Psihologul MONICA AVRAMESCU este licențiat in psihologie, este deținătorul unui master in psihodiagnostic si psihoterapie, a unui doctorat in psihologie și este lector universitar dr., cu 23 de ani vechime. Este expert, coordonator și formator în cadrul unor importante proiecte europene, este membru fondator al SPER ( Societatea de Psihoterapie Experientiala din Romania”) are 8 cărți publicate și o experiență solidă în domeniu, ceea ce m-a îndemnat, în repetate rânduri, să mă adresez cu încredere doamnei psiholog, în cadrul emisiunilor mele de la TVR. De data aceasta i-am adresat Monicăi Avramescu câteva întrebări legate de cea mai tânără categorie: copiii și nepoții noștri. Chiar dacă ne străduim să-i ferim de tensiunile generate, inclusiv în familiile noastre, de pandemia cu coronavirus, cei mici sunt și ei afectați de ceea ce se întâmplă, în întreaga omenire.
Marina Almășan : – Spune-mi, Monica, în primul rând: este aceasta o perioadă in care psihologii devin indispensabili?
Psih.Monica Avramescu: – Ei sunt oricum indispenasbili în orice perioadă!!! De ei ai nevoie mereu, pentru că apar și dispar mereu probleme în viața noastra!!! Acum pare că este mai multă nevoie de ei ca oricând, pentru că ne confruntăm cu ceva nou. Și noul întotdeauna sperie!!!!
Marina Almășan : – ..și asta chiar și pe cei mai “curajoși” dintre noi! Deși aspectele problemei sunt multe, aș vrea să ne oprim la o anume categorie de vârstă, se pare foarte afectată și ea de situația actuală: copiii noștri. Cum le schimbă lor viața toate aceste restricții?
Psih.Monica Avramescu: – Când vorbim despre restricții, ne gândim instantaneu la ideea de schimbare negativă a vieții, la renunțări, la frustrare, la nefericire, nemultumire, la ceea ce nu mai avem. Asa este și cu copiii. Doar că la ei, în această perioadă lucrurile s-au nuanțat în funcție de vârstă (cei mici se bucură că stau acasa mai mult cu mama si tata, în timp ce cei mari – adolescenții – suferă că nu pot socializa face-to-face, de preocupări (cei pasionați de școala se simt frustrati de lipsa colaborarii directe cu profesorii lor, în timp ce ceilalti se bucura intens de timpul liber, pe care il aloca diverselor activități-multe dintre ele fără nicio legatură cu școala).
Frustrarea copiilor depinde mult de cât de ofertant devine programul fiecarei zile, astfel că, dacă acesta e încarcat cu activitați variate, copilul nu are cum să se plictiseasca. Schimbarea capătă posibil valoare pozitivă, copiii câștigând timp de calitate alături de părinți – citind, jucându-se împreună, gătind, vizionând filme de familie, vorbind pur si simplu cu mama și cu tata lucruri pe care poate pâna acum nu au avut curaj sa le spună; petrec timp cu frații lor mai mari sau mai mici, care – fie și din plictiseala – acceptă sa se joace cu ei – totul fiind un imens câștig.
Marina Almășan : – Asta cu condiția ca tableta și televizorul să mai iasă puțin din peisajul zilnic al copiilor noștri! Spune-mi, Monica, la ce vârstă e bine să-i implicăm pe copii în înțelegerea acestui dezastru planetar? E bine, oare, să-i ferim de panica promovată la televizor? Care ar trebui să fie mesajul nostru către cei mici?
Psih.Monica Avramescu: Informația este câștig pentru oricine! Cred că este necesar ca și copiii șă știe despre ce se întâmplă în jur, dar vorbim aici despre lucrurile esențiale (ca părinți, trebuie să realizăm o triere a informațiilor din mass-media – la care, hai sa fim realisti, copiii noștri oricum ajung prin intermediul device-urilor!). Nu îi protejăm, dacă îi păcălim frumos!!! În plus, dacă ei știu de ce și cum trebuie să se ferească de viruși, de boli, vor deveni mai puternici și se vor adapta mai ușor și mai repede!
Marina Almășan : – Aha, deci transparență totală! O altă angoasă a părinților: Cum poate fi “suplinit” ieșitul afară? Care sunt efectele negative ale statului în casă, pentru cei mici?
Psih.Monica Avramescu: – Efecte negative apar inevitabil… vorbim de lipsa mișcării, a soarelui, a socializării etc.
Dar, dacă vrei …poți! De părinte depinde să transmită copilului prin atitudine și comportament (nu doar verbal) că se poate face mișcare și în casă – e chiar distractiv si provocator!, că se poate dansa, se poate sta in balcon sau la geam – la bronzat!, că se poate vorbi pe Whats, pe Zoom, pe Skype cu prietenii. Doar sa vrei! Și să faci un efort de creativitate si voință! Nu e renunțare, nu e pentru totdeauna, este pentru noi!
Marina Almășan : – Deci, până la urmă e o chestiune de creativitate, de imaginație! Aș mai vrea să atingem un subiect, mai neplăcut : Psihologii se plâng că această situație “atipică”, în care familiile, fiind nevoite, in unele cazuri, să petreacă 24/24 de ore impreună, ajung la niște tensiuni incredibile, care degenerează în divorț. Cum sunt afectați copiii, care sunt nevoiți să asiste, tot 24/24 la certurile dintre parinti?
Psih.Monica Avramescu: – Este adevărat, dacă privim partea goală a paharului! Când stai în casă toată ziua, afișând față de partener/de copii o atitudine permanentă de frustrare, de nemultumire, de renunțare, de apatie, de neimplicare, de așteptare a revenirii la normal (care este, de fapt, normalul????), atunci se ajunge la distanțare (nu socială cum recomandă TV), la răceală afectivă, la indiferentă, la tensiuni, conflicte, care, așa este, sunt puternic resimțite de copii. Si, da, se poate ajunge și la separare/divort.
Dacă privim partea plina a paharului și vedem în această perioadă ocazia de a ne împodobi viața de familie cu bucurii, cu momente petrecute împreună – făcând alternativ lucruri pe placul tuturor, inclusiv al copiilor, atunci nu numai că nu se va ajunge la divort, dar …paradoxal, poate chiar se va evita unul!
Marina Almășan: – Am înțeles! Muțumim pentru rețeta evitării unui divorț! Aș vrea să ne referim, in final, și la adolescenți, ei fiind cel mai greu de “guvernat”. Marea majoritate a lor, grație acelui binecunoscut “teribilism”, refuză să înțeleagă gravitatea situației. În plus ei, neuitându-se la televizor, nu au dimensiunea corectă a dezastrului. Cum poate fi convins un adolescent de 14-16 ani că nu-i de joacă cu coronavirusul? Cum poate fi el atras în activitatile de familie și extras din lumea sa, preponderent virtuală?
Psih.Monica Avramescu : – Neuitându-se la Tv, nu înseamnă că sunt desprinși de realitate. Mobilul îi ține conectati la tot ceea ce se întâmplă în jur! Da, sunt teribiliști și consideră că ei nu pot păți nimic! Dar a-i critica si judeca constant, subevaluându-i, cred că este o greșeală. A comunica real cu ei, ascultându-i– ca parteneri de dialog reprezintă cheia succesului. Apelând la ei, responsabilizându-i, negociind sarcini în casă și recompensându-i prin ceea ce le place lor (și nu noua, părinților), vom ieși din această perioadă o adevarată familie!
Marina Almășan : – Până la urmă vom ajunge să găsim numai avantaje, acestei perioade! Privind acum, în final, catre toți cititorii, indiferent de varstă, ce le recomandă psihologul Monica Avramescu, pentru a trece cu bine de acest HOP?
Psih.Monica Avramescu: – Să ne bucurăm de fiecare zi, de partener, de copii, sa facem lucruri împreună cu ei pe care nu le-am putut face demult (din lipsa de timp), să ne odihnim (mai ales mintal, eliberându-ne de stres). Să luam aceasta ocazie ivită drept o provocare – aceea de a ne dezvolta personal (si o facem gratuit!!!).
Succes în a afla cum să fiți fericiți! Depinde doar de voi!
Comentează