Timp liber

O familie de actori români își strigă disperarea : “SUNTEM PARIA?!?”

Cristina Deleanu și Eugen Cristea sunt nu numai o familie de 10, spre care privesc cu admirație toate cuplurile mioritice, dar și doi actori de succes, care și-au daruit întreaga viață scenei și micului ecran. Nu mai e o taină pentru nimeni faptul că una dintre cele mai lovite categorii, în această perioadă complicată a omenirii, a fost cea a artiștilor. Retezarea celei mai importante averi a acestora – legătura cu publicul, care reprezintă însăși rațiunea lor de a fi, dar și lipsa unor perspective optimiste, de reintrare în normalitate,  i-a aruncat pe reprezentanții breslelor artei într-o deznădejde justificată. Tot mai multe voci revoltate se aud dinspre locuințele în care artiștii României îndură supliciul unui blestemat prizonierat . 

Un strigăt de disperare se aude și din locuința actorilor Cristina Deleanu și Eugen Cristea . Cristina îl așează frumos în cuvinte pline de durere, pe care le preluăm, transmițându-vi-le : 

“Toate bune și … nu prea frumoase! Cu urechea ciulită spre viață, cu atenția și toate simțurile conectate la evenimentele fiecărei zile, am așteptat preț de 65 de zile de carceră – autoimpusă – repet, am așteptat un cuvânt, o aluzie sau măcar o notă falsă pe un pian dezacordat, despre o categorie profesională, mai exact despre oamenii dedicați pe viață unei profesii numite simplu, ACTORIE. Sunt alături de drepturile oamenilor fără venit, alături de cei dezrădăcinați, încerc să mă pun în locul celor nevoiți să facă sacrificii imense pentru existența lor onestă. Subliniez ,,onestă,,. Știu ce înseamnă să ai puțin. Am trecut prin diferite epoci în viață, nu e cazul să amplific dar, probabil, ba nu, sigur, tocmai din acest motiv nu mi-am dorit și nici n-am râvnit la avere sau la marea bunăstare. Însă asupra averii mele, averea noastră, a celor de același soi, a celor din CLANUL ARTIȘTILOR, avere alcătuită doar din teatru și carte, nu îngădui nimănui să-și întindă umbra labelor murdare să o întineze, cu atât mai mult să o înlăture și să o excludă de pe locul valoros pe care încă îl ocupă în societatea românească. Loc câștigat cu sânge, cu sacrificii, cu renunțări, pe de o parte, dar cu dragoste și dăruire, pe de alta. În aburii alergiei psihice care mă încearcă și de care sper să nu mă contaminez definitiv, caut să descifrez, să dibui un răspuns la indiferența fixată în ADN-ul unora – asemeni unui virus – față de singura soluție a mântuirii sufletului și la încărcarea minții cu frumos, cu bun, cu drept, cu respect. Măcar respect, dacă nu iubire…

Oare oamenii mai ,,tehnici,, în existența lor, mai sobri, mai detașați, mai indiferenți, mai ,,reci,,  chiar nu știu ce e asta? Ce e Teatrul, ce e Muzica, ce e Cartea? Au citit vreodată o piesă, au văzut vreun spectacol adevărat, pe o scenă adevărată, nu surogatele impuse cu forța ignoranței atotbiruitoare a show-urilor de doi bani ale televiziunilor comerciale și manevrate în direcția prostului gust, a inculturii, a promovării vedetelor de carton, numai în numele Măriei Sale, Banul? Cum pot trăi așa? Teatrul e artă vie, e viața noastră, ne reprezintă. Până și o carte e vie… Îmi permit să acuz, spunând că cei 30 de ani din viața noastră au fost pierduți și din acest motiv. Al lipsei de suflet și cultură. Adică, mai exact, din cauza faptului că – brusc sau nu – s-a hotărât din ceruri că Puterea + Averea fac legea în Țara Românească. Atât și nimic mai mult: PUTEREA+AVEREA! Ne-am prăpădit de dragul tehnicii care a dat năvală peste noi, dărâmându-ne obiceiurile, călcând în picioare pământul Românesc la propriu. Sigur că Puterea și Averea nu le-am inventat noi, dar am preluat rapid mijloacele de a le pune în practică. Tot ce ne este la îndemână, prea la îndemână, din partea super tehnicii, ne ajută doar aparent în evoluția ca oameni. Tehnica ne folosește aparent dar ne urâțește pe dinăuntru. 

Vrem să nu mai fim oameni? Se rezolvă.

Vrem să nu mai iubim natura care, în fond, ne-a făcut? Se rezolvă.

Vrem să devenim roboți? S-a rezolvat deja.

Drumul este deschis. Dar unde duce? Cât de curând, minunea numită 5G va pune pe bigudiuri creierele copiilor, viitorul țării, viitor care  deja își desăvârșește incultura online… Iar mai târziu, poate, poate se vor întreba dacă va mai fi scris pe undeva, prin nori, cine este Eminescu sau Brâncuși sau da Vinci sau Florin Piersic. Nu mai pomenesc de Shakespeare… Măcar să știe pe ce lume se află.

Apel de ultim rând. Treceți pe la Teatru, mai citiți și cărți pe hârtie, învățați să vă așterneți gândurile tot pe hârtie – nu numai pe telefon – ca să urmați logica firească a scrisului. Altfel ne autodistrugem sufletul, după ce ne-am distrus propria țară… Dezinfectați-vă, altfel va fi prea târziu, salvați-vă sănătatea morală, salvați-vă pe voi înșivă cât nu e prea târziu! Altminteri, mai bine ne stropim încă de pe acum măștile de protecție obligatorii direct cu cianură… 

Iubesc încă Sufletul Românesc. Atât!”

CRISTINA DELEANU

FOTO: revistatango.ro

2 comentarii

Click aici pentru a spune ceva frumos

Publicitate