In general pe noi, oamenii, ne îngrozește ideea de despărțire. Ba chiar și pauzele, pe perioadă nedeterminată ne induc o oarecare neliniște în suflet. Ba, chiar panică, în unele cazuri! ” Și dacă în viața mea nu va mai apărea nimeni, niciodată?”. Ba da, va apărea, stați liniștite! Și, pentru a nu fi vorba de un cineva, „doar așa , ca să fie”, trebuie să vă străduiți puțin!
E bine ca , în viață, să fii mereu prinsă cu lecția învățată. De aceea, este bine să te pregătești dinainte pentru orice fel de situație. Chiar și pentru o relație trebuie să te pregătești. Desigur, viața e plină de neprevăzut, nu știi niciodată „ce ți-e scris”. Unora le merge din plin, fără prea mari eforturi, altele trebuie să lupte pentru fiecare centimetru de fericire cucerit.
Este important, de multe ori, să stai pe „stand by” și să-ți oferi răgazul unor analize, în loc să perseverezi, alături de cineva, într-o relație greșită sau, să-i zicem, pornită rău.
Despărțirile nu trebuie să vă îngrozească! Ce-i al dvs, e pus deoparte – și nu e un banal proverb, ci un lucru înțelept, pe deplin valabil în viață. Ce vă este hărăzit, se va întoarce în viața dvs, peste o lună, un an, n-are importanță când. Chiar dacă stabiliți de comun acord că gata! 
drumurile voastre se despart, veți vedea că viața vă va aduce de nenumărate ori unul lângă celălalt! Dar nu veți rămâne încă împreună, pentru că, e clar, aveți nevoie de o perioadă de maturizare. Da, maturizare a unuia pentru celalalt, sau …pentru o altă relație! Asta n-o puteți ști, nu putem bănui niciodată cum anume se va sfârși „pauza” pe care o luăm într-o relație.
Ne temem cumplit de despărțiri, însă, după cum susțin psihologii site-ului fotostrana.ru, și mai tare ne sperie „apropierile”! Ei și acum apare problema : din două rele, pe care îl alegi? A face un pas înainte, înseamnă a distruge granițele, nu mai știi unde ești tu, unde e el, e ușor periculos. Doi pași înapoi – e deja mai sigur, și uite-așa, dansăm, un pas înainte, doi înapoi. Ne apropiem de cineva , apoi simțim nevoia să ne îndepărtăm, ne-am dori pe cineva alături de noi, dar pe de altă parte, ne e atât de greu să ne încumetăm să pășim în necunoscut.
Pentru a lăsa pe cineva să se apropie de noi, este foarte important să ne cunoaștem mai întâi pe noi înșine. Fiecare din noi are înlăuntrul său și lumini, și umbre. A ne asuma propriile umbre, a învăța să ne iubim „eu”-l, a învăța să fim recunoscători pentru ceea ce reprezentăm fiecare din noi – iată pași obligatoriu de parcurs.
De multe ori ne repezim să cucerim un alt om, înainte de a ne cunoaște pe noi înșine. De ce să ne grăbim? De ce să cucerim? Preocupați-vă pentru început, de propria cunoaștere, restul va veni de la sine. Oamenii nu se întâlnesc întâmplător, totul se întâmplă cu un scop anume, chiar dacă el nu este foarte clar de la început.
Cu cât universul interior pe care vi-l descoperiți este mai profund, cu atât mai tenace veți fi în raport cu schimbările petrecute în universul vostru exterior. Dacă în interior strălucește soarele, ce mai contează că afară plouă? Mai țineți minte înscrisul de pe inelul împăratului Solomon? ” Toate trec, va trece și asta”. Pauzele pe care vi le impuneți sau cele care apar de la sine se vor sfârși, la un moment dat, iar despărțirile se vor transforma în întâlniri. Ce fel de întâlniri? – timpul o va demonstra, iar până atunci aveți fiecare ce face. Dezvoltați-vă, înfloriți, scoateți la lumină potențialul vostru interior, învățați să le dăruiți celor dragi căldura voastră sufletească și fiți sigure că, la un moment dat, va veni ea, și dragostea!
Surse foto: foto-basa.com, stihi.ru, psychologytoday.com
.
Comentează