Autor : Gelu Al Raiciu
– Tati, tati, ninge violet!
Cezar imi arată cu degetul petalele de jacaranda desprinse-vârtej de pe ramuri de goana camionului ce gonise prea repede pe lângă noi. În timp ce ele plutesc tacticos în coborârea lor spre trotuar înhaţă una, cu mâna întinsă, apoi se repede la bicicletă şi îmi arată, expert, ultima fentă pe care a învăţat-o la şcoală de la colegii mai mari. E cald.
Îndrept spre el aparatul de fotografiat. Îmi zâmbeşte ştrengăreşte de sub buclele zbârlite, se repede spre mine pedalând întărâtat, apoi râde scurt la auzul declanşatorului. Frânează cu scârţ şi derapează rotind uşor bicicleta, ca să mă impresioneze.
Cauciucurile lasă în faţa mea o urmă negricioasă, iar eu revăd jucăria lucioasă pe care mi-a adus-o tata, şi cum am scos-o grăbit din ambalaj înainte de a o încerca. Parcă aievea, în curtea blocului, îl revăd şi pe tata, cu aparatul de fotografiat în mână. Era atât de cald încât purtam doar o cârpuşoară împrejurul mijlocului.
Cezar are aproape 8 ani, şi viaţa merge înainte.
Gelu Al Raiciu, București, august 2020
Comentează