banner marshal garden
Bombănelile Marinei Editoriale

Mizerii de oameni

    Doamne, ce-mi plac oportuniștii! Cameleonii! Oamenii fără coloană vertebrală! De fapt,să nu mă-ntelegeți greșit : nu-mi plac ei, dar îmi place să-i descopăr, să mi se confirme suspiciunile , să-i privesc cum , în “micimea” lor, se contorsionează pentru a fi așa cum cred ei că le va fi lor bine. Cum ling funduri  și pupă cururi, pentru a-și asigura un locșor cald sub soare. …Imi place să le dau senzația că “nu mă prind” de caracterul lor duplicitar, să le zambesc cucernic, iar în sinea mea să-i scuip între ochi și să păstrez distanța regulamentară, pentru ca molima să nu sară de pe ei, pe mine! 

Am avut  am destui, în jurul meu. Mai cu seamă la seviciu. Oameni care, simțind că sunt în grațiile șefilor mei, se înghesuiau să-mi fie prieteni, dar,  odată ce șefii se schimbau și veneau alții ( care ne stăteau tuturor în gât insă eu le și saream la beregată, întrocându-i împotriva mea!)  respectivii colegi “băteau în retragere”, străduindu-se să nu se “întâmple” cu  mine în același lift, pe același hol, în același birou. Ca să nu-și tulbure lor înșiși apele…După care șefii se schimbau din nou, lucrurile se răsuceau cu 180 de grade , iar prietenia mea cu noii conducători mi-i readucea în preajmă pe oportuniștii din paragraful precedent. 

Dar probabil nu sunt noutăți, ceea ce va spun eu acum. Ați avut, la rându-vă , de a face cu oameni având coloana vertebrală din cauciuc și care-și dozau și orientau bunăvoința în funcție de roza vânturilor. Sunt cei pe care nu te poți bizui niciodată, sunt cei care te lasa cu căruța-n drum la prima furtună, sunt cei pentru care noțiunile de prietenie, loialitate, devotament sunt niște frecții la picioarele de lemn , cu care eu personal, le-aș trage câte-un șut în fund, trimițându-i către stâlpul infamiei. 

….Dar de ce ne mirăm?!? Zilele acestea însele, ne vor oferi un spectacol televizat, la scară națională, al oportunismului generalizat. Vom vedea cum stânga se va transforma peste noapte în dreapta, cum se vor făramița partide și se vor schimba coloraturi, vom asista , dezgustați, la schimbări spectaculoase de macaz și la defilarea cameleonilor prin talk-show-urile cu audiență generoasă. 

…Unii o fac discret, reactivand urmele de jenă din străfundurile lor. Alții negăsind în sine așa ceva , redevin guralivi, dar într-o cu totul altă direcție. În cea benefică lor, și care le va aduce niscaiva avantaje efemere, dar după care aleargă cu limba scoasa, fiind gata să plătească orice preț. Chiar și cel al imposturii morale, confortabil instalată în ADN-ul lor. În naivitatea lor, majoritatea cred că cei din jur nu văd. Sau poate că nu le pasă dacă sunt “deconspirați” – face parte din tacâmul imposturii. Dar noi vedem și îi îmbrăcăm, chiar și numai mental, în haina dezgustului nostru profund, de care nu îi vom mai dezbrăca niciodată. 

     Editorialul de față mi-a fost sugerat de râvna cu care, de cateva zile, un “prieten virtual de pe FB” , coleg de câteva decenii, in TVR, și care până mai deunăzi îmi ignora intens postările, pentru ca șefii să nu-i surprindă bunăvoința la adresa mea, simțind “vântul schimbării” a reînceput brusc să-mi comenteze, cu prietenie exagerată, toate mesajele de pe Facebook.

 …Iar el crede că nu m-am prins! 😜

Rubrică oferită de

Femei de 10 pe Facebook