Bombănelile Marinei Editoriale

Maria Nagy și balonul de oxigen

 

Nici eu nu mai știu cum am cunoscut-o pe Maria. Eram puștoaică, atunci când vocea ei de ” Bonnie Tyler de România” răzbătea, alb-negru, din televizorul aflat în sufrageria noastră. Nu apărea prea des, pentru că nu avea nici cântece patriotice în repertoriu și nici pile; era o tinerică venită dintr-un străfund unguresc de Românie, într-o Capitală a șacalilor comuniști. Vocea sa puternică și talentul așezat la naștere, pe umerii săi, de o zână bună, au adus-o însă sub lumina reflectoarelor. Și de acolo, direct în sufletele oamenilor. Care au îndrăgit-o imediat. Și cum ” esențele tari se țin în sticluțe mici”, fătuca de un metru jumate a reușit să cucerească. Și la propriu, și la figurat. Camerele de filmat o ” iubeau” ( asta e expresia care explică de ce unii oameni care apar la televizor arată dumnezeiește!), cei din jur o iubeau și ei – Maria li se lipea de suflet precum marca de scrisoare, chiar dacă pe atunci singurele lucruri care-i reușeau în românește erau „Da”, „Nu” și …o mare de zâmbete! Ochii aceia căprui l-au vrăjit, la un moment dat, și pe Nicu Ceaușescu. Dar nu i-a servit prea mult Mariei. Căci Nicu avea mama pe care o avea, iar apoi nici Maria nu era dispusă să accepte compromisuri. Ea vroia să cânte și atât.
…După ce n-a mai fost loc de ea pe ecranele mioritice, a pornit-o hai-hui prin lume. Cum s-ar zice, a cântat ” în exil”. Turneele internaționale au durat 14 ani – o nesfârșire străpunsă de prea scurte întoarceri acasă, în Remetea natală, unde mama și surorile ei hrăneau râurile Transilvaniei cu lacrimile lor de dor. La un moment dat, s-a întors. Ruptura fusese însă prea mare. În România venise, e drept, așa-zisa libertate, însă showbizul fusese între timp înhățat de altfel de șacali, deloc mai puțin periculoși și crânceni decât cei de odinioară. Iar Maria continua să nu aibă pile, decât voce : o voce melodioasă și ușor răgușită, ca o pecete a talentului cu care ne cucerise pe toți, odinioară… După puțin timp, și-a luat familia și s-a mutat în Ungaria. Acolo nu s-a mai uitat nimeni strâmb la ea pentru că vorbea ungurește, dar nici nu i s-au deschis uși, pentru a i se oferi din nou șansa de a cânta. E greu să răzbești într-o țară care nu este a ta… A rămas să trăiască în vârtejul ei de amintiri, crescându-și cuminte fata și sperând că, odată si-odată, va ajunge să le spună din nou, prin cântec, românilor, ce se ascunde în sufletul său.
Apoi a apărut Facebook-ul și Maria s-a conectat cu Universul. Un număr impresionant de prieteni de prin toate colțurile Pămantului, au nimerit virtual în căsuța cochetă din împrejurimile Budapestei : o știau cu toții pe Maria cea mică, pe unguroaica oacheșă, care cânta candva al ei alb-negru ” Vis de noapte” , și s-au bucurat să afle din nou de ea, s-o redescopere. … Maria a renăscut! Contactul permanent cu prietenii săi virtuali i-a dat aripi, convingând-o că trecerea ei prin sufletul românilor a lăsat destule urme. Apoi o conjunctură fericită a readus-o, în România. M-am aflat „pe acolo”. Primele sale apariții televizate au stârnit o adevărată isterie : Maria s-a întors! Internetul a explodat, miile de fani i-au salutat revenirea și…de atunci, Maria nu scapă niciun prilej pentru a reveni în țară și a le cânta românilor..
….Parcurg cu ea străzile din București și o văd cum freamătă toată. „-Maria, ești emoționată?”- o întreb. „- Doamne, nici nu-mi vine să cred că sunt acasă! – îmi răspunde, de fiecare dată unguroaica, subliniind atât de frumos acel „acasă”, care pare ușor straniu, rostit cu un accent unguresc. .. Traduc aceste veniri în România ale Mariei ca fiind fiecare câte un balon de oxigen, din care artista se va hrăni apoi, tot restul anului… Mă privește, cu lacrimi în ochi, și fredonează, cu glasul ei răgușit : ” It’s a heartache” ( „e o durere de suflet”…).

18 comentarii

Click aici pentru a spune ceva frumos

Dă-i un răspuns lui Lucia Prihor Anulează

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  • Timpul separa visele de cosmaruri, grijile de inchipuiri,teama de indrazneala.Trebuie doar sa avem rabdare. Adunam binele, bunul, frumosul si respectul…scadem raul, uratul si umilinta…inmultim sinceritatea si impartim bucuria….si fiecare zi ne va fi ca o raza de soare…calda si luminoasa!
    MULTUMESC Marina…MULTUMESC Maria pt ca existati !

  • Foarte frumos, foarte bine scris articolul… și foarte ADEVĂRAT!!!
    E minunat să aparții oamenilor pe care îi iubești și locului care te definește ca stare, ca regăsire, ca vis, ca artist.
    Starea Mariei Nagy, talentul acestui suflet minunat, sunt cu atât mai prețioase cu cât, mai presus de cântec, Maria Nagy înseamnă iubire conjugată mereu la superlativ.
    Cu același suflet deschis cu care a venit parcă acum o zi spre noi, o îmbrățișăm mereu și niciodată parcă îndeajuns pentru cât de mult ne dăruiește.
    Chiar și cuvintele sunt prea puține dar tu Maria, știi că TE IUBIM ENORM!
    O seară minunată!

  • Frumoase ganduri Marina Almasan ! Maria Nagy , un fenomen al muzicii romanesti ,ai reusit sa o replantezi in <3 noastre ! sper ca acest proiect sa aiba continuitate ! 🙂 <3

  • Dragă Doamnă Marina Almășan,
    În primul rând îmi cer scuze dacă apelativul Vi se pare prea „îndrăzneț”. De obicei îl folosesc doar în cazul unor persoane cu care am relații apropiate, și în acest caz concret nu pot să mă laud cu așa ceva, dar uite: în unele cazuri se mai întâmplă ca o persoană pe care nu – sau abia – o cunoști, dintr-un motiv sau altul să-ți devină „dragă”. Cum s-a întâmplat și în cazul meu citind aceste rânduri (și nu numai)!
    Dar să revin la oile mele: aș vrea să Vă mulțumesc că ați redescoperit-o pe Maria Nagy pentru publicul din România, că o aduceți ACASĂ din când în când, oferindu-ne astfel ocazia nouă, celor care o iubim, o apreciem și o acultăm cu mare drag, să ne vedem cu ea (la propriu și la figurat), iar ei ocazia să facă ceea ce-i place cel mai mult: să (ne în)cânte!!!! Vă mulțumesc că datorită Dvs. iarăși „e loc de ea pe ecranele mioritice”, fiindcă pentru noi, fanii ei, fiecare apariție a ei este un adevărat balon de oxigen care ne îmbogățește sufletește. Dovezi sunt destule, cred că nu trebuie să le enumăr.
    Deci Vă mulțumesc pentru tot ce faceți pentru ea, pentru noi, și Vă doresc multă sănătate și fericire!
    Cu stimă,
    Hajnal GÁSPÁR

  • Frumos articol ! <3 Ma bucur pentru perseverenta Marinei Alamasan de a ne reda vocea si farmecul Marie Nagy. ! <3 <3 Pe curand !

  • Ce poate fi mai frumos ? Multumesc Marina Almasan pentru Maria Nagy ! Aveti o misiune importanta pentru noi cei care va admira ! 🙂 Sa va vedem mai des ! Va iubesc ! <3 <3

  • Maria Nagy este intotdeauna un „balon” de frumusete ,naturalete ,normalitate,pana la urma.In peisajul muzical romanesc artificial si contorsionat al non-valorilor Maria ne incanta cu vocea ei inconfundabila.
    Multumim Marina Almasan pentru realizarea unei emisiuni cu invitati de calitate!

  • Si eu am aceeasi poza de la Maria si inca una din aceeasi perioada. Am cunoscut-o atunci, personal. Lucra cu mama mea la ICRAL Berceni. Era o dulce atunci asa cum este si acum. Tin minte cum mi-a cantat acasa la mama ” Fericire de imprumut”. Intre timp, eu am imbatranit, dar ea a ramas la fel de tanara. Multumesc pentru emisiuni si la multe editii frumoase in continuare!

  • Esti o Dulce Marina! Succes iti doresc, si iti multumesc ptr. sansa de a o vedea pe Mária Nagy, si prin asta, te-am cinoscut si pe tine… Iti doresc ő viata linga in sanatate, fericire si iubire!!!

Publicitate