Călătorii Timp liber

Lista cu “must see”-uri a orașului Luxemburg

 

De fiecare dată când plec în câte o călătorie – cu filmări sau, pur și simplu, în vacanță (da, mi se mai întâmplă și așa ceva!) obișnuiesc să plonjez, câteva zile la rând, în internet și să scotocesc prin toate site-urile de călătorii, mai mult sau mai puțin oficiale. Pixul nu-mi lipsește din mână, foile sunt mereu pe aproape și, după o documentare care-mi amintește de sesiunile de examene de odinioară, ajung să știu exact ce anume am de vizitat, ce nu trebuie să ratez sub niciun chip, unde trebuie să-mi arunc pașii și privirea. Listele mele nu se opresc aici. De cele mai multe ori, ele capătă consistență, devenind un adevărat “dosar”, în care fiecare obiectiv este obligatoriu însoțit de scurta lui carte de vizită. Citind, în avans, despre ceea ce urmează să întâlnesc, la fața locului, ajunsă acolo mă încearcă, de multe ori, o stranie senzație de “deja-vu”! Căci site-urile sunt, la rândul lor, doldora de fotografii, și uite-așa se face că, peste tot pe unde pașii mă poartă, ajung deseori să exclam, văzând câte o clădire sau o statuie : “A! Asta este statuia domnitorului Cutărescu!” sau “Ăsta e Muzeul Cutare!”, spre nedumerirea celor din jur, care se grăbesc să mă întrebe dacă nu cumva am mai fost, prin acele locuri.
Regula de mai sus s-a aplicat și la Luxemburg. Am ajuns în Capitala Marelui Ducat, cum s-ar spune “cu lecțiile făcute”. De aceea, plimbarea prin oraș a devenit o plăcută confruntare a informațiilor primite acasă, cu realitatea “din teren”. Și, cum viața bate mereu filmul, impresiile de la fața locului au întrecut, mai mereu, asteptările!

Pentru că îmi doresc ca Jurnalul pe care acum îl tineți în mână, să fie nu numai plăcut la citit, ci și folositor, am să vă propun mai jos lista mea de “must see”-uri din Luxemburg. Adică obiective obligatoriu de bifat. Le găsiți mai jos, ușor detaliate, urmând ca celor care m-au inspirat ceva mai mult, să le acord câte un capitol distinct.

Luxemburg, “instrucțiuni de folosire”

În primul rând, vă atrag, din capul locului, atentia să vă încălțați comod și să vă strecurați, în geantă, o umbrelă. Prima, pentru că veți avea mult de umblat pe jos, iar pavajul cu piatră cubică este aici..la el acasă, ca să nu mai vorbim de eternul sus-jos, pe care-l impune, ca regulă de bază, stratificarea orașului, pe inălțimi. În zona vechilor cazemate, bunăoară, nu vă veți simți confortabil colindându-le, dacă nu veti purta încălțăminte sport! Umbrela va va fi nevoie ca să faceți față capriciilor vremii. Cum se spune, “în Luxemburg, a fost vară…într-o joi!”. Îmi amintesc că prima și unica mea cumpărătură, la Luxemburg, a fost un pulover de la C&A, al carui preț piperat ( chiar dacă, pentru el, dezbrăcasem un umeraș de la raionul “Reduceri!) mi-a amendat proasta inspirație de a crede că Turkish Airlines va transporta la Luxemburg, odată cu noi, și canicula de la București! Iar dacă tot va dau indicații legate de bagaj, nu uitați să strecurați în trusa de prim-ajutor o aspirină! Face bine la febra musculară, de care veți beneficia, din belșug, dacă veți fi turiști conștiincioși!
Și încă ceva! Goliți-vă memoria telefonului! Veți avea nevoie de ea, pentru că veți simți la tot pasul nevoia să (vă) faceți poze! Eu, personal, a trebuit să fac repetate popasuri, în drumul meu, pentru a face succesive stergeri de “balast” din telefon, căutând să fac loc noilor minunății!

Așadar, la drum! Vă sugerez să începeți..”cronologic”. Adică, vizitând mai întâi Orașul Vechi. Iată ce nu aveți voie să ratați aici:

PALATUL MARE DUCAL : Clădirea sa impresionantă domină centrul orașului. Dacă
aveți puțin noroc, veți putea asista la schimbarea gărzilor. Jean-Andre, ghidul nostru din prima zi, ne avertizase, mucalit : “Pregătiți-vă! Veti vedea o însemnată parte a armatei luxemburgheze!”. Se referea la dimensiunile reduse ale armatei luxemburgheze, direct proporțională cu populația țării. Și chiar dacă ratați ritualul pus în scenă de cei doi soldați responsabili cu paza Palatului, oricum aerul solemn al acestuia vă va tăia respirația. Ba, mai mult, veti fi tentați să parcurgeți în liniște aleea ce trece pe lângă Palat, pentru a nu-i deranja pe locatari : Marele Duce și familia sa. Știm că sunt acasă, pentru că deasupra Palatului flutură în vânt steagul luxemburghez. În continuarea Reședinței Ducale, palatul adăpostește și Parlamentul luxemburghez. O plăcuță aurie , pe zidul Clădirii, informează : “Camera deputaților”, iar alta, fixată chiar pe caldarâm, atestă faptul că 1919 a fost primul an în care femeile luxemburgheze au avut dreptul să voteze. Producătorul filmului nostru fiind femeie și feministă pe deasupra (😉) , camera de filmat s-a grăbit să consemneze această precizare !

 

CATEDRALA NOTRE-DAME. Nu, nu este nicio greșeală! Așa se numește și celebra catedrală în stil gotic, plasată pe Rue de Notre Dame și de care luxemburghezii sunt atât de mândri. Aduce, da, cu sora ei mai mare, de la Paris. Varianta luxemburgheză a fost construită la începutul secolului al VII-lea . Doi fioroși lei din piatră, sculptați de celebrul Auguste Tremont, străjuiesc mormântul în care își dorm somnul de veci Jean cel Orb, rege al Bohemiei și conte de Luxemburg, precum și alți membri ai Marii Familii Ducale.

 

CAZEMATELE PETRUSSE. O adevărată pagină de istorie. Aflați, pe atunci, pe aceste meleaguri, autorii lor sunt spaniolii, iar “anul de fabricație” – secolul al VII-lea. Cazematele au peste 20 km lungime și grație lor, multă vreme Luxemburgul a fost denumit “Gibraltarul Nordului” . În 1644, aceiași spanioli au construit puternicul bastion Beck, pe platforma căruia astăzi se află una din piețele centrale ale orașului : PIAȚA CONSTITUȚIEI.

 

Și dacă tot am ajuns în Piata Constituției, după ce vă veți bucura de panorama orașului, care se dezvăluie privirilor voastre de la înălțimea acesteia, vă puteți fotografia lângă celebra “Doamnă de aur”, alias GELLE FRA, monumentul ridicat în memoria soldaților pieriți în cel de-al doilea război mondial. Dar despre stimabila doamnă vom avea mai multe de povestit, așa că o “punem deoparte”, pentru mai târziu!

 

PLACE D’ARMES , alias Piata Armelor, este locul de care m-am îndrăgostit cel mai mult. Poate și pentru că aici era punctul nostru de repaos, între “tura de dimineata” și “cea de după-amiaza” ale traseelor noastre zilnice. Stând la o cafea, pe una din nenumăratele terase pitorești, aflate în piață, poți admira sediul impunător al “Cercle Municipal”, un palat construit în 1906, inițial ca sediu administrativ și care apoi a adăpostit, pentru o vreme, Curtea Europeană de Justiție. Acum, Cercle Municipal găzduiește sărbători și evenimente culturale de anvergură.

La capătul celălalt al “Pieței Armelor” fac o poză cu  Monumentul Dicks-Lentz, constatând abia acasă, comparând fotografia cu broșurile turistice, care este semnificația numelui și a monumentului : Dicks și Michel Lentz au fost doi mari poeți luxemburghezi. În Place d’Armes se organizează , în fiecare an, Târgul de Crăciun, iar în restul anului, lunar, Piața de purici. Adică..de vechituri! Însă foarte aproape de Place des Armes începe păienjenișul străduțelor comerciale, unde marile branduri internaționale declanșează lupta cu simțurile noastre: marfurile ne atrag, prețurile ne resping. Una peste alta, ne întoarcem la vizitarea orașului : e mult mai sănătos și infinit mai ieftin! 😁

 

CENTRUL CULTURAL NEUMUNSTER se înscrie în lista muzeelor care nu trebuie ratate, alături de cel de Artă și Istorie, cel al Orașului Luxemburg, cel Bancar sau cel de Istorie Naturală. Neumunster are însă o poveste aparte, pe care ghizii luxemburghezi sunt bucuroși să le-o istorisească oaspetilor orașului. Abația Nemunster a fost, la origini, o mănăstire de măicuțe benedictine, plasată în cartierul Grund al vechiului Luxemburg. Distrusă de incendii și de alte evenimente istorice nefericite, după Revoluția Franceză clădirea a îndeplinit succesiv mai multe functii : a fost ba poliție, ba închisoare, ba cazarmă prusacă. În 1997 situația se stabilizează, în sfârșit, clădirea devenind Institutul european de itinerarii culturale, sălile sale găzduind numeroase seminarii, expoziții și concerte. Ca o paranteză care să ne gâdile orgoliul naționalist : la 25 aprilie 2005 aici a fost semnat Tratatul de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeană.

PLACE GUILLAUME este o altă piață celebră a Orașului de Sus. Ea poartă numele lui Guillaume al doilea, care a fost rege al Țărilor de Jos și Duce de Luxemburg. Dacă întrebați pe cineva de piața Guillaume și vedeți că ridică din umeri, încercați cu numele de alint “Knuedler”. Toți o știu așa, termenul provenind de la “knued”, cuvânt luxemburghez ce desemna cândva nodurile purtate la brâu, de călugării franciscani . În 1844, piața a dobândit o majestuoasă statuie ecvestră a regelui Guillaume. A meritat-o cu prisosință, chiar și numai pentru faptul că, înainte de a muri, acesta i-a oferit poporului său prima constituție parlamentară.
Tot cam atunci a fost construită, într-un stil neoclasic, și frumoasa clădire a PRIMĂRIEI DIN LUXEMBURG. În anul 1938, dom’primar s-a instalat confortabil în noul său birou din Place Guillaume, lăsându-l apoi moștenire tuturor primarilor ce i-au urmat.

Tot la capitolul “Must see” vom încadra și Parcul orăsenesc PESCATORE, și faimosul POD ROȘU , al Marii Ducese Charlotte, care leagă vechiul oraș de KIRCHBERG , cartierul cel nou al Luxemburgului. Fiind multe de spus despre fiecare dintre toate acestea , îmi voi rezerva plăcerea să le “cazez” în capitole separate ale poveștii mele.