Bombănelile Marinei Editoriale

Lansarea mea de ieri. Autocronică, pas cu pas.

…E luni, e 6 dimineața ( ca de obicei, zorile se crapă în capul meu!😁)  și pare a fi un banal început de săptămână. Nu și pentru mine. Sufletul meu e franjuri încă de cu noapte. Ce noapte! Fărâmițată într-o mare nesfârșită de treziri și adormiri iepurești…Azi Victor își dă examenul de licență. De câteva zile are emoții. Îl simt, ca mamă. Nu spune nimic, doar, din când în când, remarcă “ Mama, nici nu-mi vine să cred : termin facultatea…”. Nu reușesc să intuiesc exact starea dindărătul cuvintelor sale : bucurie? teamă? emoție? îngrijorare?…Știu doar că mă va avea alături mereu. De fapt, atât cât va vrea Dumnezeu…

…E deja ora 10. Trimit ultimele “remider”e, invitaților de la lansarea mea de carte de după-amiaza. În stomacul meu e o vânzoleală fără margini. Nu, nu sunt fluturi ( aș vrea eu! 😁), ci un vârtej al emoțiilor cumulate : pentru evenimentul de diseară și pentru fiul meu, care , împachetat la costum și cravată, așteaptă sus, în dormitorul lui, să fie “solicitat”, pe laptop, de Comisia de licență. Mi se pare atât de nedreaptă situația : ce amintiri ciuntite va avea fiul meu, legate de cea mai importantă zi a studenției sale – să dialogheze, pe Zoom, cu o comisie de examen, înghesuită în același  ecran în care , până mai ieri, se amestecau cursuri, fotografii, corespondențe, jocuri, gazete de prin lume și melodii preferate…

….ora 11 mă găsește în fața ușii închise, tăcând chitic și implorându-l , din ochi pe Obama să nu se mai vanzolească în jurul meu. Doar să dea, eventual, din coadă, în liniște! …Cainele negru precum tăciunele se culcă cuminte lângă pragul ușii stăpânului său. Eu închid ochii, strâng pumnii și mă rog. N-am nici cea mai mică îndoială, legată de capacitatea fiului meu de a traversa și acest moment, dar îmi doresc ca nota pe care eu însămi o acord, saptămânal, in emisiunile mele, tuturor invitatilor, s-o primească și el, la examen. …Nici musca nu se aude , în jur, îl aud doar pe Victor, prin ușa de lemn, susținându-și lucrarea ( avand o temă atat de novatoare, în IT-ul lui, atât de sofisticat!) , cu un limbaj doct, care ma surprinde. Realizez brusc ca fiul meu a crescut și-mi propun ca de azi să renunț la apelativul “Victoraș”. …Ascult dialogul cu comisia, “murdărit” de obositoarele întreruperi datorita lipsei de semnal și de replici precum “Nu s-a auzit, vă rog să repetați întrebarea!..”. Victor e stăpân pe el, răspunde înțelept și..of, Doamne, sunt atat de mândra de fiul meu! 

Ora 14,30. Emoțiile au rămas undeva în urmă. Cele legate de examenul lui Victor. Așteptăm rezultatele, dar acestea sunt deja o formalitate. Cred. Acum pun stăpânire pe mine ale mele, personale, legate de carte. Îmi configurez “bagajul” ( ținuta pentru lansare, biletele pentru scaune, pixuri, markere, scotch, câteva volume de oferit sponsorilor, trusa de machiaj, trepiedul pentru  transmisia live, etc) Parcă sunt Moș Craciun. Victor, izbăvit de emoții, ma ajută cu ele până la garaj și convenim să ne vedem peste două ore, la locație, unde va veni, împreună cu Ana , să mă ajute.
Vor fi singurii mei apropiați de suflet : pe părinți, pentru prima oară, am refuzat să-i aduc ( din  motive de prudență), Marinușa mea a ales să trăiască  atât de departe, fratele e meu  și el plecat din București. Așa s-a nimerit. Voi avea însă alături “familia” mea de la servici. Și nu doar alături. Săracii, vor fi puși la treabă!

…Ora 14,30. Ajung la locație. Terasa de la etajul 7 a Hotelului Marshal Garden arată impecabil! Prietenia de-o viață cu Ion Antonescu – “Mareșalul” turismului românesc , cum i se spunea candva – are cele mai surprinzătoare întrupări : una este chiar și  acest permanent sprijin, pe care îl primesc atunci când sunt in căutarea unei locații de lux, in care să mă simt ca acasă. Mâna sa dreapta, inimoasa Cristina Nica, și-a pus întreaga echipa in mișcare, și, iata, totul arată fără cusur! Acum emoțiile se mută către zona invitaților . Vor veni, oare, toți? Deja unora le-a apărut “ceva neprevăzut”….Pandemia mi-a subțiat serios lista de participanți : de la cei peste 200 ai lansărilor trecute, acum m-am limitat la 50. A fost cerința Ambasadei Suediei la Bucuresti, care mi-a fost partener și în proiect , și la evenimentul de azi : “Să fie multă lume, să fie “safe”… Nu-i nimic – mi-am zis. Vor fi puțini, da’buni! ….Pe terasă e atât de plăcut, în jur sunt adunate nesfârșitele acoperișuri ale Dorobanților, iar “în jurul” și mai apropiat, mișună soldații Domnului Marian, managerul restaurantului. Rearanjăm, pe ici, pe colo, scaunele, amplasăm vitrina de înghețată a firmei ALPIN 57, fac primele probe de sunet cu tehnicianul Marian, încercăm împreună să plasăm cât mai dibaci plasma în care vor curge fotografiile mele și ale Elenei, din fabuloasa călatorie în Suedia. Pe terasă e o lumină orbitoare, care face ca pe ecranul întunecat să nu se distingă decât niște mogâldețe rătăcite în umbră..Suntem noi, atat de încântate de experiența avută , la începutul acestui an. 

..ora 17. Deja e o mișcare browniană în jur. Manechinele repeta, pe catwalk-ul improvizat între scaunele distanțate regulamentar, Victor își caută locul optim pentru transmisia pe Facebook, Costin pregătește premiile pentru tombolă ( acum tocmai îi explică Oana Bitan, mâna dreaptă a doamnei Ambasador Therese Hyden, ce conțin premiile atât de frumos împachetate, puse la bătaie de Ambasadă! ) fetele mele , Elena și Liana ma sprijină cu de toate : rezervarea locurilor pentru invitati, cadourile pentru artisti, diverse alte aranjamente. A sosit și Gini Ignat, regizorul nostru de emisie, care a acceptat cu drag să mă ajute cu filmarea evenimentului. Cu Gini am făcut un documentar frumos, cu ani în urmă, la Copenhaga si planuim acum alte astfel de experiențe. Am o echipă de 10 și nu voi înceta niciodată s-o spun! …Pe terasă e cald, soarele se furișează pe dupa coviltir, lovind încă fără milă în furnicarul de pe terasa, care privește cu jind către frigiderul celor de la Alpin 57. Se pare că înghețata va fi cel mai apreciat aliment al evenimentului! In spatele prezidiului au început să crească roll-up-urile sponsorilor – acele minunate companii, care au pus umarul la proiectul nostru : nelipsitele Farmacii CATENA ( mulțumesc din ❤️, Anca Vlad!) , Blue Air, Nordic Tours, Securitas, Comati PSG ! 

…Dar gata, trebuie să tac cum, căci artiștii au început probele de sunet! Alexandra Violin și Georgiana Pană sunt prietenele mele si au zis “Da!” din prima, cand le-am rugat să “strecoare” în vioara și, respectiv, naiul lor cateva melodii de Abba. De fapt, asta a fost damblaua mea : să așez aceasta lansare sub semnul faimosului grup suedez, care mi-a marcat adolescența. Recunoașteți și voi : cui nu-i place Abba?…A ajuns, iată și celebra Dana Dragomir –   “Regina naiului, în Suedia” – venită de la Stockholm special pentru evenimentul meu! Sunt copleșită, la fel ca și în cazul designerului suedez de origine română, Amelia Ursache, care a răspuns si ea “Prezent!” invitației mele. Ba a mai și adus, în valize, înghesuite printre ținutele pentru prezentarea de modă, câteva suveniruri suedeze,  pentru tombola noastră! 

Ora 17,45. Încep să vină invitații. Luminița ( regizorul meu minunat) și Dana , fosta ( și sper viitoarea ) mea parteneră de călătorii (lasă, Dana, crește Mirunica și..reluăm! )  mișună în jurul meu și-mi fac poze, intâmpinându-mi oaspeții. Asta exceptându-l pe Mugur, soțul Elenei, care , însoțit de “tunul” lui sofisticat, va răspunde de “pozele profesioniste”.

Semnalul “Putem începe!” îl dă venirea “înalților oaspeți” : Excelențele sale, doamna Ambasador al Suediei, Therese Hyden și domnul Ambasador al Danemarcei ( viitoarea mea destinație, oare?😉) dl. Soren Jensen ( o rog pe prietena mea, Oana Bitan, de la Ambasada Suediei – sprijinul meu neprețuit în acest proiect! –  să mă ajute cu pronunțarea corectă a numelor! Îmi fac repede o poză cu personalitățile din spatele măștilor și mă grăbesc să-i conduc către doamna Director Mariam El-Hek, de la MAE, care a fost atât de drăguță nu numai să accepte invitația la eveniment, dar să și citească Jurnalul meu de călătorie. De fapt, MAE m-a sprijinit de fiecare dată, când am avut nevoie, în proiecte similare și, iată, e momentul să-i mulțumesc! ❤️ Cu bucurie îl întâmpin și pe domnul Dan Krizbai, vicepreședintele ICR. Dan știe că, dacă n-ar fi fost pandemia asta, lansarea ar fi avut, posibil, loc , ca de obicei, în sala de evenimente a ICR! La anu’, Dan, promit! 😉

…Punctualitate …”românească”: este ora 18,30 și începem! Asta e, “jumătatea de oră academică”! Sper ca prietenii de pe Facebook să nu-și fi pierdut rabdarea , așteptând promisa transmisie live ( am vazut că, cei pe pagina femeide10.ro, adunați cu cei de pe pagina mea personală, au intrunit câteva zeci de mii, ceea ce , pentru prima mea transmisie live, e binisor, zic! Tuturor le mulțumesc și sper că nu i-au plictisit din cale-afară cadrele alese de fiul meu , si el, în premieră, cameraman live! 😄

…Prima care glăsuiește, spărgând gheața ( ce ciudat sună, pe o terasă atacată , din toate părțile, de un soare arzător! ) este Flori Mihalache, PR-ul Editurii Corint. Sunt la a 12-a carte cu CORINT și CORINT face deja parte din viața mea. Nu sunt numai profesioniști, ci și sufletiști ( mulțumesc directorului Dan Penescu, cel care m-a introdus, acum 8 ani, “în sistem”!😁). Flori e născută în aceeași zi cu mine, suntem “Gemene”  și ne leagă multe, chiar dacă are vârsta fiicei mele. Ne leagă inclusiv o călătorie în China, unde m-a însoțit la unul dintre cele mai mari Târguri de carte din lume, unde mi-am lansat, anul trecut,  un alt jurnal de călătorie. Dar Flori știe că autorul de azi este om de televiziune până-n măduva oaselor, așa că-mi predă repede microfonul, investindu-ma , ca de obicei, în funcția de “maestru de ceremonii”!

…Vorbește Doamna Teherese Hyden, Ambasadorul Suediei la București. O persoană rafinată , elegantă și caldă, care , deși aflată doar de un an la post, se ambiționează, iată, să vorbească in limba română. Aplauzelor furtunoase pe care le primește, le adaug recunoștința mea, pentru sprijinul oferit pe parcursul acestui proiect, inclusiv azi, când cocktailul de final poartă semnătura Ambasadei. 

….Succesul constatat anii trecuti, la capitolul  TOMBOLĂ, m-a făcut să recidivez și in acest an.  Cu spontanul meu Costin alături, expert deja in domeniu și secondat de drăgălașa Ana, pe care Victor i-a “împrumutat-o”, in scopuri profesionale, demarăm tombola. Avem premii destule, vreo 20, ceea ce înseamnă că o treime din invitati vor pleca acasă cu o amintire palpabilă. Avem suvenirurile suedeze ale Ameliei, apoi o mulțime de pachete-surpriză de la Ambasada Suediei, promoționale de la Securitas și Comati PSG, cadouri utile de la Catena și – vedeta tombolei – o super-valiză LAMONZA, pe care minunatul director de marketing, Mihaela Stoian, a pus-o la bătaie. Doar e vorba de lansarea unui jurnal de călătorie, nu-i așa? Bolul cu  cărți de vizită circulă prin lume, personalitătile extrag, norocoșii își primesc victorioși premiile. Cu fiecare extragere, emoțiile în sală cresc, iar amuzamentul comentariilor aferente transformă , iată, și in acest an, tombola, intr-un respiro sipmatic și necesar, intre momente. 

…Este rândul Georgianei Pană. Naiul său fermecat a învățat, pentru această ocazie, melodia “Chiquittita” – unul din hiturile grupului Abba, care sună foarte exotic, cântat la naiul românesc! Din culise, tatăl – renumitul instrumentist Petrică Pană, își privește talentata fată, care își încheie intervenția într-o mare de aplauze. Notă : doamna Ambasador a fredonat toate  melodiile interpretate pe scenă, la intregul eveniment!

…Tânără, frumoasă și deșteaptă – iată cele trei atribute, pe care i le-am administrat, dintr-un foc, distinsei
doamne director Mariam El-Hek, de la M.A.E, care mi-a făcut onoarea de a glăsui la lansare . Este rândul domniei sale și mă bucur că, iată, nota oficială a jucăușei mele lansări, a fost “rezolvată”,  cu  brio, de domnia sa,  spre satisfacția înalților oaspeți , membri ai Corpului Diplomatic. 

….Tombolă, din nou,  alți fericiți, alte emoții, nu mai mari însă, decât cele ale Ameliei Ursache, care, în culise, și-a pregătit manechinele pentru defilarea pe catwalk. Amelia nu este numai invitat de onoare, este și…”capitol de carte”! Un amplu interviu, despre povestea sa de viață, si-a găsit loc în Jurnalul meu de călătorie! Ținutele Ameliei, cu greu aduse , de peste mări și țări, pe trasee aeriene  deviate de pandemie, au primit aplauze la scenă deschisă , reflectate în obrajii îmbujorați ai creatoarei. Este momentul să-i mulțumesc și Ralucăi Andrei – manechinul de succes al epocii de aur a modei românești, care nu numai că a oferit o demonstrație “de top” a ceea ce înseamnă defilarea pe catwalk, ci a și organizat, din umbră, secțiunea “Modă” a evenimentului meu!

….Vorbește acum Octavian Andronic, prețiosul meu colaborator de la toate aparițiile mele de până acum.
Jurnalistul și caricaturistul de nota 10 a început prin a-mi fi, în studenție, model in ale gazetăriei, ajungand, iată, să-mi fie un drag partener de proiecte . Îi mulțumesc, acum, pentru prietenia sa și-l asigur că succesul coperților cărtilor mele i se datoreaza, in proporție de 90 la sută! De data aceasta, fotografia pe care mi-a facut-o Elena in “Orașul vechi”  al Stockholmului – Gamla Stan ( cea în care port pe cap un simpatic coif de viking!) a primit, din partea lui ANDO, niște inspirate adăugiri grafice, in stilul binecunoscut al talentatului caricaturist! 

…Alte bilețele extrase din bol, alte premii. Soarele începe să-și dea duhul și lumea se simte deja mai relaxată. Nu-s mulți oameni – vreo 58 am numărat, la un moment dat, scăzând echipa “Modă”, care e prinsă , în culise, în pregatirile pentru noua ieșire pe podium . Dar, repet, restricțiile ne-au adus  in situația : “puțini da’ buni”, ceea ce nu poate decât să mă bucure! 

Le mai povestesc câte ceva ( amintiri picante!) din călătoria noastră, dupa care îl invit în scenă pe dragul meu Eugen Cristea, actor de aur al Teatrului National, care citește un monolog din August Strindberg, dramaturgul national al Suediei. Prin momentul de teatru, impecabil sustinut de marele actor si de Și mai marele prieten, evenimentul meu capătă, iată , și mai mare greutate! Pot spune chiar că e un “eveniment cultural”! …Echipa Oanei Georgescu, de la Senso TV este cea mai activă, dintre toate cele prezente la filmare! Au fost și colegii de la TVR ( mulțumesc , Mădălina Rădulescu și Ioana Pavel!), dar înțeleg că voi fi difuzată undeva , in jurnalele dimineții! Trebuie să mai “cresc”, până mai prind și eu un Jurnal de seară, ca pe vremuri! 😩

….și din  nou, pe catwalk, defilează ținutele Ameliei Ursache. Amelia a fost studentă la design Vestimentar, la București, după care a decis să-i dea gata pe suedezi! A reușit , iar astăzi am avut ocazia să-i apludăm câteva din cele mai apreciate ținute, acolo , în țara  de obârșie a brandului H&M! 

…Tombolă din nou. Costin e foarte bun in prezentare. Îl privesc, și din nou imi amintesc de nedreptatea care i se întâmplă : un astfel de tânăr deștept și talentat nu are voie să fie ignorat de o televiziune, pe care o slujește – ca și (veșnic) colaborator –  cu devotament de 10 ani!!!! Lasa, Costin, va veni el, soarele , și pe ulița noastra, valorile vor reîncepe să fie apreciate  și-ți vei câștiga și tu locul pe care-l meriți, in TVR! 

    In scenă intră minunata Alexandra Violin, artista mea preferată! Alura sa de adolescentă intră într-o dragălașă contradicție cu minunea de fetița care i se împleticește printre picioare, in timp ce cântă! Este Victoria, fetița cea mare a Alexandrei, care, auzind că mămica va cânta melodii din repertoriul “ABBA” , a decis s-o însoțească! ABBA place tuturor vârstelor! ….Lumea o aplaudă cu frenezie pe solara violonistă, care își încheie recitalul cu superba melodie “Happy New Year”. Chiar așa, cât a mai rămas până la Anul Nou?!?  Anul ăsta a trecut cumplit de repede, parcă.. Mulțumesc, Alexandra! ❤️

    Ultimul vorbitor este unul foarte prețios, pentru mine! Este un jurnalist de 10, chiar dacă face parte (încă) din tânăra generație de gazetari ai Romaniei. Nu numai că are un condei excepțional, dar conduce cu talent un măunchi de publicații de top : Gândul, Ciao, Cancan..și cred că  mai sunt câteva, dar, de emoție, mi s-au rătăcit în memorie ! Speech-ul lui Adrian Artene este unul relaxat, prietenesc și extrem de interesant construit! Este singurul care face trimitere concretă la interiorul cărții, atrăgând atenția  asupra unuia dintre cele mai amuzante capitole : cel in care povestesc “aventura” mea și  Elenei intr-un bar de noapte, la Stockholm! Primesc mingea ridicată la plasă și nuanțez puțin, la microfon, amuzanta experiența. Din rândul întâi, Elena își stăpânește cu greu râsul, amintindu-și de peripețiile noastre din Stockholm!
De fapt, ca o paranteză – căci aici i-am găsit locul – ar trebui să-i mulțumesc aici si Elenei, excelentul meu tovarăș de drum, un jurnalist atăt de bine pregătit, pe care orice producător și l-ar dori alături! Elena a fost “trup și suflet” acest proiect și chiar dacă s-a minunat – fiind prima oară alături de mine într-o astfel de întreprindere – cât de multă muncă se ascunde în spatele unei cărți, nu am auzit-o niciodată plângându-se , ba mi-a fost o adevărată “mână dreaptă”, în această călătorie! 

…. Costin epuizează ultimele premii ale tombolei, generând ultimii fericiți ai zilei! De fapt, imi place să cred că nu m-am înșelat, citind pe chipurile tuturor celor din sală, nuanțe de bucurie, relaxare și interes.  Afară începe să se însereze, s-au  aprins câteva reflectoare și atmosfera devine și mai… wow! Este momentul să intre in scenă Dana Dragomir – oaspetele de seamă al lansării! Naiul său răsună, cred, în toată zona Dorobanților, ca intr-o poveste petrecută aievea, pe-nserat, pe o terasă de sub cer.. Dana cântă dumnezeiește de frumos și pot spune ca am avut un final “la înălțime” nu doar la propriu ( vă reamintesc, ne aflăm la etajul 7 al Hotelului Marshal Garden”!) ci și la figurat. 

… Ofer autografe. Este momentul cel mai plăcut pentru autor, să știți! Ma bucur să adresez câteva cuvinte “personalizate” fiecaruia dintre cei care-mi întind cartea. Îmi place să cred că o vor și citi și se vor molipsi de pofta mea de călătorii . Suedia este o destinație de neratat, o tara frumoasă, excelent “gestionată”, și cu un popor care dărâmă toate prejudecățile legate de “spiritul rece” al nordicilor… “Cu  prețuire, unui om pe care-l admir foarte mult! Marina Almășan, 7 septembrie 2020”…scriu pe ultima carte ( am semnat câteva zeci! ) . Deși probabil exagerez, imi place să cred ca, lecturând acasă cărțile mele – scrise jucăuș, cu lux de amănunte – cititorilor le va spori dorul de duca, și mai ales – ca să ne păstrăm în context – pofta de a cunoaște țara fabuloasă în care m-am aflat. O si așa, n-o fi așa, nu voi ști niciodată, dar voi spera, în sufletul meu, că parte din turiștii români ce se plimbă prin lume, o fac și pentru ca au fost “stârniți” de jurnalele mele de călătorie! 

 …..Mă bucur să observ că aproape toți cei prezenți au în mână un exemplar din “Pe urmele vikingilor”, cu chipul meu jucăuș pe copertă!  Semnez pe ultimul exemplar, întins mie la masa autografelor, și fug să mă alătur și eu spectatorilor deveniți “consumatori”, la bufetul ( să-i spunem “suedez”?!?) , oferit de Ambasada Suediei la București. Încep prin a savura ( Doamne, de când aștept! ) o înghețata răcoroasă de la ALPIN 57, pe care mi-o aduce actorul Eugen Cristea, ca pe un premiu informal al unei acțiuni reușite!
după care, spuneam, o pornesc spre zona de catering, amenajată impecabil de cei de la Marshal Garden! Aici ne amestecăm între noi, artiști și diplomați, jurnaliști și designeri, suedezi și români, tineri și vârstnici, vedete și oameni de rând. Bucatele sunt alese, rafinate, atmosfera nocturnă și răcoroasă îmbie la poveste. A mea…s-a isprăvit. Simt o sfârșeală, amestecată cu o lăuntrică bucurie : ca am mai lansat o carte, că m-am  mai împrietenit cu o țară, ca am adunat laolaltă oameni atât de frumoși, că mi s-au confirmat atâtea prietenii, de care îmi era dor, că…până la urmă, sunt un om fericit! Și asta și datorita vouă, dragii mei!❤️

….și nu se va supăra, cred, nimeni, dacă-i voi înșira aici pe prietenii care mi-au onorat invitatia, ca spectatori : actorii Cristina Deleanu, Crina Matei , Marian Ciripan și Bogdan Stanoevici, Sanda Ladoși, dr. Monica Pop, Elisabeta Lipă, Petrică Pană, Gheorghe Turda, Iuliana Marciuc, Viorica Chiurciu – director general ROMVAC, av.Diana Iovanovici-Șoșoacă, jurnaliștii Horia Grușca, Oana Georgescu, Ioana Pavel, designerul Marius Mușat, plus cei pe care i-ați regăsit in reportajul de mai sus.

 

P.S. Am amestecat, in acest  articol, fotografii făcute de colegii mei Luminita, Dana, Elena și Costin . Cu cele profesioniste – făcute de Mugur si cu reportajul filmat de Gini,  voi reveni zilele viitoare! Asta așa, ca să nu ziceți că nu v-am ținut la curent! 😉

Le mulțumesc din inimă, pentru susținerea călătoriei mele, a cărții, dar și a evenimentului de lansare,  Ambasadei Suediei la București, precum și companiilor : 

 

 

 

 

 

 

Uscatoare rufe