Pe când îmi plănuiam, cu mare entuziasm, călătoria la Oslo, îmbibând în mine, precum o sugativă, toate informațiile ce-mi veneau despre această țară, Ana Maria Bălan, buna mea prietenă de la Ambasada Norvegiei la Bucuresti, mi-a dat indicația cea mai prețioasă, pe care la acel moment țin minte că nu am prea înțeles-o : “Să faceți cumva, să vă aflați acolo de Ziua Natională ( 17 mai)! Este uluitor cum o sărbătoresc norvegienii!”. Pe atunci nu stiam prea multe despre Norvegia, așa că am ascultat-o “orbește” pe Ana-Maria, făcând astfel încât perioada de vizită să înglobeze și această zi. “Probabil că voi asista la o năucitoare paradă militară!” – mi-am zis atunci în gând.
….Dar nici pomeneală de așa ceva! Cum judecata de acasă nu se potrivește niciodată cu cea din târg, am asistat, e-adevărat, pe 17 mai, la o nemaipomenită experiență, în care însă nu era “nici picior” de tun, tanc, mitralieră sau haina militară! …bine, cu excepția celor ale gărzilor care păzeau Palatul Regal, locul în fața căruia am asistat, preț de câteva ore bune, la o spectaculoasă paradă a …copiilor! Am apucat să-mi fac o poză cu un astfel de militar fățos…și cam atât! Dar despre asta v-am scris deja, intr-un episod anterior.
Pofta de a pătrunde în “zona subiectelor cu miros de praf de pușcă” ne-am satisfăcut-o totuși, vizitând unul dintre cele mai populare muzee din Oslo : Muzeul Forțelor Armate. L-am găsit ușor, traversând podul pietonal dinspre Fortăreata Akershus și luându-ne atât după indicatoarele generos plantate pretutindeni ( Forsvarsmuseet este destul de ușor de tradus, daca știi oleacă de engleză!) , cât mai ales după șuvoiul de copii ce curgea într-acolo: se știe, muzeele militare au reprezentat dintotdeauna un magnet pentru cei mici!
O platformă generoasă găzduiește intrarea în Muzeu. Nu intrăm însă, ci profităm pentru a mai face căteva fotografii exterioare : nouă, monumentelor din jur și panoramei orașului Oslo, care , de la înălțimea la care ne aflăm (ca și fortăreața Akershus, și Muzeul forțelor armate este cocoțat undeva , deasupra orașului).
La intrare – surpriză! Dăm să scanăm Oslo-Pass-urile – cele care ne-au conferit gratuitate la cam tot ce-am vizitat până acum – însă portarul ne face semn că nu e nevoie: intrarea este …gratuită!!! Este , probabil și explicația pentru numeroșii vizitatori. Ne amestecăm printre ei și…pătrundem în tainele forțelor armate norvegiene, răsfoind , pagină cu pagină, istoria militară a țarii în care ne aflăm…
Forsvarsmuseet s-a născut în 1946, din doi părinți : Muzeul Artileriei și respectiv, cel al Intendenței. Cei doi și-au botezat “copilul” Haermuseet, la început acesta fiind deschis doar pentru cadrele militare. Însă în 1978 Regele Olav V hotărăște că toți norvegienii trebuie să aibă acces la istoria militară a țării. Numele muzeului devine atunci Forsvarmuseet, iar bulucul – o caracteristică dominantă. Găzduit într-un vechi arsenal militar din 1860, Muzeul are un scop precis, deloc greu de definit : el își propune să prezinte, prin marea sa de exponate, istoria militară a Norvegiei, începând cu perioada îndepărtată a vikingilor și până în zilele noastre. Și o face foarte bine, inteligent structurat, prin cele șase secțiuni distincte ale sale : vremurile vechi, pornind din era vikingilor și pănă în 1814, istoria militară a perioadei 1814-1905, apoi cea a perioadei 1905-1940, apoi secțiunea dedicată luptelor terestre din cel de-al doilea război mondial, cea dedicată luptelor navale ale aceluiași război , iar ultima secțiune este dedicată istoriei militare a zilelor noastre, începând din anii de după război.
Un muzeu este greu de “povestit”. Mai cu seamă unul militar, care abundă în exponate reprezentand arme concrete, precum și alte mărturii ale trecutului armat al unei țări. Muzeul trebuie vizitat, privit, “rumegat”. Muzeul norvegian al forțelor armate are un belșug de astfel de mărturii. Judecând după amploarea cu care sunt reflectate, temele cele mai importante mi-au părut a fi perioada uniunii cu Danemarca ( cea de până în 1814), apoi uniunea cu Suedia ( încheiată în 1905) , atacul german asupra Norvegiei, în anul 1940 și, cum altfel, pentru o țară întinsă pe un țărm de mare, bătăliile navale ale celui de-al doilea Război Mondial. Războiul Rece este și el bine reprezentat, Norvegia fiind, după cum se știe, țară membră NATO, chiar dacă nu întreaga sa populație a salutat decizia amplasării, pe teritoriul său, a rachetelor cu rază medie de acțiune..
Nota 10 i-am pus-o Muzeului și pentru ingenioasele diorame , ilustrând , la scară redusă , pasaje din istoria militară a țării, dar și pentru reconstituirile la scară 1:1 ce par aproape adevărate, ale unor momente de referință din istoria țării.
…Desi sunt o Marină civilă sută la sută 😊, am parcurs cu mare interes Muzeul militar, neuitând însă nicio clipă că și eu, cândva, în preistoria biografiei mele, am făcut, studentă fiind, armata. Și nu-mi stătea chiar rău în uniformă kaki! 😉
Fotografii realizate de Georgeta Nistor
Serial realizat cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe, Ambasadei României la Oslo, Ambasadei Regatului Norvegiei la București și Camerei de Comerț si industrie România-Norvegia
Comentează