Fără îndoială, suntem dependenți de internet. Ne uită Dumnezeu pe Google, YouTube, sau rețelele de socializare, unde suntem simpli căscători de gură, sau activi. Uneori, foarte activi. Unii sunt activi sub numele lor, alții își aleg porecle, mai simple sau mai sofisticate și, la adăpostul lor, își dezlănțuie furiile în mediul online, postând sau comentând cu agresivitate, semănând discordie, stârnind certuri sau iritare. Nu stiu dacă știați, dar aceștia din urmă poartă denumirea de TROLI. Dar oare știți voi, chiar și cei tobă de internet, cine sunt , de fapt, adevărații troli?
Am să vă spun eu, pentru ca am dat nas în nas cu ei, în nenumărate rânduri, la Oslo. În mitologia nordică ( atenție! În mitologie, nu pe stradă! ) trolii sunt niște ceaturi gigantice și înfricoșătoare, sunt niște uriași care pe timp de noapte nu au altceva mai bun de făcut, decât să vâneze oameni. Literatura scandinavă îi descrie și ca fiind niște gnomi zburdalnici, ușor mai săraci cu duhul ( aș zice chiar prostuți!) dar care întruchipează forțele cele rele ale naturii. Legendele spun că, la lumina soarelui, trolii se transformă în stane de piatră. De asemenea, conform credințelor tradiționale scandinave, eroii noștri mai au o meteahnă : se tem de fulgere. În alte legende scandinave, trolii sunt portretizați ca semănând cu oamenii, singura diferență față de acestia este faptul că primii trăiesc izolați. Tot folclorul scandinav, ne învață că putem scăpa de troli foarte simplu : dacă afară fulgeră sau, bunăoara, dacă bat clopotele bisericii.
Este recomandabil – susțin norvegienii zâmbind pe sub mustața lor vikingă – să ai o relație bună cu trolii. Asta dacă vrei să nu ai de-a face cu ei! Perioada cea mai periculoasă este cea a nopților polare, când, întunericul fiind rege, creează condițiile cele mai prielnice dezmațului trolilor. Din nefericire, această perioadă se suprapune peste cea a sărbătorilor de iarnă, lucru care le face pe acestea mai puțin prietenoase. Cel putin, in folclorul scandinav. În Norvegia, aversiunea trolilor față de sarbătorile de iarnă dateaza cam din anul 1000. Atunci Norvegia a devenit creștină și trolii au devenit alergici la clopotele de biserică. Se spune că unul din motivele pentru care bisericile norvegiene nu au sisteme de amplificare în afară, este pentru ca slujbele să nu ajungă la urechile trolilor. Aceștia și-ar putea ieși din pepeni și de aici…tot felul de răzbunări nedorite. Inclusiv se vor pune de-a curmezișul dorințelor tale, puse de Anul Nou, făcând pe dracu-n patru ca acestea să nu se îndeplinească!
Cum spuneam mai înainte, trolii locuiesc, de obicei, departe de oameni, mai exact în păduri, peșteri, în munți și în lacuri adânci. “Domiciliul stabil” dă și numele trolului. Avem de-a face astfel cu troli de pădure, troli de peșteră și troli lacustri. De troli de oraș n-am auzit, deși Oslo e plin de ei!
Dar iată că în noianul acesta de defecte și cusururi, trolii au și o calitate : sunt foarte prietenoși cu copiii : ba chiar îi ocrotesc , încruntându-se, ba chiar luând măsuri vis a vis de părinții care nu se poartă frumos cu odraslele lor. Așa se face că, în fiecare familie norvegiană, există cel puțin un trol în miniatură, care stă cuminte pe pervazul ferestrei și-și apără micuțul “stăpân”.
….Nu am apucat să mă conving personal de cele de mai sus, dar pot depune mărturie că n-am văzut niciun magazin de suveniruri din Oslo, care să nu aibă cel putin câteva rafturi pe care să stea frumos rânduite, armate ordonate de troli caraghioși , ciufuliti și cu nasurile supradimensionate. Sunt troli pașnici, care nu atentează decât la bugetul tău de turist rupt în …dos! În rest, odată achiziționați, te vor ajuta să-ți ții sarea și piperul, să-ți desfaci sticlele, să-ți înfigi bilețelele cu “ce am de făcut azi”, să-ți ornezi frigiderul sau, pur și simplu, să-i admiri, amintindu-ți de excursia ta, prin țara lor. ( în fotografie puteți admira achiziția mea personală, pentru care am cotizat cu o suma echivalentă cu 50 de franzele mioritice!)
Dar trolii nu sălășuiesc numai în magazinele de suveniruri – pe care , e-adevărat, le-au luat, pur și simplu, cu asalt! Ei îți ies în cale și pe străzi, sub forma unor hidoșenii cu titlu de “statui” ce păzesc intrările în diverse prăvălii și cârciumi.
Si tot troli întâlnești și în contexte mai mult sau mai puțin neașteptate. Că poveștile norvegiene abundă în troli, nu cred că miră pe nimeni. Trolii sunt conectați la mitologia norvegiană încă din vremuri îndepărtate. În anul 1830, doi inși pe nume Asbjornsen și Moe ( versiunea norvegiană a Fraților Grimm) au călătorit prin sudul Norvegiei pentru a culege povești din folclorul țării lor. Evident, majoritatea erau despre troli. S-au pus pe scris, iar poveștile ce au rezultat de sub pana lor sunt cunoscute până astăzi de copiii norvegieni.
Dar, spuneam, nu numai de suveniruri și povești este vorba în acest paragraf, referitor la “prezența trolilor în societatea norvegiană de azi”.
Ce ziceți, bunăoară , despre faptul că unicul autoturism produs în Norvegia s-a numit Troll?!? De asemenea, unii dintre dvs poate au vizionat filmul artistic “ The Troll Hunter” (Vânătorul de troli) devenit faimos în întreaga lume. Subiectul său? Nici nu e greu să-ți dai seama, din titlu!
…..Închei , cu zâmbetul pe buze, una din plimbările mele prin oraș, fotografiindu-mă lângă un troll simpatic care păzește ușa unui magazin de suveniruri. Îi zâmbesc și constat că nu mi se pare cu nimic mai fioros decât prețurile din interior!
Fotografii realizate de Georgeta Nistor
Serial realizat cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe, Ambasadei României la Oslo, Ambasadei Regatului Norvegiei la București și Camerei de Comerț si industrie România-Norvegia
Comentează