Când mă îndrăgostesc, corpul meu îmi dă, conștiincios, destule semnale pentru a fi sigură de acest lucru. Bătăile inimii și freamătul interior sunt pe primul loc. Nu, nu e vorba de fluturi. Fluturii sunt o metaforă născută de cineva care nu s-a îndrăgostit suficient de pătimaș! Fluturii sunt mult prea delicați, mult prea mărunți pentru o îndrăgosteală adevărată. În cazul meu, atunci când am iubit cu adevărat, vulturii hulpavi ai poftelor nemărturisite au făcut vârtejuri prin lăuntrul meu.
Iubim cu mintea sau cu inima? Dacă tot le vom adresa această întrebare invitaților noștri de astăzi ( fosta vedetă a folkului românesc, dr. Mihaela Bustuchină, proaspăt venită de la Paris, și îndrăgitul actor Eugen Cristea – venit de la…Teatrul Național! ) am încercat să-mi răspund eu însămi acestei întrebări. Fac des acest exercițiu, ca să mă conving dacă nu cumva adresez provocari prea complicate celor ce ne calcă pragul, la emisiune. Încerc să fiu fidelă principiului : ” ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”
…Am încercat , așadar, simularea cu pricina și…m-am împotmolit!
Primul răspuns care mi-a venit pe limbă invoca „inima”.
Bătăile accelerate, ce însoțesc intrarea unui Fat Frumos în viața noastră sunt cel mai bun exemplu. : da, iubim cu inima, hotărât lucru! Apoi felul în care ți se strânge inima, când alesul apare la orizont ( calul alb nu e necesar, acesta poate veni și pe jos, sau la volanul unei mașini cumpărate în leasing). Apoi faptul că, deodată, între inimă și organul vorbirii se stabilește un culoar direct, o autostradă a sentimentelor : tot ceea ce rostești la adresa ființei iubite simți că pornește din inimă. Tot ce primești, în schimb, se cuibărește tot acolo. Uneori pe traseu, vorbele se opresc în gâtlej. Tot iubirea este cea care ți le-a paralizat pe acolo!
Și totuși… Totuși, dacă ești o ființă rațională ( și ești, pentru că pe tine scrie ” OM”!) nu poți să nu-ti privești alesul și cu ochii minții : o fi potrivit pentru mine? Vom rima, oare, la aceleași lucruri? Îl vor ține, oare, lângă mine furtunile vieții? Îmi va fi, oare , ușor lângă un asemenea om? Pot trece peste neajunsurile sale, fără să mă apuce toate damblalele, încercând să-l schimb? …Dacă ai ghinionul ca mintea ta să fie în vacanță atunci când te îndrăgostești, ai toate șansele s-o dai cu bâta-n baltă! Nu degeaba cineva a spus : somnul rațiunii naște monștri. Fluturii/vulturii își vor lua, la un moment dat, zborul, iar dacă puii lor nu rămân în cuiburi sau coconi, atunci praful se va alege din ceea ce cândva numeai ” iubirea vieții mele”!
Prin urmare, varianta optimă pare a fi , ca în orice situație, calea de mijloc : amândoi – și sufletul, și mintea – să-și dea, de dragul tău, mâna! Să bată palma!
Iar dacă, și unul, și cealalată, sunt de acord cu alegerea ta, atunci poți s-o iei hotărâtă pe drumul ales. Nu vei da greș!
P.S. Urmăriți-ne astăzi! La 10,10, pe TVR2!
Foarte interesant subiect, care de fapt iubirea inseamna sensul vietii. De la iubire devii mai frumoasa, mai luminoasa, dar sunt cazuri, ca in urma acestui sentiment te imbolnavesti. E asa o magie, care te face fericit, dar totodata poti muri. E un sentiment foarte puternic, care merita trait cu tot ce ai in dotare. Ratiunea apare mai tarziu, pana atunci trebuie sa invatam, pt a constientiza care este binele pt noi.