Într-o relație de dragoste cu caligrafia

În antichitate, grecii au considerat apariția scrisului de rău augur deoarece se temeau că oamenii nu-și vor mai aminti lucrurile cu ajutorul sufletului ci din afara lui în vreme ce vechii călugări budiști au considerat caligrafia ca fiind o practică sacră prin care omul se putea desăvârși total. Sute de ani mai târziu, în epoca medievală, meseria de caligraf era una de rang înalt, extrem de bine remunerată și respectată. Astăzi, caligrafia pare o artă desuetă în care doar prea puțini îi mai înțeleg măiestria și necesitatea. Însă creatoarea de 10 de astăzi și-a asumat o misiune demnă de aplauzele noastre. Haideți să o cunoaștem pe arhitecta scrisului frumos – Cristina Radeș – Caligrafiat!

Cristina Moldovan: – Cristina Radeș, este o bucurie să ne așezăm la povești pe marginea unui subiect
ancestral precum Caligrafia. Te rog să ne spui cine ești și cum s-a născut Caligrafiat.

Caligrafiat:- Îți mulțumesc pentru invitație, dragă Cristina. Este o bucurie și pentru mine și, totodată o onoare să stăm astăzi la aceeași masă. Îți mulțumesc pentru alegerea de a aduce scrisul de mână în lumina reflectoarelor.

Despre mine spun cu toată inima că sunt într-o relație de dragoste cu caligrafia. Adevărul este că iubesc scrisul de mână.

La prima vedere sunt caligraf. Dincolo de ceea ce pare a fi, sunt doar un om care-și trăiește sincer bucuria de a fi și a face. O legătură puternică cu scrisul de mînă s-a format încă din școala primară, perioadă în care am fost copistul profesorilor, transcriam zeci de pagini, astfel că multe din informațiile scrise în acea vreme s-au fixat extraordinar, dacă e să vorbim deja de cel mai mare avantaj pe care ni-l oferă scrisul de mână.

Ca o încununare a tuturor succeselor mele, într-un moment de maximă împlinire personală, ca o confirmare a faptului că un lucru bun nu vine niciodată singur, pasiunea pentru toc și peniță a venit la intersecția dintre a reuși și a pierde, de a trăi și a muri, de a sta dreaptă sau a-ți râcâi genunchii pe pietre zgrunțuroase.

Visul de a deveni mamă!

A fost dragoste la primire vedere! Momentul în care mi-a fost dăruită o lucrare caligrafiată la nașterea copilului, nu-l voi uita niciodată!

Un foc de artificii ce mi-a tăiat răsuflarea, o oprire a timpului în loc, o radiografie a tuturor sentimentelor ce mi-a fost dat să le trăiesc până să-mi țin copilul în palme, încununată aproape simultan de marea bucurie a nașterii, un dans al liniilor subțiri și groase, o armonie aproape ireală, toate acestea vreme de 3 strofe. Auzul meu intrase într-un fel de colaps din care nu aveam să-mi revin fără lacrimi.

Povestea facerii și a venirii pe lume a copiilor mei cere o carte întreagă, dar sintetizând, îți pot spune că au fost 6ani în care mâinile mele nu au cuprins alte rugi.

Cu acordul tău, aș vrea să las aici cele 3 strofe care care mi-au schimbat viața;

Priveşte-mă
Sunt doar un fir de aţă
Desprins din ghemul tău de viaţă

Sunt cântecul
Ce liniştea destramă
Sunt împlinirea visului de mamă

Sunt un copil
Şi de sunt bun sau rău
Iubeşte-mă… sunt mamă, băiatul tău

Aici a luat naștere promisiunea mea că voi duce scrisul de mână mai departe.

Așa s-a născut http://www.caligrafiat.ro , locul în care, oamenii iubitori de frumos, pot gusta din puterea cuvântului scris. Astfel, vă invit în universul meu caligrafic!

Cristina Moldovan:- Este o poveste atât de frumoasă, extrem de personală și senzorială – nașterea și caligrafia! Cu siguranță sună a dragoste pe viață! Și apropos de alegerile noastre, observ cum tot mai mulți oameni decid să se despartă, fără prea multe lacrimi, de carierele lor, în multinaționale, și încep un business de suflet. Caligrafiat a crescut impresionant de repede, mai ales că ai acasă și doi pitici care, cu siguranță te solicită intens. De unde ți-ai găsit aceste resurse energetice și cum reușești să le faci pe toate?

Caligrafiat:- O întrebare la care nu îmi este deloc dificil să răspund; eu nu simt niciodată că muncesc. O fac cu atât de multă bucurie încât, uneori, îmi pun întrebarea dacă trăiesc sau nu un vis.

Cât despre lacrimile vărsate la despărțirea de multinaționale, în cei 13 ani în multinaționale, nu este și cazul meu. Eu am vărsat ceva lacrimi deoarece am legat prietenii frumoase, am fost iubită de colegi iar eu i-am iubit deasemenea.

În cazul meu, amintirile plăcute cântăresc mai mult decât greutățile inerente ale unui job.

Împlinirea mea sufletească a înclinat balanța și a făcut ca demisia mea, chiar dacă cu lacrimi în ochi, să fie una asumată și împlinitoare.

Copiii sunt prioritatea și energia mea, chiar dacă mai caut câteodată umere pe care să-mi așez capul, din când în când. Îmi pun și eu întrebarea de unde atât de multă energie pentru toate și îmi răspunde soțul meu: ‘Când iubești, nimic nu e greu!’

Nopți furate și ore uitate. Noaptea, după ce adormeam copiii mă găseai la masa de lucru caligrafiind. Exersam până până noaptea târziu iar ziua mă puteai zări exersând în creion pe bordura din fața casei în timp ce copiii roiau în jurul meu fructificând astfel fiecare fărâmă de timp. Vecinii nu înțelegeau ce fac, vedeau doar că trasam liniuțe și bastonașe. A fost necesar să învăț să prioritizez lucrurile cu adevărat importante pentru mine și familia mea și să elimin consumatorii de timp.

Cristina Moldovan: – Iată, așadar că nimic nu este imposibil ori prea greu când ai suficientă determinare! Ceea ce mi se pare și mai fascinant este că tu ai ales să readuci la viață ceva ce părea desuet ori de prea puțin interes pentru aceste zile. Te rog să ne spui cât de ușor ori complicat este să faci o astfel de alegere.

Caligrafiat: – Îndrăgostitului de scris din mine, nimic nu avea să-i pară desuet și nici de puțin interes. Totul a

fost fascinant, mare și grandios încă de la început. Am știut din prima clipă ce îmi doresc.

Când iubești o faci cu toți porii, nu există loc de astfel de îndoieli. În papucii mei nimeni nu are să-mi spună vreodată că pe ei îi strâng, că e puțin ori desuet. Sunt doar opinii care nu interferează cu visurile mele.

Vin către mine oameni cu aceeași măsură, eu nu fac niciun efort. Nu încerc să-i conving de nimic.

Apreciază și vor și ei: unii vor doar să-și îndrepte scrierea de mână în timp ce alții sunt fascinați de arta caligrafică.

Eu doar îmi urmez calea alături de cei care au ochi să vadă, inimi să primească, să înțeleagă, să simtă importanța scrisului de mână și puterea cuvântului scris.

Cristina Moldovan: – Deși generația mea s-a bucurat de studiul caligrafiei în școala, copiii mei nu au mai avut același privilegiu. Cum s-a ajuns la excluderea caligrafiei din școli și ce putem face pentru ca ea să-și recâștige drepturile depline?

Caligrafiat: – Cei care au decis să elimine caligrafia din viața copiilor, toți au practicat-o la vremea lor, beneficiind de toate efectele sale pozitive. Despre cum ar fi fost ei fără beneficiile caligrafiei, nu știe nimeni. Se naște prima generație fără aceasta și nu putem decât să așteptăm și să vedem efectele acestui lucru pe termen mediu și lung.

Nu știu cum vor evolua lucrurile peste 50 de ani și, dacă, urmând trenul actual, scrisul de mână va mai fi de interes.

E adevărat că tehnologia ne aduce foarte multe beneficii, chiar avem nevoie ca informațiile să circule foarte rapid, e un beneficiu de care trebuie să profităm la maxim, chiar acest interviu îl scriu tot la tastatură.

Caligrafia va da o valoare suplimentară celor care aleg să o practice, va fi un mod clar de demarcare de marea majoritate.

Este un lucru simțit de mulți dintre noi. Luăm notițe la școala, notăm lucruri în viața de zi cu zi. Ne dezvoltăm memoria vizuală prin scrisul de mână, ne punem amprenta, poate cea mai personală prin scris de mână. Scrisul de mână este un antrenament de precizie, de corecție anticipată, antrenament de concentrare aproape meditativă.

Cercetările în această direcție au observat o îmbunățire a abilităților de a compune eseuri a celor care scriu de mână comparativ cu cei care tastează la calculator, acest lucru aducând încă un beneficiu în lumină.

Printre atâtea beneficii, mi-e greu totuși să înțeleg raționamentul care a dus la eliminarea orelor de caligrafie din programa școlară.

Promisiunea mea este că voi duce scrisul de mână mai departe și doar printr-un efort susținut al oamenilor care-l regretă îl mai putem ține pe linia de plutire.

România nu este nici măcar pregătită să renunțe complet la scrisul de mână, în favoarea tehnologiei.

Diferențele tehnico-sociale sunt atât de mari chiar și la nivel global, sunt încă sate unde nu există toalete decente iar manualele sunt depășite iar noi ne vrem tehnologizați.

Cristina Moldovan: – Așa este! Din păcate, copiii de acum scriu din ce în ce mai puțin de mână. S-a demonstrat științific că scrisul de mână stimulează funcțiile creierului în timp ce tastatura le anihilează. Mai putem lupta împotriva acestui fenomen și, dacă da, cum anume?

Caligrafiat:- Scrierea de mână este un mod de a învăța ceea ce gândim, atunci cand scriem de mână se activează o zona a creierului numita Sistemul Reticular de Activare (SRA) care ne ajută să stocăm și să filtrăm informațiile mult mai ușor. Consider că scrierea de mână este, pe lângă citit, o poartă către libertatea noastră, un drum pe care te poți aventura pe orice potecă dorești, la fel ca atunci când citești o carte. Scrisul de mână este în primul rând libertate de exprimare cât și de creație. Dacă vor înțelege și ei asta, lucrurile ar putea fi mai simple.

Le citim copiilor povești și astfel le dăm o idee despre faptul că, cuvintele capătă sens.

În jurul vârstei de 3-4 ani putem distinge, printre mâzgăliturile acestora, propriul nume. Sunt interesați să și-l scrie singuri și sunt foarte entuziasmați iar acest lucru vi-l dau din casă, simțit și trăit.

Pe măsură ce cresc, prin exercițiu, scrisul ajunge să fie un automatism.

Sunt însă necesare abilități atât cognitive cât și motorii iar abilitățile în relația cu scrisul de mână sunt inseparabile de citit.

În primă fază a educației școlare, scrisul de mână ajută la transpunerea gândurilor în cuvinte. Când acest lucru devine natural, tastarea la calculator devine o joacă dar nu și invers. Din acest motiv cred că ordinea nu este una corectă.

Lucrul la calculator ne face viața mai ușoară, îl văd mai repede ca o activitate complementară nu ca pe o constrângere în cazul în care nu ar mai fi internet.

Copiii trebuie expuși în egală măsură atât scrisului de mână cât și tastatului la calculator , trebuie să fie încurajați să-și scrie gândurile ca o forma de intimitate a lor, încurajați să-și scrie sentimentele față de părinți ori prieteni, pe foaie în loc să-și facă numai selfie-uri zâmbitoare .

Cristina Moldovan:- Se va implica Caligrafiat în activități educaționale? Derulează proiecte în școli?

Caligrafiat:- Vine o vreme când îți porți visul prin lume. Acesta este un viitor proiect pe care îl pregătesc în amănunt.

Caligrafiat va derula proiecte în școlile private ducând scrisul de mână mai departe. Cel mai probabil acest lucru îl voi putea materializa anul viitor, același an în care îmi doresc să ia naștere propriul atelier fizic.

Cristina Moldovan:- Atelierele Caligrafiat sunt deja vizibile în mediul online. Ce-i determină pe participanți să urmeze aceste ateliere și cum se întâmplă această interacțiune dintre caligraf și ucenic?

Caligrafiat:- Sunt două categorii de cursanți: în prima categorie îi găsim pe cei care doresc să-și corecteze

scrisul de mână iar din a doua categorie sunt cei care au gustat din puterea cuvântului scris printr-un cadou caligrafiat realizat de mine ajungând astfel să își dorească să stârnească ei înșiși emoții puternice. Din a doua categorie îi regăsim pe cei mai mulți iar eu înțeleg acest lucru mai bine ca oricine pentru că am fost acolo.

Întâlnirile se realizează online, în ședințe 1/1 sau de grup cu maxim 10 cursanți și, grație aparaturii performante pe care o dețin, pot replica chiar și ședințele de grup ca 1/1. Toți caută interacțiunea umană chiar dacă unii dintre aceștia au achiziționat și cursuri online înregistrate. Nu zic că nu sunt bune, dar niciodată, oricât de bună ar fi prezentările, acestea nu vor putea înlocui interacțiunea umană. Trebuie să fii capabil să te poți mula pe stilul diferit de înțelegere al fiecărui individ în parte. Asta se întâmplă în interacțiunea dintre mine și cei care aleg să se omagieze prin arta caligrafică.

Cristina Moldovan:- Ne poți povesti o întâmplare aparte din cadrul atelierelor?

Caligrafiat:- Că tot vorbim de interacțiunea cu ucenicii, Magda este ucenicul meu cel mai în vârstă din cursul care se derulează în prezent, in fiecare zi de marți. Astăzi, după prima noastră întâlnire, îmi spune că a înțeles într-o singură ședință cu mine cât nu a înțeles în alte 3 ședințe fizice 1/1 avute în urmă cu 2 ani cu un alt caligraf. Este mamă de 2 copii și deja bunică. Tot ea povestește că: ‘e mai ușor să naști natural 2 copii decât să execuți o tușă corectă la caligrafie’. Mi s-a părut amuzantă comparația aceasta.

Caligrafia cu toc și peniță nu este nici grea și nici ușoară, dar cere multă perseverență. Cu toate acestea, Magda are rezultate remarcabile și știu sigur că și ea este unul dintre oamenii care vor duce scrisul de mână mai departe. Odată ce te-ai îndrăgostit nu mai poți da înapoi.

Cristina Moldovan:- Până unde își dorește Caligrafiat să crească și care va fi amprenta lui la nivel național?

Caligrafiat:- Oamenii care mă urmăresc și ceea ce fac și iubesc și felul meu a fi . Primesc zilnic mesajele lor prin care îmi transmit că îi inspir și îi motivez. Pot spune că mulți mă urmează prin puterea exemplului pe care îl dau.. La început, deși nu au verbalizat, oamenii au fost sceptici cu privire la scrisul de mână. Eu am simțit asta dar nu m-a deranjat. Am crezut în mine știind unde vreau să ajung. Astăzi, acei oameni mă urmează și mă susțin. Aceasta este dovada mea că ceea ce fac, îi inspiră. Iar dacă prin ceea ce fac, pot aduce o schimbare în lume, scopul meu este într-o măsură atins.

Îmi doresc să fiu susținătorul tuturor celor care cred că scrisul de mână nu va muri niciodată. Libertatea noastră de exprimare prin scris nu poate fi anihilată de tehnologie. Nu încă!

Cristina Moldovan:- Din sunetul penițelor de aur și din parfumul cernelurilor alese, ce le transmite Caligrafiat cititorilor noștri, la finalul acestui interviu?

Caligrafiat: Îmi place tare mult citatul Mayei Angelou. Ea spune așa: ‘Poate că oamenii vor uita ce ai spus, vor

uita ce ai făcut pentru ei însă nu vor uita niciodată cum i-ai făcut să se simtă.’

Îi încurajez pe cititorii noștri să trimită o scrisoare celor dragi, celor care nu le-au spus niciodată anumite lucruri din diverse rațiuni ori că nu au găsit momentul potrivit. Să le mulțumească pentru un lucru făcut sau să le facă cunoscute sentimente niciodată spuse. Eu am primit câțiva ani în urmă o vedere de la prietena mea din Belgia și m-am simțit extraordinar. M-am gândit la tot procesul; a fost necesar să anticipeze, să cumpere vederea, să investească timp în scrierea acesteia, să o depună la oficiul poștal. Am simțit toată atenția ei îndreptată spre mine deși știu că mai simplu i-ar fi fost să îmi trimită un mesaj vocal ori scris, pe whatsapp. Verba volant, scripta manent! Iar ceea ce rămâne în suflet nu ne poate lua nimeni niciodată. Scrisul de mână ne face bine!

Cristina Moldovan -: Dragă Caligrafiat, ne-ai purtat astăzi printr-o poveste pe care mi-ar plăcea să o înrămez și să o revăd des deoarece scrisul de mână este, de fapt, parte esențială a ființei noastre iar generațiile de acum au nevoie să accepte și să îmbrățișeze acest adevăr, cu bucurie. Pentru început, e suficient doar să ne dorim să scriem iar, mai apoi, dacă visăm să ajungem să pară că pictăm atunci când scriem, oamenii ca tine sunt maeștrii de care avem nevoie – maeștrii caligrafi! Mă înclin cu profundă admirație și îi doresc lui Caligrafiat să fie mereu arhitectul scrisului frumos și să îi reușească toate obiectivele frumoase! Felicitări, Creator de 10!