…Sunt FEMEI DE 10, BĂRBAȚI DE 10 : sunt oameni pe care-i iubim, sunt oameni ce și-au clădit cariera și renumele pe o viață de muncă, de seriozitate, de dăruire. Îi respectăm, apreciem și nu de puține ori, încercăm să le urmăm exemplul. Posibil, unii dintre noi o vor face și acum, când suntem cu toții atât de dezorientați din cauza nebuniei generale, creată de Coronavirus. Să nu credeți că ei nu au temerile lor, că nopțile lor sunt liniștite și planurile de viitor intacte. Sunt oameni ca noi toți, cu cele bune și rele ale lor, cu frămantări și speranțe. Haideți să vedem, si astăzi, cum “gestionează” situația unii dintre cei mai iubiți dintre pământeni, să ne inspirăm din viața lor, să ne molipsim de curajul lor, să le împărtășim speranțele. Viața merge înainte!
LUMINIȚA ANGHEL : Eu imi petrec timpul facand foarte multe lucruri, pentru ca nu sunt obisnuita sa nu am activitate.
Asa ca am ales sa-mi testez talentul in bucatarie, incercand retete noi.
Stau pe banda de alergare cate doua episoade dintr-un serial pe care-l urmaresc in prezent sau ma uit la filme.
Am reorganizat hainele in dulapuri, facut ordine in jucariile lui Filip( am facut saci spre donatie , cu jucarii care nu mai sunt pentru varsta lui si carti.)
Ies in gradina , cand este mai cald si soare si vorbesc cu copacii care au inmugirit, hranesc doua cateluse care traiesc la noi pe strada de cativa ani.
M-am apucat de citit, acum avand pe masa ,, Voiaj la poarta sufletelor”-autor Lyana Galis( din categoria-spiritualitate)
Si mai nou, incerc sa revin la a-mi scrie singura textele pentru piesele noi.😊
Lucru pe care nu-l mai facusem de ceva ani.
Stam acasa , desi ne doare foarte tare aceasta situatie. Ne iubim meseria, iubim scena si e foarte greu sa stai departe de public. Dar acum este foarte important sa avem grija de noi si de cei din jurul nostru
PAUL SURUGIU ( FUEGO) : Este important ca în perioada aceasta să fim responsabili, uniți și să respectăm recomandările! Astfel, și eu am ales să stau mai mult în casă. Pentru mine e cumva o bucurie, pentru că în ultimii trei ani nu am reușit să am o perioadă mai lungă de câteva zile în care să stau continuu acasă, având nenumărate proiecte, concerte, activități! Mărturisesc că eu nu am suferit niciodată de plictiseală și mereu găsesc câte ceva de făcut. Chiar dacă nu e cea mai fericită perioadă și se întâmplă multe, încerc să fiu optimist și să gândesc pozitiv. Sunt direct afectat, mi s-au anulat numeroase evenimente, inclusiv concertul de la Sala Palatului, pe care l-am reprogramat, pe 7 iunie 2020, de la ora 20.00!
Ei bine, și cum stau pe acasă, am o multitudine de lucruri de făcut. Dincolo de rutina zilnică, îmi pun ordine în lucruri și-mi reorganizez casa. Gătesc, iar noaptea pictez, în liniște, relaxat și pasionat, noi opere, pe care sper să le expun într-un eveniment caritabil, ca și până acum, în viitor. Încerc să recuperez orele de somn și să mă liniștesc. Apoi caut să descopăr noi și noi informații, mai ales pentru că mereu eu sunt pe fugă, cu un deficit mare de timp liber. Citesc mai mult perioada asta, de la cărți despre pasiunile mele, pictură și muzică, până la romane ale adolascenței, pe care sunt fericit să le redescopăr acum, cu alți ochi.
Eu sunt un cinefil înrăit și atunci am ocazia să văd filmele sezonului de iarnă, din cele de la Oscar, pe care n-am apucat să le urmăresc. Ba chiar pot să vă și recomand câteva – capodopera “1917”, „Parasite”, „Cei doi papi” sau povestea vieții lui Judy Garland – „Judy”. Am și câteva seriale la care am început să mă uit (Casa del Papel, Young Pope, The Crown, Elita). Îmi aștern și gânduri pe hârtie, pregătesc proiecte viitoare, compun și încerc să fac noi melodii pentru publicul meu. Sunt multe de făcut, iar dacă ești un om aplicat, nu ai niciodată timp să spui că te plictisești.
La finalul săptămânii acesteia, lansez o nouă melodie, pe canalul meu oficial de Youtube – PAUL SURUGIU-FUEGO, acolo unde, de săptămâna viitoare, voi oferi publicului meu noi surprize pentru perioada aceasta – voi readuce în atenția oamenilor poezia românească, încercând să realizez clipuri cu versuri și muzică! Și-apoi sunt obsedat cu dezinfectatul, lucru care-i bine de făcut oricând! Așadar, nu mă plictisesc! Și-mi aștept publicul, în fiecare duminică, de la ora 15.00, la TVR 2, la „DRAG DE ROMÂNIA MEA!”
IRINA PĂCURARIU ( jurnalist TV) : Azi a fost o zi complicata. M-a dat peste cap in schimb de mesaje cu unul dintre personajele mele vechi si dragi, Liliana Angheluta, fosta badanta, acum scriitoare de succes in Italia si Romania, cu tiraje epuizate la Humanitas. Ce mi-a povestit din Italia m-a dat peste cap, așa că după cafea m-am apucat de gătit, da, de gătit, nu de unul din multele lucruri care țineau de slujbă pe care le aveam de făcut. S-a bifat o ciorbă și o iahnie de fasole. Plus pui cu spanac și smântână. Am plusat cu un mic dejun gourmet si gata, m-am oprit.
Adevarul e că perioada nu seamana cu nimic din ce am trăit. Greu cu concentrarea, ochii fug continuu la telefon, o stare de neliniște e strecurată la fiecare. Nu cred pe nimeni care îmi spune că e pur și simplu ZEN.
Oamenii sunt pur si simplu la un prag, își reevalueaza vietile, pun in balantă momente si persoane. E greu, suntem neputinciosi, am redevenit atat de mici cat am fost mereu, dar am mai pierdut din vedere.
Ce am mai facut?
O stire cu o poveste pe care am filmat-o saptamana trecuta pentru “Reteaua de Idoli” ( emisiunea mea de la TVR) si care are legatura cu criza pe care o traim.
Prezentari pentru o campanie si un promo, am pus in legatura ceva oameni care se implica acum pentru diverse actiuni umanitare in spitale, am filmat o mica interventie pentru o gala de jurnalism care s-a mutat online, am vorbit putin cu fata mea din UK la telefon. Seara am dat de mancare la catei( era randul meu, avem grafic) si am cautat cifrele din Italia.
Le am citit… si acum mi se pare ca tot ce am facut a fost inutil. Asa ca maine o iau de la capat. Incep cu povesti pe care le citesc pentru o campanie care promoveaza lectura online. Toata lumea s-a mutat deja in online. La cate interventii, live uri, Watch party uri si Insta story-uri se fac, ma intreb daca cineva si priveste, sau toata lumea canta si vorbeste:)
BOGDAN STANOEVICI ( actor) : Parca Dumnezeu a vrut sa fiu pregatit pentru aceste „timpuri”…. cand au aparut problemele si ni s-a cerut sa ramanem pe cat posibil in casele noastre, eu eram deja in stare de șomaj, deci acasa. Dar „somajul” meu este pro-activ, pentru ca nu pot sa stau degeaba si doar sa ma uit la televizor… Si atunci, nemaiavand nici servici si fiind sfatuit de autoritati sa nu ies din casa, am profitat de acest timp continuand de fapt ceea ce faceam pe scena ca actor, sau la Circul Metropolitan ca manager. Adica sa ma ocup de oameni si de starea lor de bine. Zilele sunt extrem de pline si imi par prea scurte… Ieri am fost sa-mi iau cate ceva de mancare si am profitat sa fac si un live din Mall Baneasa, pentru a explica oamenilor ca trebuie sa respecte sfaturile specialistilor si sa stea acasa, iar in acelasi timp sa ii linistesc explicandu-le ca nu are nici un rost sa se repeada si sa goleasca rafturile magazinelor. Nu va exista o penurie a produselor alimentare. Au fost cateva zeci de mii de oameni care mi-au urmarit live-ul si care mi-au multumit pentru ca le dau acele explicatii de care au atata nevoie. Astazi in schimb, ca si in celelalte zile din ultimul timp, am impartit din nou ziua in doua. In prima parte citesc tot ce gasesc despre situatia medicala a momentului si apoi vorbesc cu prieteni de-ai mei medici si politicieni din Franta in special pentru a intelege mai bine realitatea si bu manipularea de la televizor sau dintr-o anumita presă. In felul acesta inteleg mai bine ceea ce se intampla si pot sa-mi fac o opinie mult mai reala despre situatia in care ne aflam. Si am aflat enorm de multe lucruri, despre care evident nu ne vorbeste nimeni. Si toate acestea imi permit sa ma adresez oamenilor celor multi care au nenumarate intrebari si foarte putine raspunsuri din partea alesilor locali sau a politicienilor. Odata in plus, pentru a nu stiu cata oara, constat cu tristete si cu furie, ca cei ce ne conduc sunt ori total inconștienți, ori habar nu au ce sa facă. Asta este, ne descurcam singuri tinand cont DOAR de ceea ce spun specialistii si unii ca mine care cauta, scormonesc si dau explicatii pe intelesul tuturor. Pentru ca tema vietii mele sunt oamenii cei multi si grija față de ei. Astfel reusesc sa reduc acest sindrom al panicii induse in mod artificial. Desigur in spatele acestei situatii este, in mod evident, o problema mult mai complexa despre care noi nu trebuie sa stim. Si ca intotdeauna in viata, atunci cand nu exista explicații sigur e vorba de bani… Partea a doua a zilei este consacrata tuturor problemelor din apartamentul in care locuiesc. Pentru ca probleme sunt multe si din liosa de timp, ca sa le rezolv, ele se tot adună. Acum avand timp fac si curatenie si reparatii si mai ales ma ocup mai mult de pisica mea si de pestii din acvariu. Pisica este foarte fericita. Printre altele mi-am schimbat chiuveta si robinetele din baie care aveau probleme si pe care le cumparasem deja toamna trecută. Sunt un foarte bun „bricoleur” si un adevarat minitehnicus… n-ai zice cand te uiti asa la mine dar chiar sunt. Saptamana viitoare voi pune chiar si gresie. Da… eu singur cu mainile mele… pai nu te miri…. Iar in seara asta am avut parte chiar de o vizita neașteptată. Dupa ce am terminat ce-mi propusesem pentru azi am inceput sa pregatesc gratarul de pe terasa ca sa-mi fac o bună friptura de vacă. Neavand carbuni, am folosit lemn, ceea ce a facut ca flacarile sa fie suficient de mari incat cineva de vis-a-vis probabil sa anunte la 112 ca e un incendiu in blocul din fața. Sigur, o buna intentie la baza, pentru a evita o posibila drama. Persoana care a sunat la 112 insa nu a remarcat ca langa flacari era si un om, deci putin probabil sa fie un incendiu. Ei bine asta a facut ca in clipa in care veneam din bucatarie cu bucata de carne si 2 cârnați sa ma intalnesc in sufragerie cu 4 polițiști cu masti de protectie si mănuși care m-au salutat si m-au intrebat daca pot merge pe balcon. Dialogul a fost extrem de agreabil:
Politist- a dl Stanoevici, dv erați
Da, raspund eu, s-a intamplat ceva?
Politist- Am fost anuntati ca este un incendiu…
Si dialogul a continuat in termeni extrem de agreabili… Au verificat ca totul era in regula pe balcon, au constatat ca exista si un furtun gata de a fi folosit in caz de ceva, s-au scuzat si dupa ce mi-au notat datele din buletin, (lucru absolut normal) pentru raportul de intervenție, au anuntat prin statie ca era vorba doar de un gratar si au plecat in treaba lor. Norocul meu ca nu aveam usa incuiata, pentru ca mi-ar fi spart-o degeaba. Ei facandu-si evident datoria… Sincer, dincolo de aspectul amuzant si convivial al discutiei, vreau sa spun ca, vazand promptitudinea, amabilitatea si profesionalismul de care au dat dovada acesti polițiști, am o stare de suguranta si de liniște. Mai ales in aceste timpuri de restriște… Și chiar tin sa le multumesc pentru asta… Cam asa arată o zi plina din viata mea, pe timp de Stare de Urgență.
CORINA CHIRIAC : Personal sunt bine, am facut ceva aprovizionare in saptamanile trecute, asa ca stau cuminte pe linga casa, aproape am terminat ordinea prin sertare , mai am de sortat hainele de iarna, iar cele carora nu le-a venit rindul mai bine de doua, trei ierni vor lua drumul donatiei. Ma bucur ca noul sezon al emisiunii “Opriti Timpul” , care debuteaza Duminica 22 Martie , a fost deja filmat inainte de declansarea interdictiilor legate de regretabila pandemie…Si profitind de timp liber, ma conversez cu prieteni din tara si din lume …Urez tuturor sănătate si să avem grija unii de altii !!
ADRIAN ARTENE ( jurnalist) : Am parcurs șapoul acestui mini-serial al tău și nu mă abțin să te contrazic: nu consider un supliciu acest ”arest la domiciliu”, așa cum l-ai numit. 😉 Timpul pierdut poate fi, într-adevăr, un supliciu pentru oricine! Însă timpul, pe care-l alocăm familiei, lui Dumnezeu, nouă, personal, profesiei pe care o iubim, este un timp pe care îl ”câștigăm”.
Am rămas în casă, de vinerea trecută, din dragoste. Da, să nu te mire! E o (altă) formă de a-mi arăta dragostea față de fiicele mele, Amira și Anastasia, față de soția mea, Ioana, față de părinții mei și ai Ioanei. Prin faptul că, zilnic, intram în contact cu zeci de persoane (doar la redacție am peste 90 de colegi!), eram expus și, implicit, mi-aș fi expus și familia. Așa încât, până la urmă, a fost o izolare consimțită, de bun simț. Și nimic pentru familia mea nu este prea mult!
De altfel, universul meu se află în interiorul meu, al familiei, alături de cuvinte, așa încât n-am resimțit ca pe un supliciu această îngrădire spațială. Și în austeritatea unei chilii putem găsi fericirea! Îngrădirea de credință, de cuvânt ar fi dramatice. Mă întristează doar dramele unor semeni care suferă în aceste momente.
În ce mă privește, ”desfășurătorul” unei zile este cumva stereotipic: dimineața, de la 7 până la 9, scriu la proiectele mele (poezii, gânduri…), de la 9 și până spre seară, aproape de 21, intru în fluxul natural al redacției: (video-)ședințe editoriale la Gândul.ro, Prosport.ro, Cancan.ro, Ciao.ro și la celelalte produse din trust, telefoane, rapoarte de trafic online (pe fiecare segment), analize, alte video-ședințe după-amiază, alte telefoane, alte rapoarte de trafic, alte analize… Fiecare produs de presă pe care îl coordonez are propriile nevoi raportate la echipă, la publicul său. Fiecare titlu media, fie că vorbesc despre Gândul.ro, Descoperă.ro, Prosport LIVE sau Go4it (în total sunt 14, dacă includ și emisiile), are ”microclimatul” său care necesită grijă. Presa, informația nu cunosc termenul de carantină!
Să nu omit! Aloc vreme (și nu puțină) și familiei, dar mai există și video-seminariile de la masterul de la Teologie. Program fără pauză! Marți, am constat la 17.45 că încă nu apucasem să termin cafeaua din ceașcă cu toate că o începusem la 8 și un sfert. Atunci am conștientizat că și în „arestul la domiciliu” definit de tine există viață intensă.
Fiecare zi e similară ca structură. „Apele” se liniștesc în jurul orei 21. După acea oră… planific sumar a doua zi! Nu te îngrozi! Îmi rezerv și timp liber. De pildă, azi noapte, am urmărit, alături de Ioana, ”Cineva acolo sus mă iubește”, o capodoperă a cinematografiei din 1956 cu Pier Angeli și Paul Newman. Eu l-am revăzut după 20 de ani! În alte două nopți, am citit manuscrisul cărții tale, care n-a trecut încă prin tipografie și nu doar că l-am citit (ci l-am și conspectat!) fiindcă, dezvălui acum, lucrez la prefața noii tale cărți.
Și, printre acestea, nu-l uit nicio secundă pe Dumnezeu! De altfel, am intrat în a treia săptămână de post, iar îndemnul meu estă să avem răbdare și… vom ”învia” și noi! Dumnezeu nu ne părăsește niciodată! Doar noi ne-am permis să-L părăsim!
Comentează