Rămași la domiciliu pentru a răspunde imperativelor apeluri generale, oamenii s-au scindat brusc în două categorii : cei care au chiuit de bucurie, acordându-și un multvisat “dolce farniente” și ceilalți – care cu greu rezistă, în acest impus “arest la domiciliu”. Despre cei din prima categorie, lehamitea mă oprește să vorbesc, căci genul acesta de oameni nu au făcut niciodată parte din universul meu. Astăzi vă voi prezenta câțiva oameni din cea de-a doua categorie : români de 10, activi, plini de energie și har, obisnuiți să “ardă” zi de zi pentru profesiile lor – de cele mai multe ori legate de publicul larg, de oamenii mulți. Pentru ei, această “vacanță obligatorie” este un supliciu. Si nu mă refer doar la faptul că le-a dat peste cap programul și angajamentele și le-a dezechilibrat balanțele financiare, ci că i-a rupt de publicul lor, le-a zădărnicit menirea și i-a transformat în altceva decât sunt. Unii trăiesc lângă noi și traversează aceleași frământări, frici și momente de panică. Alții locuiesc departe de țară, dar stările traite de ei nu sunt deloc diferite.
Astăzi am luat legătura cu mai mulți din prietenii si colaboratorii mei de la FEMEI DE 10, BĂRBAȚI DE 10. Aceasta și din dorința de a mă asigura că sunt bine, dar și din cea de a vedea cum fac față acestui supliciu. Unii – cu disciplină și resemnare. Alții – cu umor, făcând haz de necaz. Dovadă și fotografiile pe care mi le-au trimis.
Declanșez, așadar, un serial zilnic, care vă va aduce aproape oameni valoroși , oameni de nota 10, pe care îi veți vedea cât de curand în emisiunile noastre de la TVR . Iar acum….poate vă va da și vouă niscaiva “idei de supraviețuire”!
EUGEN CRISTEA ( actor) : „NU credeam să-nvăț a muri vreodată” , glăsuia cândva Eminescu, atât de hulit acum de marea „elită” profund antiromânească… Se pare că va trebui să ne obișnuim cu gândul. Încet-încet. Pe de altă parte, nu credeam că voi ajunge să trăim asemenea clipe. Chiar nu credeam. Mă deranjează însă că nu suntem corecți și disciplinați. Nici altruiști. Fiecare pentru el și atât. Nu mai contează omul de alături. Ci numai eu, eu și iarăși eu! Nefericiții care se bat pe pungile de mălai care, oricum, în scurt timp se vor umple de gâze, nu se gândesc decât la burtoi. Restul nu mai contează… Eu și restul lumii. Nu mai comentez animalele (of, iar jignesc bietele făpturi!) care au infectat atâția oameni din jur. Adevărate statui ale nesimțirii… Am luat hotărârea de a ne autoizola cu multă vreme inainte de a se declara într-un târziu starea de urgență. Poate prea târziu. Pentru că ne-am păstrat încă suflete de copil, soția mea și cu mine și, desigur, cățelușul Yummy, am inițiat un fel de piesă de teatru a cărei acțiune se petrece într-o închisoare. Închisoarea fiind mica noastră garsonieră. Nu de alta, dar e un piculeț mai mare decât o celulă. Avem program fix, afișăm meniul zilei, facem pe rând curățenie pe sectoare-exceptându-l pe Yummy. Avem ore de lectură obligatorie, vizionări de filme,
operă, ascultat muzică pe vechiul și credinciosul pick-up. Ordine și disciplină! Ca lecturi obligatorii avem CIUMA lui Camus, MARILE DEZASTRE ALE OMENIRII, ISTORIA LUMII, CRIMĂ ȘI PEDEAPSĂ, ARTA RĂZBOIULUI, și lista poate continua. Avem cărți de colorat, truse de pictură și am început amândoi să lucrăm la câte o carte. Continuăm să repetăm o piesă în doi, care ar fi trebuit să aibă premiera la TNB pe 28 martie, în speranța că o vom aduce în fața publicului, probabil în octombrie. N-am precizat anul… Vorbim mult împreună, uneori intevine și câinele!!!, făcând și un bilanț al unei vieți frumoase, fiind alături de peste 35 de ani. Încercăm să ne păstrăm calmul (ce-i drept, mie nu prea îmi iese!) și să respirăm aer curat la geam. E curat, după ce s-a mai renunțat la ucigașul zeu-automobil. Păcat că nu mai ies cu bicicleta. Asta e. Pentru azi, cam atât. Sănătate!
MIRABELA DAUER ( solistă) : Nu fac nimic glorios!!!! Filme, filme și știri. Nu sunt f panicată. Treburile casei, curățenie prin dulapuri, cățel , mâncare pentru cățel…. Cum spuneam, nimic glorios. M-am autoizolat. A! Și mai si răsfoiesc câte ceva. Deocamdată nu mă plictisesc!
ALIN GĂLĂȚESCU ( stilist) : Totul a revenit la ritmul acela ideal, uitat. Degust orice. Inclusiv panica – ce rabufneste de 2-3 ori pe zi, dar e stinsa repede. Avantajele sunt multiple. Daca respectam izolarea – deci risul direct e redus la minim. daca nu ne facem proiecte despre cum o sa fie financiar si sitemic dupa stingerea Pandemiei…totul arat foarte bine.Mananc mult mai bine si mai regulat – fiind izolat impreuna cu cea mica – ELIDA ELENA – si cu mame ei – Simona Semen. Dorm mult mai mult – inclusiv la pranz – eu fiind responsabil cu asta – si asta fiid ceva de nepermis inainte. Stau „oficial”mult mai mult pe net – ceea ce inainte evitam pe cat posibil. dar cel mai mult ma incarc spistual. Citesc linistit – ceea ce o faceam in grade mai mici inainte, datorita programului. Studiez colectii si analize de trend pe indelete, cu mare pasiune – pe Fashion. ma plimb prin Muzee Virtuale – Louvre / Prado / Moma – ceea ce nu-mi permiteamm inainte. Poate Live doar. Urmaresc mari spectacole de Opera – Metropolitan, mai ales. dar si sunt upgradat pana la zi cu tot ce inseamna desene animate – de cele japoneze, emotionante, soft, grafice si fantasy fiind indragostit. ma bucur ca afara e soare si aromele copacilor infloriti ajung deseori pana la mine. ma mai plimb prin colectia mea, mare , de parfumuri – la cre tin foarte mult. Reflectez. Caut imagini speciale – de fashion sau doar de arta fotografica pura. „Daca Trebuie, cu Placere”!
DIANA IOVANOVICI-ȘOȘOACĂ ( avocat ) : Eu sper să nu ajung vreodată „arestată la domiciliu” în niciun fel pentru că ar însemna să încalc ordinul. Nu pot să accept atrofierea cerebrală și musculară și nici manipulată nu mă las!
Totuși, cred că această situație mi se datorează, la naiba! În ultimul timp, tot ce mi-am dorit cu ardoare mi s-a îndeplinit. Pentru că ajunsesem să muncesc 25 din 24 de nu mai aveam timp de familie, de mine și eram suprasolicitată la cabinet de nu mai aveam timp nici să dorm ca să lucrez continuu,mi-am dorit cu ardoare să se oprească timpul în loc, să se oprească tot, să am timp să rasuflu, să dorm, să rad, să alerg , să scriu etc. Na, că s-a întâmplat! Se circulă super prin București, benzina s-a ieftinit, am timp să mă duc la țară la muncile agricole – Doamne, ce dor mi-era!, să vorbesc cu copiii mei, să mă joc, să râd cu bărbată-miu, să fac mâncare! Mi-am revenit la viață! Am reînceput să gătesc foarte bine! Îmi ies niște mâncăruri excepționale!De muncit, muncesc 8 ore/zi. Zilnic la birou. Am enorm de lucru și noi avem termene de respectat. Este ciudat să vezi cu 5 zile înainte că ți s-a fixat termen sau să mă duc la urgențe sa fiu introdusă in Tribunal de pe o listă a jandarmilor, să mi se dea mănuși și să fiu singură cu judecătorul în sală. Am putea sa și bem o cafea în circumstanțele astea, să judecăm la o cafea! Deci se poate să avem și civilizație în justiție. Doar să vrem. Seara mergem în parc. Aaaaa, am fost in Piața Obor! Ce tareeee! N-am mai fost de-o viață! Ce pandemie? Acolo eram la grămadă, bodegile pline…da, bețivii stăteau la 1 m distanță unul de altul, nu de alcool, oamenii se dezinfectau intern! Ce de verdețuri românești! Ce de lume frumoasă care n-are stresul zilnic! Aaa, am fost și într-un magazin d-ăsta răvășit de muritori: cu cine mă întâlnesc? Cu Marina și Ģeorgică! Și ei,ca si noi, cu un mic coșuleț de cumpărături, eram priviți ciudat de nebunii care nu mai aveau loc de marfă în 2 cărucioare! Am pus la cale o strategie, ne-am împânzit și ce am găsit luam și ne anunțam! E clar, lumea are probleme cu stomacul: nici un pic de hârtie igienică! Eu cred c-a dat dizenteria-n ei, nu gripa! Știu că m-am pupat în aer cu Marina și ne-am atins tălpile picioarelor! Am făcut schimb de viruși!
Nu mai e poluat orașul! Voi ați văzut cum se respiră??? E fiță! Aaaa, am făcut curat în casă! Tipa care făcea curat nu mai vine din cauză de corona, așa că mi-am readus aminte! Mi-am simțit mușchii! Încă îi am! Evrika! Și am văzut pe unde îmi sunt lucrurile! „Ce de lucruri de care n-am nevoie!” vorba lui Socrate! După cum vedeți am timp să și filosofez!
Într-o seară l-am luat pe bărbată-miu la o Corona-n parc! Ne-am self-it și ne-am pus pe feisbuc! Moamăăăăă! Ce de like-uri, telefoane! Bă, sunteți nebuni! Nu, suntem doi oameni care nu se lasă manipulați și care aleg să trăiască normal, într-o lume în care timpul s-a oprit în loc, demonstrându-ne că putem trăi și domol și altfel și în respect unii față de alții! Bine, asta până când o să rămânem toți fără bani și o să ne aducem aminte că aveam niște drepturi și libertăți pe care ni le-au luat cu japca fără să crâcnim și va trebui să reluptăm să ni le câștigăm! Și atunci ne vom aduce aminte de bunicii și străbunii noștri care au luptat pentru aceste drepturi și libertăți ale noastre, și-au dat viața pentru ele, pentru ca noi să le pierdem pentru o chestie inexistentă într-o clipa! Și vom fi nevoiți să le recâștigăm! Cum??? Ca întotdeauna….! Cu luptă! Dar….stați liniștiți! Acum îmi voi pune iar cu ardoare o dorință și mi se va îndeplini! „SĂ FIE PACE ÎN LUME!”
SILVIU BIRIȘ ( actor) : Aș putea spune că mă bucur de liniște.
Liniștea se poate păstra și după ce se va fi dat iar drumul la „circulație”.
Cu condiția să ne gândim zilnic la clipa care ne-a adus la tăcere.
Măcar să înțelegem ceva din asta.
Citesc și ascult muzică clasică.
Fac curat printre „amintiri” și în casă.
Vorbesc cât pot de des la telefon cu familia și prietenii.
Sport la domiciliu.
„Evadez” câte o oră când nu sunt perioade aglomerate.
GINA PĂTRAȘCU ( solistă, stabilită în Germania) : După ce abia m-am întors din Leipzig, unde am petrecut câteva zile alături de fiica mea (a reușit să -mi facă cea mai frumoasă și interesantă sărbătoare a zilei mele de naștere )am revenit de o săptămână în Koln și sunt gata să urmez cea mai buna cale pentru a mă feri de acest virus înspăimântător. ….Așa că am rămas în casă cu obișnuitele treburi casnice. ..Salvarea vine (pentru mine )și de la faptul că intr-o lună este Sărbătoarea învierii DOMNULUI iar eu voi începe,ca de obicei, o foarte meticuloasa curățenie de primăvară care va dura de această data mai mult decât de obicei! !! Am mulți prieteni cu care țin legătura telefonic, programele TV sunt pline de noutăți și trebuie urmărite și. …uite-asa sper să nu dureze prea mult și să trecem cu bine peste tot! !!!Doresc tuturor multa sănătate și răbdare! !!!
P.S. : Eu am călătorit cu trenul. ..În drum spre Leipzig deși era aglomerat, nu am auzit nici măcar respirația cuiva! La întoarcere, erau doar câțiva călători cu mine în vagon și strănutau , tușeau toți! !!După zece zile văd că încă nu am vreun semn că aș fi contactat ceva. …Doamne ajuta! !!Ilinca, fata mea, mă monitorizează tot timpul, să se convingă că sunt bine! !!Ce bine e să ai copii! !!!
Comentează