Femei de 10

“ Îmi caut singură provocări, pentru a fi în fiecare zi cu puțin mai bună decât am fost ieri” – interviu cu ANA MARIA BRÂNZĂ – cea mai bună spadasină a lumii

 

Orice întâlnire cu Ana Maria este o încântare. Odată pentru că a sta față-n față cu o campioană de talia ei te face să te simți un privilegiat al sorții, apoi pentru că Ana-Maria este o persoană fermecătoare, emană o căldură sufletească aparte și are un umor nebun, care dovedește un spirit viu și o inteligență aparte.

Mi-a fost invitată, în câteva ediții, devenite sărbători pentru echipa noastra. Ana-Maria a strălucit, întrecând
până și reflectoarele Televiziunii Române, lăsând în urma sa o dâră de frumos și bun, care ne-a încălzit sufletele. 

Astăzi Ana-Maria nu va fi pe micul ecran , ci în galeria “Femeilor de 10” a revistei noastre. Cititi-l! Veți recunoaște marea spadasină a lumii, dar veți cunoaște și un om absolut special! 

Marina Almășan : – O sportivă care se luptă cu atâta îndârjire, in competiții, nu pare a fi fost , în coplărie, o fetiță cu fundițe, cuminte și jucându-se cu păpușile…Așa să fie, oare?

Ana-Maria Brânză : – Într-adevăr, niciodată nu m-am visat jucând rolul unei prințese. Și de cele mai multe ori, cearta cu fratele meu pornea de la faptul că voiam să-i “împrumut” mașinuțele ca să mă joc. În schimb, fundițele le purtam obligat/forțat la școală sub formă de pampoane. N-aș putea spune că m-am schimbat prea mult de-a lungul anilor, prefer oricând o ținută lejeră în detrimentul tocurilor.

Marina Almășan : – Și cred că imaginea asta ți se potrivește cel mai bine, deși te-am văzut și pe tocuri, îmbrăcată elegant, și-ți stă al naibii de bine! 😉 Uite o întrebare care cred că nu ți s-a mai pus : – Se spune că stângacii sunt oameni speciali, extrem de norocoși. Se verifică și in cazul tău? N-ai fost lovită niciodată, la școală,  cu rigla peste degete, pentru că țineai creionul în mâna stângă?😁

Ana-Maria Brânză : –  Mulți ani am trăit cu acest gând, cu faptul că a fi stângaci reprezintă un avantaj! Mai ales în perioada junioratului când bagajul tehnico-tactic nu era atât de stufos și te agățai de orice mic avantaj. Norocul cred că vin mai mult din orele petrecute în sala de antrenament. Nu obișnuiesc să cred în noroc sau ghinion, ci mai mult în muncă și oportinutățile care se ivesc.
Cât despre a scrie cu mâna stângă… DA, am trăit “calvarul” tuturor copiilor stângaci din generația mea și nu numai pentru care era extrem de greu de înțeles acest lucru. Diferența a făcut-o faptul că nu am primit rigle peste degete, ci am avut parte de un învățător excepțional în persoana doamnei Mariana Zgrăbunță (care nu mai este din păcate printre noi) și care mi-a explicat că în “normalitatea” de atunci, trebuia să mă aliniez standardelor.

Marina Almășan : – Ce mult mă bucură să întâlnesc oameni care vorbesc frumos despre dascălii lor! …Spune-mi, Ana-Maria, cui i-a venit ideea cu spada? Cum ai ajuns să faci sport de performanță si cum ți-a modificat copilăria?

Ana-Maria Brânză : – Fiind o fire energică, părinții și-au dorit pentru mine să fac mișcare într-un cadru organizat și tot ei au ales pentru prima dată tenisul de câmp. Timp de un an de zile am mers la teren, dar nu mi-am găsit locul acolo și atunci fratele meu a venit cu ideea salvatoare. Aceea de a merge la sala de scrimă. El era o tânără speranță la echipa de fotbal a clubului Steaua pe atunci și cred că ideea de duel i s-a părut potrivită pentru mine. Nici nu am stat pe gânduri și am mers împreună cu tatăl meu la misterioasa sală. Am rămas la antrenament încă de la prima vizită și în continuare, după mai bine de 20 de ani, sala de scrimă consider că este cel mai frumos loc de joacă. Gândul performanței a venit mult mai târziu, dar sportul mi-a transformat copilăria într-o poveste frumoasă pe care mi-aș dori să o trăiască cât mai mulți copii.

Marina Almășan : – Ce frumos început, ce frumoasă continuare! Îți amintești primul premiu? Ne povestești cum a fost? 

Ana-Maria Brânză : – Sigur, dar înainte de primul premiu a fost primul eșec 😁 La primul campionat național la care am participat, m-am clasat pe penultimul loc, iar mama m-a încurajat spunându-mi să întorc clasamentul invers și mă pot simți vicecampioană 😂 Acel moment nu m-a dezarmat, ci m-am ambiționat și mai tare. Drept urmare, un an mai târziu, am câștigat medalia de aur la competiția respectivă și drept răsplată am primit bucățica de metal mult dorită (medalia) și un tricou de PNA pe care l-am purtat foarte mândră în fața Laurei Badea (campion olimpic, Atlanta 1996) și a celorlalți sportivi din loturile naționale, medaliați la CE și CM. Uneori îmi este dor de copila aceea și de “tupeul” specific vârstei.

Marina Almășan : – Dar prima înfrângere? Cum ai reacționat atunci și cum reacționezi acum, dacă lucrurile… să zicem că nu ies așa cum ți le-ai planificat?

Ana-Maria Brânză : – La prima înfrângere, de care vă povesteam mai sus, am plâns cu lacrimi de crocodil și printre lacrimi i-am promis domnului Radu Szilagyi, primul meu antrenor, că voi munci cât va fi nevoie pentru a câștiga medalia de aur. Eu, care la momentul respectiv reușisem să am doar înfrângeri pe linie!
Timpul și experiența m-au ajutat să-mi gestionez mai bine emoțiile… cel puțin, nu mai plâng în sală 🤣 dar am și învățat că lecțiile care te fac mai puternic, vin din înfrângeri!

Marina Almășan : – Corectă concluzie! Creionează-ne, te rog,  un Top al celor mai importante victorii ale tale!

Ana-Maria Brânză : – Nu știu dacă aș putea. Cu singuranță, mulți ar pune cap de listă medalia de aur de la JO
Rio de Janeiro, dar pentru mine fiecare medalie are strălucirea și povestea ei. De exemplu, medalia de bronz câștigată la CM de seniori în 2002 la vârsta de 18 ani a fost una dintre cele mai surprinzătoare si neașteptate, dat fiind faptul că am mers singură la acea competiție,  fără antrenor și fără colegele de echipă.

Marina Almășan : – …de fapt, sunt sigură că în spatele fiecărei medalii se ascunde câte o  poveste cu multă emoție într-însa. Dar spune-mi, Ana-Maria,  cum s-a “revanșat” România , pentru ceea ce ai facut pentru ea? Care este statutul campionului, în degringolada asta care ne stăpânește țara? 

Ana-Maria Brânză : – România mi-a oferit înainte de toate șansa de a face ceea ce îmi place. Mi-a susținut activitatea și mi-a recunoscut meritele! Rolul de campion vine în același pachet cu rolul de model pe care alegi să ți-l asumi sau nu și mi-aș dori ca cei mici să crească cu convingerea că visele pot deveni realitate, atâta timp cât muncești în fiecare zi pentru scopul propus și nu renunți la visul tău. Eu sunt un copil care a crezut în visul lui!

Marina Almășan : – Ai evitat delicat răspunsul, dar nu voi mai insista. Spune-mi, ce anume face din tine un scrimeur de nota 10?

 

Ana-Maria Brânză : – Ambiția. Sportul m-a învățat că un campion este acel om care nu renunță! Chiar și atunci când ești jos, te ridici, te scurturi și pornești din nou pe drumul performanței fără garanția că data viitoare vei reuși. Cred că aceasta este și frumusețea sportului… trebuie să dai,  ca mai apoi să primești (poate)

Marina Almășan – Și nu cred că e valabil numai în sport.. Am înțeles că , la un moment dat, ți s-a oferit șansa de a pleca in State. Ce s-a ascuns în spatele refuzului tău? Ai regretat vreodată această decizie?

Ana-Maria Brânză : – Înainte să încep clasa a 12a,  am primit propunerea să plec în SUA cu o bursă de studii, dar am ales să fac scrimă. Asta mi-am dorit întotdeauna și aveam convingerea că pot reuși și aici! Pe de altă parte, m-am născut în România pentru că aici era nevoie de mine si aici am putut să mă dezvolt ca om și să performez ca sportiv. Nu am regretat și nici în aceste vremuri nu ma văd plecată în lume 😁! 

Marina Almășan : – Norocul nostru! 😉 Ai o mulțime de titluri. Care din ele te face cea mai mândră?

Ana-Maria Brânză : – Cea mai importantă medalie pentru mine este următoarea 😉 ! 

Marina Almășan : – Atunci nu pot decât să-ți urez s-o câștigi! Concret, Ana-Maria, acum ce faci, cu ce te ocupi, cărei provocări îi răspunzi?

Ana-Maria Brânză : – Acum am reluat pregătirea și sper ca în viitorul apropiat să reîncepem competițiile de care îmi este atât de dor. Speranța de a ajunge la Tokyo în această vară este încă vie și chiar dacă JO au fost amânate cu un an de zile, sper că lucrurile vor intra pe făgașul normal într-un final. 

Marina Almășan : – Este speranța unei planete întregi. Abia așteptăm să-ți ținem pumnii, la viitoarea Olimpiadă!  Dar hai să ies puțin din sfera activității competiționale și sa intru într-o alta . Știu că ai inițiat o foarte necesară campanie socială. Vorbește-ne despre ea.

Ana-Maria Brânză : – În paralel cu activitate sportivă, am încercat pe cât posibil să mă implic și în alte proiecte. Astfel au luat naștere campania “Aleargă de ziua ta” în 2014, proiect în cadrul căruia timp de un an de zile am sărbătorit alături de oameni frumoși care au ales șă își dedice ziua de naștere unor cazuri umanitare alese de ei. Atunci am învățat că zâmbetul celui care primește este cel mai de preț dar!

În 2018, am ales să arăt lumii o bucățică din România frumoasă în care eu cred foarte tare și așa a luat naștere “Autentica by AMB”. Un proiect dedicat designerilor români și românilor iubitori de frumos,  în cadrul căruia am întâlnit 100 de designeri talentați și muncitori ale căror creații le-am prezentat în social media și nu numai. Chiar și acest proiect a avut o componentă umanitară, la evenimentul final mulți dintre designeri alegând să doneze obiecte  create de ei, pentru a ajuta un copil greu încercat să zâmbească din nou.

Marina Almășan : – Te felicit din toată inima! Și să știi că am aruncat o privire pe site-ul campaniei și pot să-ți spun că te descurci excelent ca și manechin! Am să te rog acum să ne detaliezi un moment din viața ta în care ai plâns de durere/ciudă, și unul în care lacrimile au fost de bucurie.

Ana-Maria Brânză: – JO Londra 2012 a fost competiția care a dat cu mine de pământ la propriu. Cel mai usturător eșec, al meu și al echipei, ne-a stors lacrimi amare la acea vreme, dar lacrimi care s-au transformat în putere și dorință de a performa 4 ani mai târziu la JO Rio 2016.
Acum făra să credeți că sunt o plângăcioasă, cele mai dulci lacrimi de bucurie le-am vărsat la Strassbourg după ce am câștigat medalia de aur la CE cu echipa, dar motivul principal a fost faptul că imediat după finală soțul meu mi-a făcut cea mai mare surpriză, oferindu-mi inelul de logodnă.

Marina Almășan : – Wow! Îmi pare bine că ai adus vorba! Chiar vroiam să te întreb, cum s-a făcut de te-ai intersectat cu Popescu? Ce anume te-a fascinat la el, ce l-a atras la tine?

Ana-Maria Brânză : – Ironia sorții face ca noi doi să fi copilărit la două străzi distanță, dar să ne întâlnim cu adevărat câțiva ani mai târziu,  în curtea clubului Steaua. Între noi fie vorba, mama și-a dorit mereu un ginere înalt (iar Popescu, la 2.00 m, se califica din start! ). Mi-a plăcut din prima energia lui, faptul că e om bun și că îi pasă de ceilalți și nu în ultimul rând că a mers cu mine la un film pe care-l văzuse cu doar câteva zile înainte. 

Nu știu ce l-a atras la mine, dar știu sigur că termenul de “retur” a expirat și nu mai are șanse de scăpare 😂 

Marina Almășan : – Deci ți-ai găsit, cu adevărat, “jumătatea”! Este, oare, faptul că vă vedeți rar, secretul fericirii voastre conjugale? Vorbește-ne despre viața voastră de familie. Cum decurge ea, când vă vedeți? Care este activitatea comună care vă place cel mai mult? ( hei! Nu te gândi la prostioare!😁)

Ana-Maria Brânză : – Se prea poate, deși dacă luăm în calcul ultima perioadă în care am stat mai mult acasă, depășim orice record posibil. Facem echipă bună împreună, știm când și cât timp să dăm celuilalt, ne susținem reciproc și râdem mult! Încercăm pe cât posibil ca timpul pe care-l petrecem împreună să fie memorabil si să avem diverse activități. Mai nou, de când cu nou membru al familiei, micul (care nu mai e chiar mic) labrador Duras, ieșim la plimbări lungi, ne place să descoperim locuri noi și petrecem destul de mult timp în bucătărie… Popescu meșterind delicatese și eu la spălat vase, e singura activitate la care mă calific în bucătărie! 

Marina Almășan : – Mai ai timp să-nveți! Iar lui Duras trebuie să-i facem obligatoriu cunoștință cu Obama al meu – tot labrador! 😉 Spune-mi, Ana Maria, care este deviza ta în viață?

Ana-Maria Brânză : –  “No matter what, never give up” este citatul pe l-am însemnat pe încheietura mâinii drepte după eșecul de la JO Londra 2021 și care-mi amintește că niciun obstacol nu este de netrecut,  când vine vorba de marele vis.

Marina Almășan : – …adică o definiție a parcursului tău de până acum! Dar cea mai mare dorință, care-ți este?

Ana-Maria Brânză : – Să fim cu toții bine, să nu uităm să fim oameni inainte de toate, să zâmbim mai mult, să ne pese și de cel de lângă noi, să ne oprim o clipă din toată alergătura și să ne dăm voie să trăim puțin și pentru noi. Nu am o dorință mare, ci multe și mici! De câștigat la loto nu se pune problema, pentru că nu joc 😂 

Marina Almășan : – Să ți se îndeplinească, așadar, toate cele ce-ți dorești și, în finalul acestui interviu, ca să le dăm  o mână de ajutor celor aflați “la pământ”, o sa te rog să ne spui, tu…cum te ridici? Ce-ți spui în gând?

Ana-Maria Brânză : – Chiar dacă în media apar doar rezultatele strălucitoare, am fost de foarte multe ori la pământ… și fizic, și psihic! Sunt zile în care îmi este greu și abia reușesc să mă urnesc, dar cu toate acestea găsesc mereu motivația în interiorul meu. Îmi caut singură provocări pentru a fi în fiecare zi cu puțin mai bună decât am fost ieri și chiar dacă nu îmi iese întotdeauna, îmi învăț lecțiile și merg mai departe,  pentru că altă cale nu cunosc pentru reușită!

Almășan Marina : – Îți mulțumesc, om minunat! Să fii fericită, Ana-Maria noastră de aur!

Campanie susținută de DPLAY SPORT ACERBIS : ACERBIS DPLAY SPORT ROMANIA