Noțiunea am descoperit-o anul trecut, în momentul în care o bună prietenă și-a retras copilul din sistemul de învățământ tradițional și, împreună cu un profesor, face școala acasă.Pentru asta a făcut o investiție serioasă în cărți și, înscriindu-se la o școală de tip umbrelă, au început,ca familie,un tip de educație pe care și eu o consider mai potrivită caracterului copilului lor. Din acel moment caut și mai multă informație despre acest concept și trebuie să recunosc că am mai întâlnit multe cazuri. Mă întreb dacă eu aș alege asta pentru copiii mei? Dacă ne raportăm la toate sistemele de învățământ din România, putem admite că școala de acasă ar putea fi o alternativă mult mai sănătoasă. Deja am citit despre unele familii care au urmat această metodă.
Din momentul nașterii primului meu copil am început să caut o grădinița potrivită dorințelor mele.Am descoperit, din experiența altor părinți, că de fapt nicăieri nu e în regulă. Știam că nu există sistem perfect. Trebuia să caut atunci acel tip de învățământ care face cel mai puțin rău. Doamne,sună așa de familiar!… ca în cazul alegerilor!
Provenind dintr-o familie de dascăli, terminând un Liceu Pedagogic, mă uit cu tristețe la ceea ce se întâmplă cu generații întregi de copii, cum viitorul lor e tratat cu superficialitate și cum pe nimeni nu intersează ce se va întâmpla cu ei. E normal, deoarece cei care decid au forța financiară să aleagă doar pentru copiii lor, dar ce se întâmplă cu restul? Politica internațională în scoli este orientată spre a limita imaginația și dezvoltarea personală și spre a înregimenta și limita gândirea. Normal, așa poți manipula mai ușor masele. Excepțiile sunt mult prea puține.
Răscolind prin internet, am găsit un articol interesant pe TheGuardian.com, al unei puștoaice de 14 ani din Ungaria. Se numește Reka Kaponay și și-a ales ca titlu pentru articolul său: ” ..Eu merg la o școală dar nu are patru pereți.Școala mea este lumea”. Școala ei nu are pereți,un curiculum,profesori și nici ore. Școala ei este lumea întreagă și ea este o școlăriță a lumii. Împreună cu fratele ei geamăn și cu părinții, ei străbat globul pământesc cu un buget extrem de mic. În patru ani a umblat pe 6 continente și a văzut 30 de țări. În timp ce colegii ei de clasă citeau despre revoluția Franceză, ea străbătea grădinile de la Versailles, luând contact direct cu opulența extremă de la palat. A văzut bogăția și a înțeles ignoranța și sărăcia atribuite
oamenilor de rând din Paris. Ceea ce ea a învățat din experiența de ” homeschooling” sau ” școala nontradițională” sau cum dorim noi s-o numim, se compară interesant cu revoluția din Franța. E o chestiune de topică controversată. Ține de polarizarea oamenilor,instituțiilor și guvernelor în campusuri extremiste, fiind în permanență pe poziții PRO și CONTRA. În toată această ,”ceartă” e ignorată situația reală, în urma căreia se formează opinii. Reka spune că are experiența ambelor școli și că poate aduce lumină asupra beneficiilor „worldschooling” sau „homeschooling”. Impreună cu familia au ales cu intenție acest tip de educație.,,Am ales lumea în detrimentul școlii tradiționale”.
Alegere și scop
În primul rând, aleg destinația și topica subiectelor de interes.Învățarea se face prin experiența directă ceea ce e foarte important pentru familie și nu numai.Nu se ignoră ordinea cunoștințelor care cred că sunt necesare, cele importante, care contribuie la calitatea vieții unui adult productiv. Sunt invățate în manieră naturală,fără presiuni cu un scop bine determinat.Fiecare vizită are propria matematică,știință,istorie,limbă și cultură de învățat și fiecare experiență întâlnită este o oră vie cu noi oportunități de descoperit.Chiar și școala tradițională subliniază importanța aplicabilității teoriei în practică.Mulți tineri cedează , în primul lor an de după absolvire, deoarece se lovesc de această lipsă de experiență care mereu le este cerută.
Învățarea experimentală
Autoarea amintește de situația verișoarei ei, care a terminat o universitate în Melbourne și care a întâmpinat probleme la angajare, unde de fiecare dată i se cerea experiență.De unde? Cine i-a dat șansa să arate ce poate?
Reka vine în argument cu experiența ei de viață. Ea a demonstrat că știe să scrie asta prin blogul pe care îl are și unde ne împărtășește aventura pe care o trăiește, cât și prin cartea pe care a lansat-o, cu o însemnătate mare pentru ea, deoarece într-o bună zi o poate ajuta la angajarea sa. Nu e valabil pentru toate domeniile de activitate, dar din experiența dobândită de ea, spune că ar fi multe metode de a ajuta tinerii printr- o învățare concretă și aplicabilă mai târziu, în domeniul pe care îl aleg. În Ungaria, unul din mentorii săi a fondat un program prin care tinerii absolvenți sunt îndrumați spre domeniile de activitate de care sunt interesați. Aceasta culminează cu practica atât de necesară câștigării experienței atât de importantă la angajare. Se lucrează direct cu experți din diferite domenii și cu noi companii media internaționale.
Prin experiența câștigată cu lansarea cărții, ea dorește în continuare să se dezvolte cât mai mult și să demonstreze eficiența acestui tip de școlarizare pe care îl practică.
Învățarea este o călătorie care trebuie făcută împreună
Un aspect important este că „worldschooling” e o ,,călătorie,,și nu o vizită în lume pur și simplu.Pentru această familie, este o continuă învățare, făcută împreună peste tot în lume. Au învățat că pentru a călători, nu le trebuie mult, deoarece nevoile lor sunt simple și au învățat să se aprecieze între ei, cu toate cele bune și rele. Părinții nu le sunt doar mentori, deseori acestia au afirmat că EI sunt, de fapt, elevii care au de învățat de la copiii lor. Este o constantă provocare, care te scoate din zona de confort, o punere în valoare personală cât și a întregii familii. Reka dorește să demonstreze că școala tradițională nu mai e de actualitate într-o societate care se transformă rapid. Încheie articolul cu recunoștința profundă pentru părinții săi, care i-au dat această oportunitate să-și clădească o viață care să aibă un scop, în care să poată să se dezvolte, să învețe si să își aducă contribuția.
Sunt impresionată să citesc un articol scris de un copil de 14 ani. Fac o comparație pe care nu mi-o doresc cu cei pe care îi cunosc eu la aceeași vîrstă și cu preocupările lor. Nu pun la socoteală excepțiile, care sunt puține. Și pun o întrebare pertinentă : ce face societatea noastră cu copiii noștri?
Cu siguranță, părerile vor fi împărțite, cum e și normal, dar dacă gîndești cu bun simț la ce se întâmplă azi în școala noastră îți pui semne de întrebare și analizezi cu seriozitate. Ce îmi doresc cu adevărat pentru copilul meu? Pentru mulți, din lipsă de timp, varianta tradițională rămâne cea mai la îndemână. Alții vor alege altceva.
Surse foto: roditeliam-o-detiah.ru, kraskizhizni.com, bagstore.com.ua, babyblog.ru, mamanet.com.ua, parisinfo.com,
Comentează