Suntem o familie de actori care vede multe filme. E normal. E chiar obligatoriu. Dintre actorii de pe ecran, mulți sunt și actori de teatru, și suntem foarte interesați să-i urmărim. Evoluțiile unora au fost spectaculoase. Mă refer la fimele și actorii din străinătate. Povestea filmului românesc îmi va ocupa alt spațiu, alt timp de analiză.
Deci, de ce filmele străinești (sic!)?
Pe parcursul anilor – cam 40 la număr – am văzut niște sute de filme. Genul nostru preferat se duce către filmele de acțiune sau către scenarii clasice. Către regizori de anvergură, către actori vestiți. În ceea ce mă privește, accept conflictul dintre bine și rău. Asta ca urmare a faptului că am iubit și încă iubesc basmul românesc, unde acest conflict stă la baza narațiunii. Ba mai mult, am fost educată să cred în binele învingător; m-am convins pe parcurs de necesitatea existenței într-un conflict, într-o poveste de ieri sau de azi, a unui erou, dotat cu cele mai frumoase și folositoare calități fizice dar și psihice.
Cele mai multe scenarii de film care aduceau în prim plan lupta, conflictul deci, pe plan comportamental și ideatic al unor indivizi, se găsesc plasate între diferitele clase sociale. Între săraci și bogați. Între găști și forțele de ordine. Între diferitele grupări ale aceluiași strat social. Între statul cu S mare și statul paralel sau subteran. Între neamuri cu ideologii și credințe radical opuse altor neamuri, conflict deja războinic.
Cu timpul, am început să mă ,,prind,, și, pe la jumătatea filmului, deja știam sau simțeam către ce final să mă aștept. De cele mai multe ori, când nu te aștepți nicio clipă, cel mai violent și – în același timp – vinovat, este un om de grad superior, fie din armată, fie din guvern sau, în orice caz, un individ cu mare putere. Eu am numit toate aceste pelicule ,,filme cu guverne,,! Știți de ce n-am greșit? Pentru că viața ne-a demonstrat prin fapte că aceste pelicule care tratează de mult astfel de subiecte, tocmai se nimerește să se întâmple în viața noastră de zi cu zi.
Deci, s-o luăm cu începututl. Un fel de început: oare către ce ne duc extraordinarele serii cu ,,007,,? Sigur – veți răspunde – binele și răul. Dar cum seamănă ele! Conflictul seamănă cu lupta singurului capabil de altfel, ,,007,, , împotriva unui conglomerat tehnic sau împotriva unei mari corporații (de presă, de posesie de arme, de distrugere a omenirii etc), cum de seamănă prin sugestie cu ceea ce trăim acum, astăzi, când lumea este condusă și controlată de marile corporații întinse peste suprafața Pământului, aș zice până la Lună! Mi-au plăcut toate filmele, mi-au plăcut actorii pentru puterea lor de convingere, dar realitatea îmi amintește alte lucruri și mă zbârlesc.
Mă duc mai departe, la mari filme pe teme de cucerire a Spațiului. Extraordinare, făcute cu bani mulți, foarte mulți, deci cu scop de reușită sigură, cu bucuria (necunoscută) a slujirii ,,progresului,,. Totul pentru progres. În Spațiu, în arme, în invenții pe computere, și iată-ne cum progresul și dorința de a-l domina au ajuns să ne sufoce existența reală. Sau ireală, dacă nu cumva trăim cu toții în visul altora! Sau în coșmarul altora! În fine, ceea ce încerc eu să spun este fptul că în 95% dintre ,,poveștile,, care au inspirat peliculele, încă de circa 40 de ani în urmă, toate parcă – în mod neașteptat – ne-au sugerat cam ce o să se întâmple în perioada murmătoare: cu războaiele pe tot globul, cu pandemii căzute din cer, cu mizerii în afaceri la cel mai înalt nivel, cu infinit de multe rele în comportamentul unor oameni, vai, cu drogurile, cu banii, cu energia și multe altele!
Și am mai înțeles, pe de altă parte, că, de fapt, omenirea a răzbit prin veacuri, totuși numai și numai sub teroarea acestor forme ale existenței sale.
Atunci, când a mai fost timp de a construi și inventa atât de multe minuni ale lumii? Sau cei dăruiți frumosului, artei, cărții, au fost alt soi de ființe, au fost venusieni? În fine, oricum astăzi, când revăd pelicule vechi care pe atunci nu mă puneau pe gânduri, azi mă uit cu alți ochi, triști, înțeleg cu stupoare, îmi dau seama că unele povești deja s-au întâmplat ,,ca-n filme,, , iar spaima că altele vor urma, mă face să-mi caut alte resurse de relaxare. Oare nu cumva fiecare ,,subiect,, special din aceste filme era găsit special pentru a ne sugera exact ce se va întâmpla, pentru a ne spune: fiți atenți ce vă paște? Mai demult, eram bucuroasă că există măcar un erou, care, în final, spre satisfacția sufletului, ne va aduce mult așteptatul ,,happy end,,? Azi, niciun musculos sau zmeu în lupte, oricât de bun și celebru este atât eroul cât și interpretul, nu mă mai poate convinge că, în realitate, s-ar putea întâmpla, cu adevărat, o izbândă pentru omenire.
Trăim o istorie deja scrisă? O istorie inventată, deja planificată în ascuns?
Am pomenit doar câte ceva din ispitele peliculelor S. F. Sau de aventuri, și nu din cauza spațiului prea mic mă opresc, ci pentru că, de fapt, sensul unei posibile amenințări este peste tot, răzbate în toate peliculele și, astfel, ar trebui să umplu încă pe-atât cu titlurile filmelor și, mai ales, ale serialelor și nu e cazul. Le știți bine și dumneavoastră…
Și, totodată, îmi doresc să cred că poate răul nu este atât de puternic ca imaginația!
CRISTINA DELEANU
Comentează