GIANINA ANDREI, fermecătoarea voluntară româncă, dă o mână de ajutor Italiei, țara sa adoptivă, în lupta cu coronavirusului

Eu când rostesc cuvintele “ un om frumos” , nici măcar nu mă uit la înfățișarea celui din fața mea. Frumusețea, în opinia mea nu este așezată doar pe chipul omului, ci pe sufletul lui. Ea nu se cuantifică în hainele dichisite în care este împachetat cineva, în culorile pe care și le așterne pe chip sau dâra de parfum pe care o lasă în urma sa. Măsura frumuseții unui om stă în lucrurile pe care acesta le face, în binele pe care-l sădește în jurul său. 

Din acest punct de vedere, GIANINA ANDREI este unul dintre cei mai frumoși pământeni, iar povestea vieții sale merită cu mult mai mult decât acest articol și această filmare. 

S-a născut la Piatra Neamț, iar valurile vieții au adus-o, împreună cu fiica sa, studentă acum,  în orașul Viterbo, la 90 de km de Roma.  Multe lucruri frumoase a făcut Gianina în toți anii săi “italieni” : și pentru țara de adopție, dar și pentru conaționalii săi, și, nu în ultimul rând,  pentru imaginea României. Însă cel mai impresionant fapt este aderarea ei la mișcarea de voluntariat. Constatând cât de mulți oameni nefericiți sunt pe lumea asta, Gianina a hotărât să se dedice ajutorării lor : și a românilor – aflați deopotrivă în Italia sau acasă – dar si italienilor. Iar pandemia care a lovit atât de crunt Italia, a fost ocazia cea mai potrivita pentru “voluntara Gianina Andrei” să-și arate frumusețea sufletului, care o dublează pe cea a chipului său. 

    Despre Gianina mi-a vorbit, la telefon, un apropiat colaborator al emisiunilor mele. Gheorghe Cristescu, președintele “Centrului  pentru Integrare și Traditii a românilor din  Italia”. Ne-a pus în legătură și, după un schimb de mesaje, ne-am fixat o filmare pe skype. Și dacă până acum toți interlocutorii mei îmi acordaseră inteviuri din locuințele lor, cautând fiecare un colțișor cât mai cochet, pentru a apărea la televizor, Gianina …mi-a facut o mare surpriză! La ora stabilită am prins-o pe străzile orașului, grăbindu-se la muncă și purtand uniforma de voluntar. Prin urmare, vă invit să urmăriți un dialog “la cald”, din tranșeele italiene ale luptei cu pandemia.