Am călătorit mult. Prin țară și pe alte meleaguri. Și m-a durut să văd cât de prețuită este istoria și ale ei edificii în altă parte în vreme ce, în România, sute de castele și cetăți – clădiri de patrimoniu zac abandonate nu doar în uitare și în indiferență ci și în cea mai crudă lipsă de iubire! Și atunci mi-am dorit ca, din universul meu mic de artist să le vorbesc oamenilor despre nedreptate! Fără a pune la zid vinovații, fără a-i arăta cu degetul, fără a cere explicații – nimic din toate acestea – ci, pur și simplu, prin frumos, emoție și conștientizare.
Am creat, astfel acest proiect dând startul unui promovări de țară fără precedent, creat nu de o instituție publică abilitată ci de o mână de oameni, toți artiști, toți cu suflet mare, toți încă iubind România! Împreună cu ei, descopăr castele și cetăți mult prea puțin cunoscute și popularizate și, cu eforturi uriașe, le recream poveștile în filme artistice de scurt metraj în care istoria, legendele, arta, designul floral și emoția ne reamintesc cât de frumoasă este această țară și câte comori neștiute ascunde ea. Îmbrăcăm castelele în flori pentru a duce viața în ruine și pentru a convinge vizual că acolo viața și frumusețea poate oricând renaște. Florile mele sunt metaforele vieții iar creația floristică nu are nicio limită a imaginației.
Flori la Castel este un basm floristic! Este, prin metaforă, prin istorie și prin frumos, invitația de a iubi România și de a ajuta la salvarea ei. Este proiectul meu de suflet prin care îmi iubesc țara și o îmbrac în flori!
Flori la Castel este o modalitate inedită de promovare turistică, artistică și culturală a României! Este un proiect manifest!
Primele șase episoade au ajuns imediat la inima publicului dar și a mass-media. Pentru cei care încă nu le-au vizionat, îi invit să le privească aici: https://florilacastel.ro/flori-la-castelul-calendar/ https://florilacastel.ro/flori-la-castelul-din-carpati/ https://florilacastel.ro/flori-la-castelul-care-vindeca/ https://florilacastel.ro/flori-la-castelul-minelor-de-aur/ https://florilacastel.ro/flori-la-castelul-de-vanatoare/ https://florilacastel.ro/flori-la-castelul-voievodului-etern/
Însă, ultimul episod realizat – https://florilacastel.ro/flori-la-castelul-niciodata-cucerit/ avea să fie lansat în 12 ianuarie, iar cele 15 minute ale episodului îmbină atât o poveste inspirațională de viață a unei personalități extraordinare – Contesa Kata Bethlen – dar și prezentarea unei zone turistice unice în România, prea puțin vizitată, în oglindă cu minunile naturale pe care ea le reprezintă: Castelul Racoș, Lacul de Smarald, Coloanele de Bazalt, Vulcanul stins dar și Stejarul din Mercheașa – cel mai bătrân copac din România.
Cum s-a spus și această poveste: Chiar așa!
„Umbra celui mai bătran copac din România păzește, de 900 de ani un tărâm de poveste. Stejarul din Mercheașa stătea deja de 600 de ani falnic în picioare când martor a fost și în anii 1700 la povestea ce-o veți afla aici. Era vremea principilor transilvăneni și a castelelor ce azi nu se mai construiesc. Însă legendele și istoria se împletesc firesc, precum ramurile stejarului și ies la lumină, iar și iar pentru ca oameni să nu uite și să creadă!
Înapoi în timp, de la stejar până la castel, trăsura cu cai ar fi făcut vreo două ceasuri. De departe, Castelul se arăta falnic, cu bastioane strașnice și șanțuri largi cu apă, care îl înconjurau protectiv. Podul suspendat nu cobora lesne ci doar pentru cei ce veneau cu gânduri de pace. Din moși strămoși, castelul parcă tot mai falnic se ridica însă, în mod straniu, cel mai tare a strălucit nu în mâinile unui moștenitor nobiliar ci tocmai în brațele unui copil adoptat. Peter Budai, stăpânul castelului din acea perioadă, din păcate nu fusese binecuvântat cu copii. Averea lui vastă avea însă nevoie de un moștenitor așa că el s-a decis să adopte un copil. Copilul ales nu a fost însă un copil oarecare ci, printr-o misterioasă alegere, a fost chiar unul dintre fii cancelarului Bethlen. Cum a îngăduit bogatul cancelar ca fiul său, Samuel să fie adoptat e greu de înțeles azi însă această alegere a fost una binecuvântată. Samuel a fost copilul predestinat să înălțe castelul de la Racoș la cel mai înalt nivel posibil. Astfel au apărut Casa contelui, Casa de oaspeți și Casa doamnei. Toate încăperile castelului erau fascinant decorate cu mobilier ales, cu ample candelabre, și ghirlande de flori. Șarpele încoronat cu mărul în gură pazea, din blazonul în care se așezase, castelul lui Samuel Bethlen. Dar ceasul gloriei castelului s-a oprit in anul 1708 atunci când și inima contelui Samuel Bethlen a încetat să mai bată.
Însă, cumva, acest spirit al stăpânului plecat în Veșnicie mult prea devreme avea să se oglidească cel mai frumos posibil, chiar în fiica sa.
Kata Bethlen avea doar 8 ani când tatăl i-a murit. Mama sa, împotriva voinței sale, i-a hotărât destinul, căsătorindt-o forța, la doar 17 ani, chiar cu fratele ei vitreg și catolic. Nici urmă de iubire, nici urmă de fericire! Acceptându-și însă, cu onoare, rolul de soție și de mamă a celor trei copii ai lor, Kata i-a stat la căpătâi soțului ei, netemându-se de epidemie, atunci când el a murit bolnav de ciumă. Ca un blestem, nici nu-și înmormântează bine soțul că se stinge din viața aceasta și fiul ei, Samuel. Ce simte o mamă care-și conduce la groapă pruncul nu poate fi decat o culme a agoniei iar cuvintele ei scrise în a sa carte ne spun așa: „L-am iubit pe acest copil al meu! Dragostea mai mare ca unei mame pentru copilul ei nu poate fi închipuită! ”
Trei ani mai tarziu, era din nou căsătorită, fără multe întrebări, de mama ei. De data aceasta, mirele era chiar contele József Teleki, fiul cancelarului Mihály Teleki. Deși nu avuseseră vreme să se cunoască ori dragostea să aiba timp să se înfiripe, soarta i-a zâmbit totuși contesei noastra căci între cei doi soți, iubirea a venit pe negândite. József Teleki), era un fermier pasionat, un om care și-a respectat familia și religia și pe care Kata l-a simțit ca fiind perechea ei în toate. Aparent, vremea rea se risipise în cer și toate florile pământului stăteau adunate in sufletele lor. Cu toate acestea, acei ani petrecuți cu Teleki nu i-au adus contesei noastre pacea râvnită. Foștii ei socrii și cumnați, familia Haller nu îi dădeau pace și, pe fondul religiei, cu ajutorul Curții de la Viena , au reusit, în cele din urmă să-I smulgă de lângă ea cei doi copii din prima casnicie. Lângă Teleki, Dumnezeu i-a îngăduit să devină din nou mama și să mai nască alți copii. Soarele ar fi trebuit să rămână acolo, sus pe cer unde îi era locul dar Soarele a coborât brusc în adâncuri atunci când fiul ei cel mare, Zsigmond, la doar nouă ani, a plecat și el spre veșnicie.
Se deschidea atunci o poartă a agoniei cum într-un singur ani i-au mai murit alți doi frați mai mici. Doborât și el de durere, tatăl lor, József Teleki s-a îmbolnăvit fără de leac și a mers si el dincolo de viață să-și însoțească copiii morți. Contesa Kata, ajunsese să pășească aproape ca o umbră blestemată ce-și tot duce la groapă pruncii iubiți și soțul lângă care învățase fericirea. Și, ca și cum ura din jurul ei nu era destulă, până și familia actuală a lui József Teleki care până atunci o primiseră cu dragoste acum scoseseră săbiile în fața ei pentru a-i smulge proprietățile. Iar atunci când lupta dreaptă s-a terminat fără izbândă pentru ei au ales să o pângărească în lupta strâmbă a calomniilor. Rămasă complet singură în fața urii, sub atâta povară a tristeții, oricine s-ar prăbușit dar nu și Kata. Demnă, și-a ridicat iar Soarele pe cer și a ales să șlefuiască atât de mult durerile din sufletul ei încât le-a transformat în lumină pură.
Angajează meșteri și deschide o fabrică de hârtie. Învață medicina și îi vindecă pe cei din jur. Adună peste 500 de manuscrise vechi de secole și le tipărește în ceea ce avea să devină mai apoi cea mai vastă bibliotecă maghiară. Construiește școli și biserici, plătește salariile profesorilor și sponsorizează artiștii talentați ai vremii. Se luptă cu o forță incredibilă pentru a repara daunele provocate de dezastrele naturale, de inundații și incendii.
Iar, spre final, își scrie viața trăită în castelele din Mureș, Racoș, Hoghiz și Făgăraș. Cartea ei nu a văzut lumina tiparului exact așa cum o scrisese ea. Cartea vieșii ei, parțial cenzurată și mutilată de familia Teleki este publicată abia după moartea autoarei. Chiar și așa, Autobiografia Katei Bethlen devine lucrare de referință și, totodată, cântecul de lebădă a literaturii baroc maghiare.
Stăpâna de poveste a acestui castel pleca din lume spunându-ne așa: „Pot, mai presus de toate, să fiu un exemplu și nu prin sfatul cărnii ori prin sfatul sângelui muritor, ci prin harul divin, eu pot convinge lumea toată. ”
Acesta este un proiect marca Pictural, un proiect unic în care, prin design floral și concept atent dezvoltat, ne propunem să vă aducem în atenție edificii mai puțin cunoscute din țara noastră dar care au în spate povești fabuloase.
De 400 de ani, Castelul de la Racoș, acest castel-emblemă stă încă în picioare! Bastioanele și zidurile lui nepătrunse de sabie l-au făcut de necucerit. Fusese proiectat să stea drept în fața vrăjmașilor fățiși însă războaiele mondiale și comunismul i-au sluțit mișelește demnitatea seculară și-au condamnat castelul la misiuni halucinante. I-au așezat, intre zidurile lui nobile, ba militia, ba CAP-ul, ba chiar și un depozit de cereale. Căderea comunismului, aducea cu ea, în 1990, timide încercări de renovare ce i-au oprit prăbușirea iar astăzi, Asociația Alsórákosért face tot ce poate pentru a-l restaura complet. Voi, cei ne ne priviti acum, puteți fi parte concretă din acest ajutor mult așteptat. Fiecare leu donat contează, fiecare vizită la castel îl duce cu un pas mai aproape de redevenirea lui.
Veniți la Racoș cu familiile voastre pentru o poveste de o zi întreagă căci aveți atât de multe de văzut! Aici, basmul este unul deplin! Este basmul castelului niciodată cucerit, basmul lacului de smarald , al coloanelor de bazalt, al vulcanul stins și basmul celui mai bătrân copac din România. Citită pe capitole, povestea vă mai spune așa:
Că lacul de smarald își potolește setea din zăpezi și din ploi. Ochiul lui verde te hipnotizează fără să prinzi de veste! Este frumos precum o poveste șoptită în cer și coborâtă pe pământ pentru ca noi, oamenii să înțelegem că picături din Rai se pot așterne chiar în fața noastra.
Lângă lacul fermecat, coloanele de bazalt stau în picioare de peste 1.500.000 ani. Jos, lângă coloane, oamenii, mici precum furnicile, se opresc fascinați și simt că energia pozitivă a colosului îi vindecă.
În schimb, vulcanul stins, rupt parcă din planeta Marte și așezat pe Terra chiar aici, la Racoș a mocnit fățiș cu multe mii de ani în urmă și tot atunci ne-a dăruit piatra ponce din care oamenii au construit demult castelul.
Foarte aproape de toate aceste minuni, cel mai bătrân copac din România stă martor viu. Doar de departe îl poți cuprinde și numai cu privirea căci altfel pași mulți îi înconjoară trunchiul iar tainele frunzelor sale par să ne spună că nu avem noi pași destui pentru a putea cuprinde, vreodată, toate frumusețile și poveștile acestei țări. ”
Ceea ce putem dărui lumii din jurul nostru atunci când nu mai este vorba doar de binele nostru personal și imediat trebuie să îmbrace hainele curajului și ale speranței. Arhitect de frumos poate fi oricine își asumă asta. În cazul de față, nu e deloc ușor însă este teribil de frumos.
Din dragoste pentru România, designer florist Cristina Moldovan
Comentează