Am călătorit mult. Prin țară și pe alte meleaguri. Și m-a durut să văd cât de prețuită este istoria și ale ei edificii în altă parte în vreme ce, în România, sute de 
castele și cetăți – clădiri de patrimoniu zac abandonate nu doar în uitare și în indiferență ci și în cea mai crudă lipsă de iubire! Și atunci mi-am dorit ca, din universul meu mic de artist să le vorbesc oamenilor despre nedreptate! Fără a pune la zid vinovații, fără a-i arăta cu degetul, fără a cere explicații – nimic din toate acestea – ci, pur și simplu, prin frumos, emoție și conștientizare.
Am născut astfel acest proiect dând startul unui promovări de țară fără precedent, creat nu de o instituție
publică abilitată ci de o mână de oameni, toți artiști, toți cu suflet mare, toți încă iubind România! Împreună cu ei, descopăr castele și cetăți mult prea puțin cunoscute și popularizate și, cu eforturi uriașe, le recream poveștile în filme artistice de scurt metraj în care istoria, legendele, arta, designul floral și emoția ne reamintesc cât de frumoasă este această țară și câte comori neștiute ascunde ea. Îmbrăcăm castelele în flori pentru a duce viața în ruine și pentru a convinge vizual că acolo viața și frumusețea poate oricând renaște. Florile mele sunt metaforele vieții iar creația floristică nu are nicio limită a imaginației.
Flori la Castel este un basm floristic! Este, prin metaforă, prin istorie și prin frumos, invitația de a iubi România 
și de a ajuta la salvarea ei. Este proiectul meu de suflet prin care îmi iubesc țara și o îmbrac în flori!
Flori la Castel este o modalitate inedită de promovare turistică, artistică și culturală a României! Este un proiect manifest!
Primele două episoade au ajuns imediat la inima publicului dar și a mass-media. Pentru cei care încă nu le-au vizionat, îi invit să le privească aici: https://florilacastel.ro/flori-la-castelul-calendar/ https://florilacastel.ro/flori-la-castelul-din-carpati/
Și, pentru că eforturile noastre au fost atât de frumos recompensate de privitori am realizat în același an, cel de-al treilea episod: https://florilacastel.ro/flori-la-castelul-care-vindeca
De data aceasta scenariul era profund dramatic, prezentând, în oglindă, atât anii 1600 cât și vremurile noastre cu întâmplări și destine din curtea castelului. Ne-am asumat un episod dur care trata un subiect, din păcate, veșnic actual: cel al traumelor grave din copilărie care, netratate duc, peste ani la adevărate tragedii care, deși par fără de ieșire, în contextul fericit își găsesc, totuși, vindecarea. Am riscat, dacă pot spune așa să șocăm audiența și să o arătăm o realitate cruntă dar și credința în speranță și miracole.
Am deschis ușile unui superb castel medieval, avansat degradat iar povestea lui a început așa: Anii 1600. Un castel renascentist. Un castel superb. Un castel menit să schimbe vieți. Anii 1700. Un castel trecut prin foc. Un castel distrus masiv de trupele imperiale. Și totuși, trei decenii mai târziu, un castel mai frumos ca niciodată. Refăcut și străjuit măreț de o splendidă pădure de pini și având aproape un lac faimos în toată lumea, Castelul Radak-Pekri părea să fi primit, în sfârșit, gloria binemeritată.
A lui stăpână era chiar Szidónia Kata Petrőczy, celebra doamnă și poetă a barocului maghiar. Într-o epocă în care doar emoțiile bărbătești erau tolerate de societate, ea dărâmă barierele și își mărturisește public toate simțirile și destinul personal. În bastioanele castelului, ea, manuscris cu manuscris, își construia opera și se ruga neîncetat. Și cea mai arzătoare dorința a ei , pentru care ani de zile s-a rugat, a fost ca in preajma castelului oamenii să își găsească mereu liniștea și vindecarea.
Ascultător, Castelul i-a păstrat dorința în toate colțurile lui și i-a împlinit-o pe deplin! Sutele de ani, trei la număr care au trecut de atunci aproape că au ruinat castelul. Lăsat de vremuri și de oameni fără de acoperiș, ținut parcă în picioare doar de iubirea stăpânei lui, el este acum parțial salvat. El este astăzi castelul care de peste doua decenii își reușește misiunea de a salva el oamenii. Da, el este castelul care salvează oameni căci, în curtea lui, în fostul lui grânar, mii de persoane au venit să își găsească vindecarea. Iar astăzi, din miile de povești, doar una singură o vom afla aici Pășim prin veacuri și ajunși în vremurile noastre aflăm povestea lui, povestea celui ce-a ucis! https://florilacastel.ro/flori-la-castelul-care-vindeca
În acest moment saltul în timp, după exact trei sute de ani, ne-a dus într-o poveste contemporană extrem de tristă și de lipsită de speranță dar care, chiar acolo, în curtea castelului, și-a găsit vindecarea miraculoasă. L-am invitat la filmări chiar pe protagonistul poveștii de viață iar el, vădit emoționat, ne-a mărturisit: Pe mine mă cheamă Zsolt, am astăzi 40 de ani și am trăit o viață de coșmar.
Nefericit încă de mic, alături de părinți alcoolici și de o mamă ce-a vrut să-si pună capăt zilelor el a înțeles ce înseamnă un divorț, o otrăvire și apoi un tată vitreg prieten, și el cu sticla fără fund. Debusolat și chinuit de mic, fugit desculț prin noapte la bunica prima lui lecție de viață a fost că băutura și sărăcia, și răutatea și bătaia sunt singurele daruri ale copilăriei lui. Chiar și acum îi este greu să uite cât ii era de foame, cât ii era de frig și cât de neînsemnat se simțea la școală, printre ceilalți copii. Nu a putut iubi școala, i-a fost totuna chiar si-atunci când nu a mai trecut clasa. Repetent, la cincisprezece ani a primit vestea că mama lui murise, prin vecini, răpusă de alcool și 
neglijență. Dar n-a simțit nimic atunci. I se împietrise sufletul demult si n-a avut puterea să o plângă decât mult mai târziu, când el însuși, pierdut in aburii alcoolului și într-un anturaj deplorabil își alesese deja calea promiscuă. Fura fără rușine, lovea și se pierdea în băutură pentru orice motiv spunând că altfel nu prindea curaj. Iar într-o zi, într-o cumplită zi, în ziua în care împlinea chiar 19 ani, el a ucis. A ucis fără să se teamă și fără remușcare că băuse atât de mult încât luase viața unui om. L-a ucis pe cel ce îl chinuise pe când era copil. Avea 19 ani și 16 ani de închisoare în față. A înțeles 
atunci ce însemnă să pierzi, de pe o zi pe alta, tot. Viața în pușcărie e de nepovestit. În anii de carceră a cunoscut aproape toate închisorile din România. Și totuși, regretul de a fi ucis nu-și găsise încă loc in sufletul lui copleșit doar de lipsa libertății. Și a venit si libertatea, după 11 ani iar viața dincolo de poarta închisorii îl înfricoșa. În Romania anului 2010, când Zsolt avea deja 30 de ani, se simțea precum Tarzan într-un oraș aglomerat. Nu își găsea locul printre oameni, căci oamenii fugeau de el și primul lucru de care i-a fost un dor sfâșietor a fost de băutură. Ea îl făcea sa uite, să nu-i 
mai pese, să nu-și dorească vindecarea. Redevenise dependent și mai pierdut ca niciodată. Și atunci a primit încă o șansă când îndrumat a fost să meargă la castelul de la Ozd să-și învingă patima. Neîncrezător a mers , iar cei ce l-au primit atunci, alcoolici vindecați, l-au primit mult prea prietenos. Îl durea bunătatea lor, îl descumpănea căldura oamenilor căci și nu știa cum să primească așa ceva. Și a fugit din nou acasă și s-a cufundat din nou in băutură și în foame și-n neglijență si-apoi din nou s-a întors la castel și tot așa de 4 ori, părând că, după fiecare fugă din fața vindecării, se transforma din ce în ce mai mult într-o epavă umană ce încerca să moară și nici măcar propria-i moarte nu îi reușea. Toți oamenii castelului din Ozd se luptau să-l salveze iar psihologii nici ei nu l-au abandonat. S-a vindecat din ziua în care s-a iubit din nou, din ziua în care s-a căit. Din ziua in care, la final, s-a acceptat. A înțeles că nu suntem atât de diferiți, că secretele 
nespuse ne omoară pe picioare și că destăinuirile au fost salvarea lui. Că există un Creator care l-a salvat la limită, atunci când a cerut ajutor. Alcoolul a rămas acum o dureroasă amintire, demnă de a fi povestită deschis tuturor celor ce ajung în curtea castelului. Din pacient al centrului de terapie, Zsolt a ajuns acum să lucreze chiar acolo, cot la cot cu psihologii, cu medicii și asistenții. Iubește pacienții centrului pentru că, in ochii lor, el este exemplul viu că poți trece chiar și prin iad si sa ajungi din nou om viu. Exista speranță chiar și pentru cel ce cândva a ucis! Iar astăzi, sincer și deschis ne-a spus întreaga lui povestea, în timp ce pentru pacienții centrului gătește și de florile castelului se îngrijește. Se va căsători curând și va începe o nouă viață însă el știe că peste vechea lui viață uitarea nu va poposi nicicând atâta timp cât povestea lui îi vindecă și dă speranță celor pierduți prin viață și obscur.
Și-s zeci de ani de când, la un castel încă fragil, vin oameni ce nici nu mai par oameni ci doar biete ruine pe picioare. Cumplit doborâți de băutură, de droguri ori de patima jocurilor de noroc, vin la castel ca la o ultimă speranță de vindecare. Și mulți doar aici o găsesc, la castelul de la Ozd, Castelul care-i vindecă.
Castelul Radak-Pekri Ozd este îngrijit astăzi de oameni cu suflet mare care, deși fac tot ce pot pentru castel au nevoie de ajutor în a-i reda splendoarea de-altădată. De peste doua decenii Fundația Bonus Pastor se zbate să salveze nu doar acest patrimoniu istoric dar și pe cei ce par învinși de dependențe grave. Nu e chiar simplu să salvezi ba oameni ba castele, iar noi să stăm și să privim n-ar ajuta 
deloc. Povestea aceasta este despre castelul care vindecă oameni. Iar în această poveste a venit vremea ca acum oamenii să vindece castelul.
Și, iată cum episodul trei din Flori la Castel este o călătorie prin: puterea rugăciunii, tristețe, dramă, dezumanizare, cădere în 
prăpăstii ce par fără fund, strigăt de ajutor, urcuș spre lumină și căzut iar în groapa deznădejdii, rugăciune curată, strigăt disperat de ajutor, trezire și miracol, învingerea dependenței și, într-un final, izbânda spre fericire.
Când am finalizat episodul am aflat cu uimire și imensă bucurie că Zsolt iubea și era iubit, că urmă să se căsătorească în curând. Azi, la distanță de doi ani, Zsolt este deja tăticul unui băiețel superb și are o familie incredibil de frumoasă. Merge în școli și le vorbește copiilor despre adicții și despre cum te poți vindeca. Are grijă de castel și de centrul de terapie aflat în curtea castelului. Îngrijește curtea castelului și gătește pentru pacienții care ajung acolo fără speranță dar care, mai apoi redescoperă viața.
Miracolele, dragi cititori, sunt printre noi. Trebuie doar să ne dorim să le descoperim.
Ceea ce putem dărui lumii din jurul nostru atunci când nu mai este vorba doar de binele nostru personal și imediat trebuie să îmbrace hainele curajului și ale speranței. Arhitect de frumos poate fi oricine își asumă asta. În cazul de față, nu e deloc ușor însă este teribil de frumos.
Dacă povestea de astăzi v-a atins sufletele și dacă doriți să ajutați la renovarea acestui castel tot ce trebuie să faceți este să donați în contul Fundației Bonus Pastor, fundația responsabilă de castel: RON: 
RO83 RZBR 0000 0600 0314 4997 / EUR: RO65 RZBR 0000 0600 0314 5030
Titular cont: Fundația Bonus Pastor www.bonuspastor.ro
Mulțumesc tuturor celor care vor dona!
Din dragoste pentru România,
Cristina Moldovan
Comentează