O parte din jurnalul meu s-a pierdut , dar nu imi pare rau. El repeta la infinit ceea ce am scris pana acum. Important e ceea ce se intampla cu mine in prezent. Am ajuns sa am familie si am devenit mama. Intamplarile de atunci m-au ajutat sa separ binele de rau , mai mereu fin amestecate. Nici un om pe care l-am intalnit nu a fost intru-totul de o parte sau alta a unei stachete. Avem in sufletul nostru amprenta trupului. Fiziceste , locuim in interior. Faptul ca sufletul nu iese la iveala ne face sa credem ca si reciproca e valabila. Nimic mai fals.Ne inglodam in noi ca intr-o mlastina din care nu avem cum sa iesim. Daca namolul e sapropelic sau pestilential , lucrul acesta depinde de fiecare dintre noi. Suntem facuti din lut , dar el poate fi sulfuros , argilos , din loess curat , ascunzand turba sau plin de de cernoziom. Din amestecul celor mai periculoase veninuri iese licoarea de leac. Elixirul dragostei e o mare otrava , chiar in mici cantitati. Am devenit alta , dar nu am uitat ca lumea galgie de dorinte si pasiuni care nu pot fi stinse prin carti de morala. De aceea , cu toate studiile mele , de filosofie nu m-am aventurat sa scriu vreuna.
Cosmin – Ștefan Georgescu, Franța, februarie 2021
Comentează