Autor : lector univ.dr FLORIAN OLTEANU
La naștere, Dora d Istria s-a numit simplu, Elena Ghica (3 februarie 1828, București – 17 noiembrie 1888, Italia).
Era fiica marelui ban Dimitrie Ghica. A avut o minte sclipitoare pentru că la nici 10 ani, putea vorbi în 10 limbi străine. Citea, scria, avea păreri personale. A avut o educație aleasă, dar nu i se potrivea statutul de boieroaică menită să poruncească aducerea bucatelor din cuhnii (bucătăria în sens medieval).
Așa se face că simțind că nu i se
potrivea niciun june adorator prin cetatea lui Bucur, nonconformista deja Elena Ghica s-a căsătorit cu un prinț rus (ocupația lui Kisselef, Regulamentele Organice creaseră premisele unei comunicări culturale ruso-române, cu iz de emancipare de sub otomani) în 1849.
Pictoriță înnăscută, a ajuns să expună la celebrul Ermitaj din Petersburg, orașul de pe Neva al lui Petru cel Mare. Așadar, a dat Dâmbovița pe Neva.
Vine Războiul Crimeii (1853-1856) iar Elena Ghica, devenită timid scriitoarea Dora d Istria începe să aibă păreri personale. Spune fără opreliște că francezii și britanicii fac bine atacând rușii în Crimeea, ruși care-i atacaseră pe otomani.
Biciuită public de principele rus, Elena Ghica alege să fugă din Rusia. Decide să-și trăiască viața din plin. Ajunge alpinistă, la 1855, punând un tricolor românesc pe vârful Moenich din Alpi.
Începe să se documenteze despre viața domnitorului moldovean Grigore III Ghica, cel asasinat pentru că nu a suportat târgul ruso-austriac privind Bucovina, apoi a început să călătorească peste Ocean în îndepărtatele Americi. Le-a văzut și pe cea de Nord și pe cea de Sud. A scris că Principatele Române trebuiau să se unească.
În acest timp, aflând de Garibaldi, recomandându-se o fiică a Istrului (Dunării), de unde și-a luat numele de scriitoare, i-a spus că revoluția europeană care se pregătea dar care trena după 1852 sfârșind prin a se renunța la ea definitiv, ar face bine să creeze un soi de forță federală în Balcani.
Din câte știu, încă în „fierăria istoriei”, nu se bătuse la ciocan noțiunea de „Balcani” în sens geopolitic, dar românca noastră de 10 intuise că zona va fi ca o șampanie agitată și neglijent destupată.
Înainte de moartea ei, în Italia, a lăsat scris în testament ca averea ei să fie utilă creării a ceea ce azi se numește Spitalul Pantelimon din București.
Așadar, în vremea în care româncelor din clasele de sus li se întrezărea o viață între bucătărie, salon și lecțiile cu urmașii, o româncă, Dora d Istria sau Elena Ghica a decis că femeia româncă trebuie să fie liberă și emancipată…
Comentează