Este weekend și m- am gândit așa …la niște femei care și-au propus să forțeze nota pentru a fi de 10. A ținut cât s-a putut, asta este.
Nu sunt eu vreun nostalgic după vremuri trecute dar când vezi la televizor vulpițe, anvelope și ce mai e prin garajul mediatic, zău că-ți vine să-ți lași baltă interesele, vorba lui Topârceanu,
În timp ce venerabila mea cană de cafea mai are ceva prin ea (umplută a doua oară pe ziua de azi), mi-am adus aminte de câteva chestii care îmi stârnesc râsul.
Se zice că, pe vremuri (cine știe cunoaște), mare și tare pe la Consiliul Culturii Socialiste, era toarșa Suzana Gâdea, femeie școlită, deșteaptă în chimia ei industrială, dar cam neglijentă în materie de cultură, adică acolo unde trebuia să conducă.
După ce fusese Nea Nicu (știți voi cine) prin America, se luase decizia la CC al PCR să se publice în românește Istoria credințelor și ideilor religioase a lui Mircea Eliade. Acesta trăia în SUA; era încă pasibil de închisoare în România (condamnat în contumacie prin 1948, a murit la Chicago în 1986) dar cartea putea să iasă de la index-ul românesc. Ajunge rezoluția lui Nea Nicu la toarșa Suzana care o dă așa din „puțul gândirii”: „Mâine dimineață, tovarășul Eliade să fie la mine în birou”!
Jean Maurer, fiul fostului premier comunist Ion Gheorghe Maurer povestea o anecdotă care le-ar fi avut în centrul atenției pe mama sa, soția lui IG Maurer și pe Elena Ceaușescu. Doamna Maurer era o femeie citită, cultă, Coana Leana lui Briceag era așa femeia muncii cam din topor…din popor am vrut să zic, fire-ai tu să fii de tastatură!
Se zice că toarșa academician se adresează doamnei Maurer:
„Ce ți-ai luat dragă de ziua ta?
– Un Rembrandt, spune doamna Maurer.
-Eu mi-am luat un Mercedes, dar ia zi dragă, zice savanta de renume mondial, al tău tot două uși are?”
O altă poveste, istorisită se pare de Ștefan Andrei sau de Corneliu Mănescu o are în centru tot pe Elena Ceaușescu. Observase ea așa că pe la vizitele soțului ei și ale ei prin Africa, fetele care dansau pe margine fluturând stegulețe tricolore și portrete în statele africane nu purtau sutiene și că prea li se vedeau farmecele prin straiele tradiționale.
Straiele tradiționale africane arătau cam totul în materie de farmece feminine și așa se face că, activul de partid diplomatic român într-o țară africană a reușit să le „doteze” cu sutiene pe duduile respective.
Un cameraman mai șugubăț de pe la TVR le-ar fi atras atenția „tovilor” diplomați că au avut mare noroc că „toarșa” nu a privit situația, așa, mai în ansamblu, pentru că s-a observat cum fetele din Africa aveau sutieme, dar fustița scurtă din mărgele și frunze, cam lăsa totul la vedere…
Generalul Pacepa, în „Orizonturi roșii”, carte pe care eu am citit-o bătută la mașină cum se făcea pe atunci (nu știu cum într-un maldăr de pliante turistice făcute cadou mie într-o plasă de o distinsă familie de intelectuali, prieteni cu ai mei, șeful familiei avusese grijă să strecoare și samizdatul respectiv, l-o fi turnat careva, pe atunci era cam nasol, în fine, bucurie mare pe capul meu), spunea că numele Elenei Ceaușescu în codurile cifrate ale „băieților cu ochi albaștri” era codat „Atena”.
Toarsa academician supărată ar fi zis: „Măi, domnule (era forma ei de ajingni când era supărată), da ce eu sunt capitala Greciei?”
Sunt doar câteva poante vechi, istorice, cu femei, care s-au vrut de 10, iar dacă n-au rămas, măcar poantele rămase sunt de 10…
Sursa foto: futurity.com
Comentează