În ultima vreme, numele meu apare deseori în asociere cu cel al Dianei Șoșoacă. Numeroși jurnaliști, căutând să facă subiecte din orice, se agață de numele sonor al celebrei avocate ( nu știu de ce, dar am sentimentul că îl folosesc în mod batjocoritor, deși de la tatăl meu, jurnalist cu ștate vechi, știu că de numele omului și de fizicul său nu ai, pur și simplu, voie să te legi, dacă ești un adevărat ziarist), băgându-l în diferite combinații, pentru a isca subiecte cu multe vizualizări. Având, cu Diana, mulți ani de prietenie și colaborare la activ, mi-am văzut și eu numele în astfel de asocieri.
Acum…în ton cu vremurile pe care le traversăm, probabil că mulți dintre voi s-ar aștepta să mă distanțez de subiectele respective : “că nu dă bine”, “că m-ar trage în jos” ( de unde naiba, că eu numai “sus” nu sunt?!?), “că duduia are o imagine proastă în piață”, “că e periculos și mi-ar putea dăuna”. În concluzie, mulți s-ar aștepta s-o iau la goană spre unde văd cu ochii, iar la întrebările legate de madam Șoșoacă, să ridic din umeri, făcând pe “niznaiul”. Ei, nu e chiar așa. Chiar și în situația în care proaspăta senatoare din România ar fi fost declarată “persona non grata” , “dușman național” , “inamicul publci nr.1” sau te miri ce altceva în această manieră, ca prietenă de peste două decenii, nu i-aș întoarce niciodată spatele. Ba, mai abitir i-aș fi alături, încercând s-o ajut cum pot, dacă s-ar afla în impas. Așa sunt eu construită. Știți prea bine că, atunci cand omul de afaceri Georgică Cornu a fost ridicat în cătușe de acasă, toți se așteptau ca să-i întorc instantaneu spatele și să mă dezic de prietenia noastră, devenită de notorietate. Ei nu! Adevărații prieteni nu procedează așa! Mi-am asumat privirile crunte ale gloatei, ciupiturile nemiloase ale presei și am așteptat, alături de prietenul meu, să i se claseze, rând pe rând, dosarele false în care a fost incriminat, pe motiv că “faptele respective nu au existat, de fapt” niciodată”.
Diana nu este nici pe departe în aceeași situație. Mulții dușmani pe care și i-a făcut, se datorează faptului că Diana a îndrăznit să fie “altfel”. Eu o știam demult că e altfel. Știam că e o patrioată care nu se jenează să îmbrace costumul popular și să fluture steagul tricolor la Alba Iulia, de Ziua Unirii, știam că n-are mamă , n-are tată, când are de apărat un om în nevinovăția căruia crede. Știam și că e slobodă la gură, dar ce avocat bun, nu este așa? …
Mai apoi, ajutorul pe care mi l-a dat ca și avocat ( absolut oficial, remunerat după tarifele practicate în piață!) s-a transformat într-o prietenie sinceră, în care i-am admirat nu numai profesionalismul, ci și curajul cu care mi-a câștigat, proces după proces, cu un fost soț care pe atunci era ba parlamentar, ba, mai apoi, consul general in Canada. Diana nu s-a speriat nici de funcții, nici de amenințările deloc puține. Știa că luptă pentru o cauză corectă ( pensia alimentară a unui minor nevinovat) și a mers până la capăt. De multe ori eu am fost cea tentată să renunț, dar Diana nu m-a lăsat. Pentru că așa e ea : când luptă pentru ceva în care crede, e de neoprit.
…Astăzi cineva m-a sunat să-mi spună că a văzut niște semnalări în presă, cu titlul : “Sosoaca are o mare admiratoare la TVR. Marina Almasan: „Bravo, Diana! Intotdeauna am fost mandra ca am avut o avocata de nota 10!”. Am parcurs cele cateva articole pe diagonală și am pufnit în râs. Nimic nou. Niciun cuvant pe care “ar trebui să mi-l retrag”. Opinia mea, referitoare la activitatea ei de avocat din ultimii ani ( și aici nu mă mai refer strict la procesul meu) este absolut corectă : Diana chiar e un avocat de nota 10! Mi-am și amintit cand am declarat public acest lucru : Diana tocmai fusese desemnată, în 2019, ca “Femeia avocat a anului”, iar noi o invitaserăm la emisiunea noastră, ea devenind candidatul perfect pentru un program al “oamenilor de 10”.
Ar trebui cumva să-mi schimb opinia, doar pentru că , devenită Senator, Diana Șoșoacă a reușit să calce destui oameni pe coadă cu atitudinea ei? E ca și cum cineva mi-ar retrage mir titlul de șef de promoție pe țară, obținut la absolvirea facultății , pentru că, brusc, ideile mele nu le-ar mai conveni unora sau altora din jurul meu…
Valoarea profesională a unui om nu are legătură cu lupta sa pentru o cauză în care crede, chiar dacă nu toți o împărtășesc. Nu are legătură nici cu modul – poate neobișnuit de vehement – în care o face, nici cu felul în care se îmbracă, se coafează și nici macar cu cei care îi sunt părinți ( în cazul de față, Alice Florescu, mama Dianei, este un strălucit medic ginecolog). “- Bine-bine, dar dacă îi ești atât de bună prietenă – au continuat cârcotașii – de ce nu ești alături de ea pe baricade? De ce n-o însoțești la mitinguri, de ce nu-ți asumi și tu luptele ei?
…A fi prieten, nu înseamnă neapărat a da din cap automat, în sens afirmativ, la fiecare gest, atutudine sau cuvânt ce vine dinspre celălalt. Fără a avea neapărat legătură cu situația de față, am să vă reamintesc cum definea Andre Malraux prietenia : «Adevărata prietenie înseamnă să fii alături de cineva NU numai când are dreptate, ci și atunci când greșește” . Din punctul meu de vedere, lupta Dianei este una corectă în primul rand pentru că este o luptă în care ea crede. Din care ea nu are nimic de câștigat, pe ascuns. Iar eu o știu pe Diana : ea , cand spune că face asta “pentru popor”, știu că ea chiar așa gândește. Din ultima fibră a ființei sale.
Atunci cand Diana s-a decis să intre în politică, luându-mă și pe mine prin surprindere, un ochi mi-a râs, un ochi mi-a plâns. Pe de o parte știam că, dacă va ajunge “Acolo”, va fi un parlamentar “jucător”, nu o legumă bine plătita. Și că va fi mânată de cele mai corecte intenții. Pe de altă parte…”-Te bagi în tărâțe, te mănâncă porcii, Diana!…” – i-am spus. Dar Diana era deja hotărâtă… I -am spus atunci, cu prietenie ( știu că a sunat ca o scuză mizerabilă…), că nu am cum să-i fiu alături, pentru că statutul meu de jurnalist in televiziunea publică îmi interzice cu desăvârșire să mă implic politic. M-a înțeles și mi-a respectat poziția, deși sunt sigură că ar fi ajutat-o oameni ca mine…
Ceea ce nu înseamnă că nu îi urmăresc cu atenție parcursul, că-i apreciez unele atitudini, dar o și trag prietenește de mânecă, atunci când lucrurile pentru care se bate nu-mi par tocmai corecte. Sau când valul luptei o aduce la atitudini pe care lumea, nefiind obișnuită, i le condamnă… Chiar sufăr cumplit pentru nemeritatele răutăți si ironii, de care are parte, abundent. Pentru că eu, spre deosebire de ei, știu cum e adevărata Diana.
Indiferent însă de patima sa uneori prea exagerată ( dar să știți că așa a fost fata asta întotdeauna : un om care a ars, năvalnic, pentru fiecare crez al său!) , nu pot să nu extrapolez un gând pe care, probabil, mulți dintre noi îl vem : cum ar arăta , oare, țara asta, dacă cei puși în fruntea ei, ar împărtăși măcar CURAJUL Dianei de a spune lucrurilor pe nume și de a se bate cu înverșunare pentru a le îndrepta, înfruntând “curentul” care ne împinge nu întotdeauna în direcția cea bună…
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : GELURI DE DUȘ DIN ULEIURI ȘI EXTRACTE NATURALE
Mulțumim pentru aceste cuvinte adevarate și frumoase!
Sustinem Diana Sosoaca și multumim pentru tot ceea ce face , pentru poporul român!