În ultima vreme, drumurile mele la Mega Image – marea izbândă a călătoarei din mine! 🥴 – se ciocnesc invariabil de imaginea de mai jos…
Un bărbat între două vârste, regulamentar adăpostit îndărătul unei măști medicinale ( probabil, aceeași, de vreo lună de zile, eventual spalată bine seara, cu apă și un săpun ieftin), stă încremenit pe treptele faimosului supermarket, așteaptând ca cineva – vreun milos cu frică de Dumnezeu, nicidecum un iubitor de cultură – să-i “cumpere” o carte. Cărțile sunt găsite, probabil, la vreo ghenă de gunoi, abandonate de cineva, care a ajuns la concluzia că nu-i mai folosesc la nimic, sau rămase în urma vreunui mort, posibil profesor sau cititor înrăit… Omul meu ( uite, deja îl consider una din proprietățile zilelor mele cenușii!) este bine păzit de, probabil, cel mai devotat prieten al său : un maidanez jigărit, care înfruntă frigul ce crește exponențial și privirile compătimitoare ale prea grăbiților trecători.
….În zona Dorobanților, unde locuiesc, prezența cerșetorilor nu este una surprinzătoare. “Cartierul oamenilor cu bani” ( în care excepțiile sunt atât de multe, încât mă întreb cum de mai funcționează regula) a devenit un El Dorado pentru cei pe care soarta i-a scuturat de ultima urmă de bunăstare. Puțini sunt însă cei care cerșesc “mascat”. Trotuarele gem de mâini întinse concret, de sărântoci îngrămădiți pe paturi de cartoane, de priviri disperate și gemete înfrundate, care articulează cuvinte din familia “dă-mi și mie”..Trecătorii le străbat meteoritic vecinătatea, încercând să le evite privirea sau uitându-se, pur și simplu, prin ei. Imaginea unor astfel de inși ne reamintește tuturor de ceea ce este mai urât în viața fiecăruia…Foarte puțini, mânați probabil de credința că , ajutând un sărman, Dumnezeu îi va ajuta și pe ei, strecoară în mâinile înegrite de mizerie și încrețite de ani, cate un ban de-o pâine..
O ultimă umbră de demnitate i-a așezat însă în față personajului meu, o movilă de cărți. Gestul de a oferi cărți, în schimbul banului nemuncit, înobilează gestul de a cerși. Deși esența e aceeași : un om bătut de soartă, care apelează la mila celor din jur. Am încercat să intru în vorbă cu el, decisă fiind să-i răsplătesc confesiunea prin cumpărarea unuia din titlurile răsfirate în fața sa. După câteva intrebări, s-a speriat, și-a strâns în grabă “taraba” și a dispărut după primul colț, cu insoțitorul său patruped urmându-l fidel și ușor șchiopătat… A doua zi a reapărut. Îl văd, de atunci, în fiecare zi, prezent ca la un “job” cu biroul în stradă, fără condică de prezență și cu venituri aleatorii, convergând de multe ori spre zero…. Mă ascund bine sub mască, ori de câte ori intru în Mega Image, spre a nu-i tulbura din nou șederea. La ieșire, îi strecor fugar, 0e unde apuc, câte o bancnotă măruntă . Nu reușesc să-i ascult mulțumirile, pentru că aud vocea din depărtări a unui prieten nu tocmai fericit, care mă indemna cândva, într-o discuție de suflet, să las în urmă micile nemulțumiri și să fiu recunoscătoare pentru tot ceea ce am : în jurul nostru există atâția inși pe care și a mia parte din ceea ce am eu, i-ar face fericiți…
Rubrică oferită de Farmaciile Catena : VOUCHERE CATENA
Comentează