Ea și El

Egalitatea între sexe, o necesitate sau un mit? (I)

Destul de multe femei ajung pe la vârsta de 40 de ani să șadă singure în fața televizorului, pe canapea, mâncând înghețată, ciocolată sau pufuleți, dezamăgite de experiențele pe care le-au avut cu bărbații din viața lor. Ajung să generalizeze, să devină egoiste, să dea în clocot feminismul din ele, asta dacă nu cumva ajung să se plafoneze într-o relație în care sunt nefericite. O fi vina femeii? A bărbaților? A mai multor factori intrați în ecuație?
Personal, nu cred în egalitate deplină între bărbați și femei și asta mai ales relația de cuplu. Scriam în articolul ,,Bărbatul conduce” despre faptul că bărbații conduc relațiile în care rolurile partenerilor sunt firești, nu inversate. De asemenea, spuneam că un rol de conducere într-o relație nu presupune idolatrizarea bărbatului, ci impune într-un mod perfect justificat bărbatului anumite răspunderi, datorii pe care trebuie să le îndeplinească prin natura sa. Acest lucru presupune o mare responsabilitate.
Mentalitățile se schimbă de la o generație la alta. De aceea, am întrebat o parte dintre amicii mei tineri, cum percep egalitatea între sexe. Dacă este posibilă sau nu, dacă este o necesitate sau doar un mit.
În această primă parte vom afla de ce părere sunt fetele, iar în cea de a doua parte vom vedea care sunt impresiile băieților vizavi de acest subiect, care odată aprins, scoate de regulă mult scântei.

 

Ștefania – studentă la comunicare
Au apus vremurile în care rolul femeii era acela de a îngriji copiii și o imagecasă în care bărbatul aducea bani. Acum, acelea nu se numesc casnice, ci materialiste. Deși femeile au luat avânt, dorind independență, afirmare, recunoaștere, cred că egalitatea între sexe este doar teoretică, doar un iluzoriu drept fundamental. Bărbații și femeile sunt precum apa și gheața, aceeași compoziție, dar forme diferite. Cred că însușirile noastre umane ne-au fost repartizate diferit, nu pentru a fi egalate, ci pentru a fi completate, pentru ca bărbații și femeile să formeze parteneriate, nu competiții. Femeile dețin puterea maternității, pot decide viața unui prunc, unui om, în vreme ce bărbații dețin putere fizică, sarcinile lor sunt de natură decizională, pot decide soarta unui stat, a unui sistem economic, politic. Domenii în care femeile nu consider că vor obține vizibilitatea bărbaților, nu pentru că nu le-ar fugi bărbaților ochii… nici în mediul familial, responsabilitățile nu cred că pot fi împărțite egal, consider că tot femeile vor reprezenta numărul mare de victime ale violențelor… Sunt femeie, dar nu mă amăgesc cu iluzia egalității, nici nu o doresc. Cred în abilitățile femeilor, le admir independența, dar apreciez și calitățile masculine.
Am furat de la voi, bărbații, articole vestimentare, deși parcă o rochie ne alunecă mai frumos pe liniile trupului decât o pereche de pantaloni. V-am furat obiceiuri, poate fi sexy o femeie care fumează, țigara furându-i din urmele rujului roșu, dar nu-mi imaginez o femeie deschizând ușa unui bărbat. Și ce ar fi fost arta cu atâta egalitate? Unui bărbat nu-i stă bine ,,muză”. Sunt de părere că singura egalitate ce ar trebui să existe între sexe este aceea ce ține de respect.

Ana – studentă la limbi străine
imageCred că egalitatea intre sexe e doar o iluzie… Adică nu e pusă în practică deoarece mereu femeile vor fi catalogate drept sexul slab și acest lucru nu se va schimba cu una, cu două . E greu să schimbi mentalitatea oamenilor, iar prejudecățile în ceea ce privește femeia sunt mereu mai dure, mai neiertătoare. Cred că egalitatea între femei și bărbați există doar în plan profesional, atunci când vorbim strict despre ceea ce ține de carieră. Cu siguranță, egalitatea între sexe este o necesitate în societatea noastră. Astfel, femeia ar fi privită cu alți ochi… Mai respectată de către bărbați .

 

Andreea – jr account manager
Egalitatea intre sexe? Un subiect despre care am auzit foarte multe, imageînsă nimic concret. Poate suna prea dur, dar în urma unor discuții, am ajuns la concluzia că este un concept ieșit la suprafață odată cu apariția unor femei frustrate, sau a unor ,,bărbate” de pe urma cărora s-a profitat. Ceea ce femeile și bărbații ar trebui să înțeleagă este faptul că ideea principală nu este să fim egali cu partenerul, ci că trebuie să ne îmbinăm calitățile și defectele în așa fel încât să formăm un întreg. Nu ai cum să pretinzi că vrei să fii egal cu o persoană care este creată biologic și psihologic foarte diferit de tine. În loc să fie o competiție în care cei doi încearcă să se egaleze încontinuu, frumos ar fi să se ia de mână și să își sincronizeze pașii.
Trebuie să înțelegi că fiecare se dezvoltă diferit și este bun la anumite lucruri. Daca tu, ca femeie, susții sus și tare că trebuie să fiți egali, nu te supăra dacă te roagă să îi repari mașina sau să zugrăvești pereții. Până la urmă în asta stă feminismul despre care ne tot vorbeai, nu ?

 

Claudia – make-up artist
Egalitatea dintre sexe este o necesitate atât timp cât este înțeleasă așa cum trebuie. Femeile și bărbații vor gândi diferit întotdeauna, însă asta nu influențează negativ modul de lucru sau procesul unei acțiuni, ci din contra, ideal ar fi să se formeze echipe din femei și bărbați care să comunice eficient. Nu generalizez, depinde de caracterul jobului. Desigur, există joburi tipic masculine din punct de vedere al aptitudinilor fizice și viceversa. Echilibrul este un factor important în orice situație, modurile diferite de gândire pot acoperi diferite arii ale unei probleme. Vorbeam de înțelegerea corectă (corectă din punctul meu de vedere) a acestei egalități, deoarece am observat tendința de a imageaduce această idee în extrema de ,,feminism”, prin care nu se vorbește despre cooperare, ci despre femei contra bărbați. Sunt convinsă că exact așa cum există bărbați care lasă de dorit, există și femei asemenea. Chestia asta nu ține de sex, din punctul meu de vedere, ci de valorile, credințele și dorințele omului și de felul în care acestea se pliază, sau nu, pe alte valori. Comunicarea autentică și eficientă poate face minuni și prin comunicare autentică mă refer la capacitatea participanților la actul comunicării de a schimba spontan paradigma (ideologia) din care fac parte. Mai precis, să se poată accepta faptul că nu există idei greșite, ci doar păreri asumate. Sunt diverși factori sociali care influențează tendința de dezvoltare a indivizilor, printre care și modul prin care fiecare înțelege un curent precum feminismul.
Observ o tendință de schimbare a rolurilor în societate, femeile încep să deprindă atitudini tipic masculine, pe când bărbații adoptă obiceiuri feminine. Aici nu mă refer la gay sau lesbiene. Observând pe stradă aspectul fizic (vestimentație, look) și atitudinea indivizilor, femei cu haine mai largi, tipic masculine, bărbați cu coafuri aranjate perfect, după o oră de stat în oglindă, pensați sau mai știu eu cum. În concluzie, ideea pe care eu o adopt este aceea de asumare a rolului pe care fiecare și-l alege, indiferent de acesta, și de dorința de cooperare, evoluție și respect reciproc, cu scopul de a eficientiza buna funcționare a mecanismului social, economic, politic, administrativ etc.

 

Alexandra – soprană
,,Femeile sunt de pe Venus, Bărbații de pe Marte”. Femeia procrează, imageBărbatul asigură hrana, Femeia este atentă la detaliu, Bărbatul la formă… Oricât ne-am încăpățâna, egalitatea între sexe nu există din punct de vedere al naturii umane. Da, sunt de acord să li se acorde aceleași drepturi sociale, politice și familiale. Cei doi să se respecte și să înțeleagă că niciunul nu este mai prejos sau mai presus față de celălalt. Este necesar să ne înțelegem limitele și să acceptam că ambele sexe vin cu ceva aparte. Iar prin conviețuire, înțelegere și iubire, pot duce la construirea unor planuri mărețe.

 

Adina – bloggeriță, studentă la comunicare
imageÎn viziunea mea, egalitatea între sexe ar trebui să însemne, de fapt, echilibru între sexe, în care și EU și TU suntem la fel de importanți, implicați și îndrăgostiți. Se zice că întotdeauna unul este mai îndrăgostit decât celălalt, iar cel ce iubește mai mult, oferă mai mult, iartă mai mult și se implică mai mult. Eu cred că dupa două, trei dăți în care nu i se întoarce afecțiunea, îndrăgostitul se cam satură și întoarce foaia. Apoi încep să se jignească, să își ,,scoată ochii” că unul a plătit de fiecare dată berea, filmele, excursiile și uite-așa se duce magia. Însă atunci când ambii parteneri cotizează, încă de la început, pentru micile plăceri, armonia se păstrează și niciunul nu se simte furnizorul celuilalt. Ba mai mult, legătura dintre ei devine și mai strânsă, întrucât lucrurile se împart la comun. NOI devine mai important decât EU!

În zilele noastre, echilibrul în cuplu îmbracă diverse forme: EL muncește- EA muncește, EL conduce – EA conduce, EA gătește – EL spală vasele, EA curăță casa – EL stă cu copiii, EA deprimată – EL încurajează, EL frustrat – EA ascultă etc. În acest fel se crează un parteneriat în care ambii se ajută, se completează și se armonizează. Astfel, dispare ierarhia aceea în care unul este subordonatul celuilalt, tocmai pentru că fiecare aduce ceva în relație, mai mult decât pe sine: asumarea responsabilă pe partea LUI de relație, iar implicarea devine atunci totală. Cei doi nu emit pretenții unul față de celălalt, pur și simplu dăruiesc pentru că se iubesc.

 

Sursa imagine reprezentativă: womanpokerplayer.com

 

Uscatoare rufe