Dragii mei cititori, marți, 27 septembrie 2022 s-a întâmplat un lucru extraordinar, mult așteptat de horticultorii și floriștii din România: Camera Deputaților a decis ca bujorul să devină floarea națională a României. S-a încununat așadar, cu succes, inițiativa profesorului universitar dr. Florin Toma – Șeful Catedrei de Floristică de la Universitatea De Științe Agronomice Și Medicină Veterinară București
Toate bune și frumoase că România va avea ca simbol o floare atât de nobilă și iubită precum este bujorul însă povestea, ori mai bine spus basmul abia acum începe! Luați așadar loc, cu un ceai sau o cafea alături și pășiți în povestea de mai jos!
Ei bine, România noastră găzduiește pe pământurile ei o comoară prea puțin cunoscută. Într-o localitate micuță dar tare pitorească numită Zau de Câmpie, undeva între Târgu Mureș și Cluj se afla ultima rezervație de bujor de stepă din Europa. Da, ați citit bine, din EUROPA! Câteva hectare ocrotite de dealuri dar și de oameni cu suflet mare – custozii Daniela Urs și Ciprian Cenan – la început de lună mai își așteaptă miile de vizitatori din țară ori din străinătate să admire micuțele flori superbe, de un roșu sângeriu care se întind sub ochii lor precum un covor de purpură. O astfel de comoară de care prea puțini români știu este ocrotită pe parcursul întregului an dar și în zilele de intensă vizitare de cei doi custozi care fac acest efort fantastic exclusiv din dragoste pentru bujori și pentru localitatea lor. Tot ei, maeștrii fotografi fiind, au grijă ca bujorii să fie surprinși în fotografii superbe pe care le puteți admira pe https://www.facebook.com/bujoruldestepa. Felicitări Daniela Urs și Ciprian Cenan pentru dragostea voastră imensă și pentru efortul unic de a ocroti această comoară!!!
Dar povestea noastră nu se oprește aici căci, tot acolo, în aceeași localitate mică, Zau de Câmpie, nu departe de rezervația de bujori, din mijlocul pădurii răsar turlele unui castel de poveste. Când Ciprian Cenan îl fotografiază, în plin soare ori prin valuri de ceață ai sentimentul că e un castel răsărit dintr-un basm, că nu poate exista aievea. Dar el există iar eu îl știam de foarte mulți ani, de prin 2005 când am pășit prima dată dincolo de porțile lui și când, din păcate i-am descoperit destinul trist. Castelul Calendar, cum i se mai spune Castelului Ugron mi s-a lipit de suflet ca o durere și ca o dragoste, ca o ființă fără voce dar cu inima încă pulsând și am știut că trebuie să fac ceva, orice, pentru a-i da glas.
Pornirea de a-mi povesti țara și rănile ei ignorate, de a crea un proiect manifest care să-i arate, deopotrivă frumusețea dar și suferința a născut, firesc, ceea ce astăzi se numește Flori la Castel. De ce castele? Deoarece, pe teritoriul țării de afla sute de castele și conace aflate în stare critică și care reprezintă patrimoniu cultural, istoric și turistic nefructificat. De ce flori? Deoarece, ducând florile în ruinele castelelor încerc să readuc viața acolo unde ea pare că nu mai există, să conștientizăm că acele castele pot renaște oricând. De ce Flori la 
Castel? Pentru că, dincolo de meseriile noastre de zi cu zi am credința că ne putem dărui o parte din ființa noastră în mod altruist, pământului pe care ne-am născut. Iar eu sunt acel designer florist care a ales să se dăruiască astfel României și să creeze un proiect care nu mai există nicăieri în lume.
Și cum a început concret totul? Ei bine, se făcea că în primăvara lui 2020, la început de pandemie, îmi suflecam mânecile și poposeam la Castelul Calendar pentru a turna primul episod al proiectului: https://florilacastel.ro/flori-la-castelul-calendar/
Intrând în castelul demult închis din cauza gradului ridicat de deteriorare a trebuit să punem mai întâi mâna pe mături și fărașe pentru a îndepărta milioanele de muște moarte, de păsări ori excremente de dihor, o imagine de ansamblu pentru care nu ne pregătisem deloc însă, astfel, învățam prima lecție importantă a proiectului: pregătește-te oricând de neprevăzut!
Igienizat cât de cât, în spațiul de filmare am reușit să turnăm ceea ce avea să fie o poveste de iubire extrem dar extrem de emoționantă, o poveste care, ulterior, chiar și spre surprinderea noastră, a impresionat extrem de mult mai cu seamă publicul feminin al proiectului. Legenda din jurul castelului este, cu adevărat sfâșietoare iar drama familiei țariste Romanov devine sinonimă cu drama castelului, puternic degradat astăzi. Pentru câteva minute de emoție și iubire cum rar putem întâlni, vă invit să pășiți în film: https://florilacastel.ro/flori-la-castelul-calendar/
În prima vară a pandemiei, atunci când cele 15 zile de izolare trecuseră demult iar noi învățam să trăim cu 
măștile pe față și cu declarațiile în buzunare, proiectul Flori la Castelul Calendar a rupt inimi, a înviorat știrile, a arătat că putem privi dincolo de noi și că putem vindeca prin iubire.
Am fost deseori întrebată, în acești doi ani de când realizez proiectul, de ce îl fac, dacă eu nu am foloase materiale de pe urma lui, de ce muncesc precum un om nebun luni de zile pentru un singur episod care durează câteva minute? În general, cei care îmi adresează aceste întrebări nu văd sensul efortului fără foloase materiale. În ființa mea răspunsurile sunt simple. Cum fiecare dintre noi are nevoie de apă, hrană și iubire și cum asta oferim și dăruim în fiecare zi, cred cu tărie că putem extrapola iubirea către rănile vizibile ale țării noastre, fără nicio umbră de patriotism desuet ori interesat și fără să întindem mâna pentru bani. El este realizat exact așa cum menționez la sfârșitul fiecărui episod: din dragoste pentru România!
În mod cert mâna de oameni, echipa coordonată de mine care realizează acest proiect nu dispune de milioanele de euro necesare reabilitării fiecărui castel! În mod cert, proiectul Flori la Castel este un proiect manifest realizat in house cu eforturi uriașe și construit din emoție pură! În mod cert, reușim să sensibilizăm autoritățile responsabile de aceste edificii dar și publicul larg care afla istorie, cultură și care este impulsionat să facă, la rândul lui eforturi proprii pentru a ajuta concret.
Aceiași oameni de suflet, custozii rezervației de bujori – Daniela Urs și Ciprian Cenan – https://www.facebook.com/ciprian.cenan – ne-au stat alături ca echipă fotografică, la realizarea primului episod din Flori la Castel. Și ei sunt, iată, tot din acea categorie a oamenilor care dăruiesc fără a fi remunerați. Vă mulțumesc, oameni frumoși și pentru că ne-ați fost alături în curtea Castelului Calendar! Vă invit pe voi toți să 
pășiți în galeria de fotografii a proiectului: https://florilacastel.ro/flori-la-castelul-calendar-galerie-foto/
Iar această poveste, povestea de astăzi a fost, iată, despre eforturile unui profesor universitar de a legifera bujorul ca floare națională, despre eforturile unui cuplu extraordinar de a îngriji, fotografia și gestiona unica rezervație de bujori de stepă din Europa și despre eforturile unui florist îndrăgostit de țara sa și de patrimoniul ei ignorat, adică, mai simplu spus, o poveste pur și simplu despre iubire!
Vă mulțumesc că ați călătorit astăzi cu mine prin locuri mai puțin știute, prin emoție și prin artă!
Vă mulțumesc că ați privit și ați simțit!
Comentează