Despre Răzvan Ciobanu vorbiți de 5 zile, neîncetat. Să vă văd cât veți vorbi despre Ilinca Tomoroveanu?!?

….Ce-ați spus?!? Cine este Ilinca Tomoroveanu?😳😳😳 Mda…Sunt nevoită să recunosc că duduia e un “nimeni” – în accepțiunea vremurilor pe care le trăim. Este o biată actriță de teatru și film, talentată și cu o carieră impecabilă. Atât. A trăit și jucat fără să facă vâlvă în jur, într-o modestie tăcută, acea modestie proprie oamenilor de valoare. Nu a șocat pe nimeni nici prin viața sa amoroasă, nici prin orientarea sa  sexuală, nici prin petreceri zgomotoase în care să se fi dat în stambă, nu a făcut trafic de droguri și nici nu a plutit pe norișori de marijuana sau cannabis, în căutarea extazului.. Nu s-a învârtit în cercuri mondene și nici nu a ținut prima pagină a ziarelor, cu furtunile din viața sa. Da, de acord, a trăit în alte vremuri, dar un actor bun era un bun actor și  atunci, si acum ; valoarea nu ține cont de orânduire și nici de numele conducătorului suprem. 

….Oamenii valoroși ai României mor pe rând, încet și tăcut, făcând valuri doar în marea lor de prieteni si ușor, aproape insesizabil, în emisiunile de televiziune. Cui îi pasă de Ilinca Tomoroveanu? Probabil că și cele câteva știri răzlețe, cu privire la moartea și înmormântarea sa au fost rezultatul unor relații personale sau al unor rugăminți insistente din partea încă viilor săi foști colegi. Altminteri…ce rating poate să aducă o actriță prăfuită, despre care marea masa a românilor  nici măcar nu știe că a existat?… 

…Îmi vin în minte trei episoade, fără legătură între ele, legate însă de trei mari valori ale României, aparținând unor domenii total diferite. Mihai Constantinescu îmi spusese, cu vreo doi ani în urmă, cu vocea sa frumoasă înecată în obidă : “Nu ne mai rămâne decât să așteptăm să murim, ca să mai zică cineva și de noi câte ceva..” A avut “noroc” : problemele sale cu inima l-au readus, pentru puțină vreme, în centrul atenției. Dar, din “nefericire” pentru tabloizi, lucrurile s-au terminat cu bine, cumpana a fost depăsită, vâlva a amuțit, în așteptarea unor noi vești dinspre amicul câinilor vagabonzi…Care și-a reluat cuminte locul din celula uitării..

…Zilele trecute l-am avut oaspete, la “Femei de 10, Bărbați de 10” pe ilustrul profesor Ioan Lascăr, genialul chirurg plastician. Am rememorat atunci una din premierele sale mondiale și care l-a înscris în lista celor mai mari chirurgi ai planetei : extirparea unui tumori-gigant , cu greutatea de două ori mai mare decât a nefericitei paciente. Am avut alături de mine , preț de un interviu emoționant, un monument de modestie și care mi-a parat toate fireștile complimente cu o dezarmantă concluzie : “N-am făcut nimic neobișnuit : pur și simplu, asa scrie în fișa postului meu”… Și parcă nu era suficient, același profesor Ioan Lascăr, cu buna creștere specifică oricărui om valoros, m-a sunat a doua zi, ca să-mi mulțumească pentru că l-am invitat în emisiune. Nu-mi găseam cuvintele, pentru a-l asigura că, de fapt, onoarea a fost de partea noastră și că invitatea unor astfel de români de excepție nu face decât să înobileze o emisiune de televiziune. 

   În fine, de Sărbători, am primit telefonul lui Alexandru Arșinel. Fac o paranteză : nu trece nicio sărbătoare fără ca marele actor să nu-și amintească de colaboratorii săi și să le adreseze gândul său bun. În puține rânduri am reușit să i-o iau înainte. Anul acesta, urarea care m-a bucurat atât de mult, a venit la pachet cu o informație pe care mi-a dat-o însuși protagonistul său : în acest an, Alexandru Arșinel împlinește 80 de ani. “Ar fi drăguț să facem o emisiune, cu toți prietenii mei, să ne amintim de Trecut, de lucrurile frumoase pe care le-am făcut”. Mi-a fost rușine – în numele tuturor colegilor de breaslă –  că ideea nu ne-a venit nouă, în primul rând,  și că , iată, am primit un soi de “apropo”… Am adresat, a doua zi, propunerea Conducerii TVR și încă mai aștept cu încredere răspunsul. S-or găsi niște “mărunți”, pe acolo, să ne ajungă de-un astfel de spectacol aniversar. Arșinel îl merită. Cât încă-l mai avem printre noi. Că după aia, știu, vom vărsa cu toții lacrimi de crocodil, pe la televizor…

Rubrică oferită de