Bombănelile Marinei Editoriale

Cum îi privim pe bărbați. Dicționar de buzunar.

Mi s-a întâmplat de multe ori ca bărbații de care am fost legată – prin proiecte profesionale, prin intersectări întâmplătoare sau prin certificate de căsătorie – să mă chestioneze, curioși,  apropo de felul în care noi, femeile, îi privim pe ei, bărbații, la o “prima vedere”. Spre ce ne îndreptăm, mai întâi și mai întâi, privirile, cum îi evaluăm, care ne sunt gândurile ascunse, care judecățile de valoare. Răspunsurile mele, mai ample sau mai  laconice, au încercat să îi convingă că mecanismele declanșate în mintea lor, a vajnicilor  urmași ai lui Adam, la vederea unei “Eve”,  sunt mult diferite de cele puse în mișcare în mintea noastră, a femeilor, la  vederea unui bărbat. Detaliez. Rareori o femeie va studia exclusiv pectoralii și fesele unui bărbat, văzut pentru prima oară. Poate doar cele din categoria “pițipoance”, posesoare ale unei materii cenușii extrem de străvezie. Femeile înțelepte asociază privitului, nevăzute analize mult mai temeinice.

 O femeie pedantă, bunăoară,  ii va studia bărbatului întâlnit stilul, manierele, felul în care și-a asortat cravata la cămașă, ba ii va radiografia chiar și pantofii ( am făcut ceva sondaje de opinie, în emisiunile mele, din care a rezultat că majoritatea femeilor stilate apreciază un bărbat după starea încălțărilor!😊). 

Femeile măritate și care îsi iubesc jumătațile,  vor privi către bărbații altora critic, comparându-i cu ai lor de acasă. Concluzii vor fi de genul “Doamne, ce fericită sunt eu, cu al meu!” Sau  “Uite, un pulover din acesta i-ar sta bine și lui Costel al meu”. Sau : “Doamne, ce șifonat îl ține nevastă-sa! Mișu al meu arată impecabil, față de amărâtul ăsta!”. 

Femeile măritate cu inși pe care nu mai dau nici doi bani, se uită la bărbati, în general,  cu un interes ascuns, iar la bărbații altora, cu invidie. Principiul cu “capra vecinului” funcționează și aici perfect. Când ai acasă un ghiolban care arată ca naiba și se poartă tot ca ea, orice alt purtător de nădragi, mai cu seamă aparținând legal altor femei, va fi mai bun decât al tău. Si dacă ești lisită de scrupule, acesta ar putea deveni un “target”. 

Nemăritatele îi privesc pe bărbații din jur… “evaluator”! Dacă sunt tinerele, vor scana, în principal, calitățile fizice, imaginându-și instantaneu scene fierbinți, aidoma celor văzute prin filme. Cele trecute prin viață și, eventual, prin eșecuri sentimentale, vor fi atente la alte nuanțe : să nu miroasă a alcool, să nu fie grobiani, să mustească a romantism, să nu plătească pensii alimentare prea multe  și să nu aducă, sub nicio formă, cu ex-ul. 

Domnișoarele bătrâne ajunse la o vârstă onorabilă au o privire aparte, aș zice flămândă. Unele sunt atat de disperate să nu ajungă, la hotarul vieții, cu acest statut ingrat – de “domnișoare bătrâne” –  încât ar fi dispuse să se mărite chiar și cu o coadă de mătură! Așa că felul în care îi privesc acestea pe bărbații din jur este unul aproape disperat, care nu se mai împiedică decât poate de eventuala verighetă ce staționează pe degetul respectivilor. În rest – bărbat să fie, că restul nu mai contează! 

Există și femei care nu-i privesc pe bărbați… nicicum. Pur și simplu, nu-i privesc. Sunt cele trecute prin eșecuri sentimentale răsunătoare. Unele dintre ele, i-ar strânge de gât pe toți masculii Planetei, adunați laolaltă. Ar spăla cu ei pe jos, i-ar pune la munci silnice, ar jubila, văzându-i cum își dau ultima suflare. Sunt cele, care tocmai au traversat experiente ultra-negative, alături de monștri cu chip de bărbați. Cele, ale căror astfel de întâmplări nefaste au fost demult clasate în dosare înfășurate în praf și pânză de păianjen, au depus jurăminte personale de genul “Nu mai vreau să văd bărbați, cât oi trăi”. Ele nu mai privesc în niciun fel spre bărbații din jur. Sau, pur și simplu, privesc “prin ei”. Pentru ele , un purtător de sex opus , nu este decât un “coleg”, “vecin”, “șofer de taxi”, “instalator”sau “vânzătorul de la colț”. Imaginea lor nu le trezește niciun sentiment ; pentru ele, bărbatul este un “capitol închis”. Dacă un mascul feroce, nimerit prin raza vizuală a unei astfel de femei, se simte privit, să nu-și facă iluzii: cu siguranță, în acele clipe, femeia cu pricina se gândește la orice altceva, decât la el : la maldărul de rufe de spălat ce o așteaptă acasă, la weekendul pe care-l va petrece , la Viena, cu cea mai bună prietenă sau la poșeta proaspăt văzută la mall și pe care în niciun caz nu i-o va cumpăra un bărbat! 

    Aș vrea să trag și o concluzie. Noi, femeile, suntem niște ființe extrem de complexe și la fel de complicate. Felurile în care îi privim pe bărbați, dar și gândurile ce însoțesc aceste priviri, sunt atât de felurite, încât s-ar putea scrie o carte despre asta. Deocamdată le recomand bărbaților acest editorial, ca pe un soi de “dicționar de buzunar” al privirilor noastre, mai mult sau mai puțin binevoitoare! 

Rubrică oferită de

Uscatoare rufe