Cu toții visăm la o lume mai bună, toți vrem loialitate, înțelegere, corectitudine, sinceritate, armonie și iertare. Îmi cer scuze, dar voi folosi un termen tipic generației actuale. Acestea sunt “vrăjeli”. De fapt, dorința aceasta de a avea toate lucrurile enumerate este o “vrăjeală”. Este “praf în ochi”. O să explic și de ce consider asta.
Prin acest articol nu vreau să atac în mod direct pe nimeni, dar fac parte din ultima generație, și cred că a venit timpul să ridicăm nasul din telefoane și să ne îndreptăm privirea spre realitatea în care suntem prizonieri. Prin scrierile mele, vreau să protejez suflete, să apăr oamenii, nu să-i reduc la tăcere. Dar pentru a reuși acest lucru, trebuie să mă fac înțeleasă și să “vorbesc”, chiar dacă vocea îmi tremură.
De curând am împlinit 18 ani. Vârsta care, practic, vine cu responsabilități și care, practic, mă ajută să devin adult. De-a lungul anilor, am putut vedea o grămadă de schimbări atât în ceea ce privește oamenii, cât ceea ce ne înconjoară. S-au întâmplat atât de multe lucruri rele, oribile, dureroase în ultimii ani, încât deja ne-am obișnuit cu ideea că ar putea urma orice.
De ce dorința noastră de a transforma lumea în care trăim, într-o lume mai bună este vrăjeală? Pentru că nu facem nimic pentru a se întâmpla asta.
Oamenii au devenit atât de egoiști, încât așteaptă unii de la alții să facă primul pas. Și uite așa… nimeni nu face nimic.
Este din ce în ce mai greu să trăiești în ziua de azi, să-ți găsești un loc prin toată lumea astea, să-ți înțelegi rostul în propria viață. Este tot mai dificil să cerem și să oferim ajutor, pentru că ne este teamă. Dar de ce? Ne este teamă ca nu cumva să fim păcăliți? Să rămânem fără bani? Să fim arătați cu degetul? Sau ne vine automat, în minte, întrebarea: “Oare ar fi făcut la fel pentru mine?” Nu știu răspunsul, dar știu sigur că oamenii sunt aroganți, egoiști, răutăcioși și profitori.
Au început să moară o grămadă de adolescenți. Din motive fie neînțelese, fie neștiute, fie ignorate, fie prea greu de suportat. Unii n-au mai rezistat să se confrunte cu tot ce simțeau, cu tot ce le oferise viața până atunci, bun sau rău. Alții, teribilism sau plata unor momente de adrenalină. E foarte ușor să spui că un adolescent se droghează și că acesta e motivul pentru care și-a pus capăt zilelor. Pentru că e mult mai greu să încerci să înțelegi ce se întâmpla cu el, de fapt. Lumea s-a schimbat într-un mod atât de rău, încât, de multe ori, amprenta este pusă asupra unui copil, a unui adolescent care urmează să trăiască în această lume dezumanizată, în care ura are mai multă valoare, în care un cuvânt aruncat doare mai mult decât un pumn primit, în care oamenii ar fi în stare să muște unii din alții pentru a le fi lor bine. Dar oricum, nu cred că mai e mult până atunci. Un adolescent neînțeles este dus la psiholog, unde ar trebui să se simtă în siguranță și să-și deschidă brusc sufletul. Serios? Atunci care mai e rostul familiei? Să-i spele hainele și să-i pregătească laptele praf când e bebeluș? Nu ar trebui să-l formeze ca om civilizat, în loc să-l umple de temeri? Adolescenții sunt prea tineri să fie atât de obosiți. Psihic și sufletește. Odată cu ei, moare și viitorul țării…
Am băgat atât de multă frică unii în alții de când a apărut Coronavirusul, încât cred că unii au murit de teamă, nu de boală. Sunt deja 3 ani de când ne tot vaccinăm și încă apar știri că s-a mai născut un virus. O să ajungem să ne curgă prin vene dozele de cele sute de denumiri de vaccinuri, în loc de sânge. Oare unii au luat-o razna din cauza vaccinului? Vedem cum evoluează lucrurile după ce apar Gripa Timișoreana, Răceala Borsec sau Tusea Coca Cola. Nu am privit niciodată pandemia sau virusul dintr-o perspectivă atât de gravă, pentru că am reușit mereu să mă protejez de acest pericol inevitabil. Dar acum, serios vorbind, măsurile fie au fost minime, fie nu au fost respectate, fie nu s-a pus destul accent pe ale. Tot oamenii sunt de vină. În plină pandemie, litoralul era plin, de nu aveai loc să arunci un dezinfectant. Au rămas peste tot abțibilduri care spun că “În această încăpere, masca este obligatorie”, dar nici măcar nu mai purtăm măști cu noi. Măcar ne-am pus la geam curcubeie și mesaje motivaționale.
Sunt atât de multe subiecte de abordat, în care oamenii sunt vinovați. Când vedem pe Facebook poze cu animale chinuite în habitatul lor natural, comentăm cu “Săracii”, “Ce rău îmi pare”, “Offf”, dar ce facem pentru a-i salva? Unii distribuie postarea, poate o vede altcineva și se hotărăște să ajute. Ne lăsăm controlați de toate știrile posibile și ajungem să credem tot ce se speculează. Postăm și apreciem aproape orice lucru aberant pe TikTok. Am început să credem în teoriile din desenul animat The Simpsons. Cine știe ce ne mai așteaptă?
Avem nevoie de respect. Sunt mulți oameni răi în lumea asta. Tot ce s-a întâmplat până acum în lume este din cauza noastră. Într-adevăr, arătăm așa cum ne simțim. Nu ar trebui să minimalizăm ce este important. Și respectarea animalelor este importantă. Oferă din puținul pe care îl ai, un colț de pâine unui cățel, o firimitură unei păsări. “Dar din dar se face rai”, nu? Haideți să ne uităm puțin în jur, să ajutăm sau măcar să încercăm să ajutăm. Avem printre noi și copii, și golani, și copii cărora le e frică de golani. Aveți grijă de cei din jur chiar dacă nu fac parte din familia voastră. Suntem la fel, cu toții. Promovați visurile copiilor, ajutați-i să le realizeze. Până la urmă tot noi ajungem să ne facem cruce când realizăm că ne conduc analfabeți. Apreciați munca celor din jur, nu vă fie teamă să luați spre exemplu oameni care știu ce fac.
Suntem însetați de dreptate, de a face niște lucruri doar pentru a ne simți noi bine. Într-adevăr, e corect să te pui pe primul loc, dar e la fel de corect și să te gândești la cei din jur. Suntem generația care trebuie să știe sigur cu ce să se ocupe în viitor, eu nu sunt sigură de ce îmi va oferi viața. Dar vreau să îmi fac un viitor de care să fiu mandră, într-o lume respectată și respectabilă. Avem nevoie de asta.
Dacă aș putea să schimb ceva la lumea asta, aș începe cu oamenii.
Comentează