Am o stare proastă. Veți zice : „Cine n-are !?”. Mda , dar mă tem să nu fie vreo criză din aia existențială , că am auzit că astea vin așa pe nepregătite și dau cu psihicul tău de pământ , exact când ți-e lumea mai dragă. Cică te derutează de nu mai știi ce rost ai pe lume și începi să-ți pui singur întrebări ca prostul. Asta îmi trebuie mie ? Nu-mi pune nevastă-mea destule întrebări ? Și dacă e să cad în depresie , măcar să mă anunțe din timp , să caut și eu una mai ușoară care nu doară prea tare . Nu că mi-ar fi frică de durere , că sunt curajos de felul meu , dar nici nu pot să spun că-mi place .
Am auzit că toată povestea asta ar fi legată de evenimente majore , care se petrec în viața ta , așa că m-am apucat să le fac recensămîntul : nu mi-a murit nimeni , nu mi-a născut nimeni , nu m-a părăsit nimeni , gogoșarii i-am pus la murat , dar varza nu . Oare asta să fie ? N-aș crede ! Parcă nu am auzit pe nimeni , că ar fi făcut o criză existențială din cauza verzei. Dar dacă sunt eu primul , că , din câte mă stiu , n-am fost niciodată prea normal ? Nu cred ! Trebuie să fie altceva. Oare crizele existențiale sunt molipsitoare , că în ziua de azi nu mai poți fi sigur de nimic ?! Doar vedeți și voi câte molime circulă ! Au tot felul de laboratoare în care le fabrică . Mă rog ! Trebuie să câștige și ei un ban prin muncă cinstită , nu-i așa ? Or avea și ei familii de hrănit. Știe cineva dacă poți să mori de criză existențială ? Nu de alta dar nici testamentul nu mi l-am făcut. De parcă aș avea mare lucru de lăsat în urma mea . Poate doar puțin orgoliu rănit , câteva iubiri neîmplinite , ceva dezamăgiri legate de semenii mei și o oarecare doză de înțelepciune inutilă.
De fapt nici nu știu de ce mă agit atât !? Poate că , de fapt , n-am nimic și doar bat câmpii ca să-mi treacă timpul. Și într-o situație ca și în cealaltă mă întreb : „Cui îi pasă ?” Ei da ! Ăsta motiv pentru o criză existențială !
Dan V. Dumitriu, Laval, Canada, octombrie 2020
Comentează