Bombănelile Marinei Editoriale

Cristina Țopescu versus Viorica Dăncilă …sau Ce pot învăța filologii de la primul ministru al României

     

      Vă avertizez de la bun inceput : Aceasta nu este nicidecum o pledoarie “pro-Viorica Dancilă”. Nu pentru că m-aș înscrie, Doamne fereste, în tabăra adversarilor săi ( ba chiar dimpotrivă!) , ci pentru că , după cum știți, încerc să mă feresc de subiectele politice, recunoscându-mi din capul locului nepriceperea. Ceea ce voi spune, în continuare, este, mai degrabă, o chestiune de morală..

    Zilele trecute, Facebookul mi-a adus sub nas o postare a unei persoane pe care o simpatizam. Poate și prin prisma faptului că tatăl său a fost unul din modelele mele, în ale televiziunii. 

Colega mea de breaslă, Cristina Țopescu, dorindu-și, probabil, să iasă de sub conul de umbră al ultimilor ani, își oferea, în scris, pe pagina sa de socializare, serviciile de “meditator” pro-bono, pentru primul ministru al României. Citez din postarea care mi-a atras atenția și mi-a perturbat, iată,  hotărârea de a nu mai reacționa, la subiecte politice: 

“Mă ofer să o învăţ pe doamna premier să-şi citeasca discursurile corect, i le pot corecta (sunt filolog) şi cunosc şi terminologia politică, fac asta de vreo 20 de ani. Îi pot explica sensul cuvintelor pe care nu le cunoaşte, îi pot construi fraze mai simple, dar logice şi coerente, o pot ajuta să frazeze corect, să pronunţe corect, să citească mai puţin robotic şi o mai pot scoate şi din limba de lemn.   Am răbdare, fac orice ca să nu ne facem de râs în astea 6 luni, în faţa întregii Europe. Aş face-o pro bono, că dacă accept să fiu retribuită, o să ziceţi că m-a plătit PSD. Vorbesc serios, doamna premier, vă pot ajuta, mi-aş ajuta ţara, în fond!”. Cam așa spune Cristina, de care chiar nu mai știam nimic, de ani buni. Reacția sa mi-a părut răutăcioasă și, mai ales, gratuită. Dar trăim vremuri în care lumea aleargă după tot ceea ce e gratuit…”

     Am rămas o clipă pe gânduri. Am încercat să o înțeleg pe colega mea, nereușind însă să apreciez, din toată adunătura asta de cuvinte,  decât faptul că cineva, in vremurile noastre, mai e dispus să facă ceva “pro bono”. Dezvelind însă spusele domnișoarei Țopescu de haina veninoasei ironii, m-am căznit în zadar să rimez cu vreuna din spusele sale….N-am reușit decât să mă întristez și să-mi găsesc alinare în faltul că, plecat prea departe, tatăl său nu va fi atins de aceste inepții. 

     Personal, visez ca țara asta să fie condusă de politicieni care nu neapărat să știe să vorbească năucitor de frumos, gâdilâ du-mi timpanele cu ceea ce-mi doresc să aud,  cât  mai ales să-și îmbrace vorbele în fapte. Pot trece cu vederea chiar si micile bâlbe, pe care noi, oamenii de televiziune ( și tu, Cristina dragă) știm că le putem avea, chiar și noi, după decenii intregi de dialog cu fața la cameră.

 Am încetat demult să fac legătura între felul în care se exprimă un om, în public și zestrea sa intelectuală. Între felul în care își alege cuvintele și buna sa credință. Între înclinația spre “limbi” și capacitatea de a face bine țării sale. Am intervievat, în decursul anilor, nenumărate somități în domeniul științei, cercetării, culturii, dreptului, diplomației și m-am îngrozit, de destule ori, de reacția acestora la aprinderea beculețului roșu, de cazna lor de a-și găsi cuvintele, de frazele plate pe care le slobozeau mințile lor altminteri strălucite, de incapacitatea lor de a se face “plăcuți”, “simpatici”,  în fața vulgului.

 În același timp, am avut parte și de invitati volubili, născuți parcă pentru a vorbi la televizor, dar care, în viața de zi cu zi nu acumulaseră decât poate câteva victorii “de carton”. 

Nimeni nu-mi va clinti din loc convingerea că lumea asta va fi împinsă înainte NU de oameni care au calități  de showmeni. Schimbarea nu va veni dinspre saltimbancii care știu să cucerească publicul, asortând cuvinte și strecurând zâmbete în discursuri care nu ar trebui să aibă, de fapt, nicio legătură cu divertismentul. Îmi doresc oameni politici cu seriozitatea imprimată pe chip. Cu hotărâre și determinare imbibate in fiecare declarație a lor. Nesimpatici dar eficienți. Nu mă interesează limba lor de lemn. Poate să fie și de plastic, și de fontă, și de oțel, și din cărămidă. Mă interesează ca, imediat ce cuvântul “din lemn” a fost rostit, el să fie însoțit de fapta promisă. 

    Ne aflăm intr-o perioadă în care , în mod surprinzător, fără să și-o dorească, doamna Viorica Dăncilă a reușit să câștige bile albe chiar și din partea adversarilor săi declarați. De genul Cristinei Țopescu.  Povestea copilului adoptat, în tinerețe, de primul ministru și crescut cu atâta devotament,  a miscat o țară întreagă. Pe mine, personal, m-a impresionat chiar și prin aceea că premierul nu a făcut niciodată caz de acest gest admirabil, care i-ar fi procurat, fără îndoială, simpatia multora din cârcotașii săi de astăzi. 

    Cei care își oferă astfel de servicii de “meditatori pro-bono” sugerează, printre rânduri, că situația lor financiară este una relaxată. Le sugerez atunci să încerce să înlocuiască gesturile teatrale de atragere a atenției, cu altele mult mai necesare celor din jur. Poate chiar îndreptate către un amărât de copil, abandonat într-un centru de plasament. Și, cu limbă de lemn sau nu, să-i cânte acestuia un cântec de leagăn, noaptea, la culcare, în calitate, eventual, de părinte adoptiv….Și abia apoi.. “să ridice piatra”. 

Rubrică oferită de

 

8 comentarii

Click aici pentru a spune ceva frumos

Dă-i un răspuns lui ela Anulează

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  • Sunt plecat de 4 ani din Romania – nu definitiv, ci sa operez intr-un mare spital al lumii. Dar sunt la curent cu tot ceea ce se intampla in tara, acolo unde traieste familia mea. Sunt siderat de violenta verbala, care, daca ar avea conditii, s-ar transforma in alte genuri de violenta, generata de o simpla expunere a unei pareri pe o pagina privata. Nu o cunosc pe doamna Almasan personal, dar i-sm urmarit emisiunile si o mai citesc, din cand in cand. Mi se pare scandalos sa anulezi intreaga cariera a unui om, pentru simplul fapt ca a spus la un moment dat -inspirat sau nu – ceea ce a gandit. Astfel de reactii verbale, precum cele antrenate de mesajul doamnei Almasan, ma ingrijoreaza vis-a-vis de drumul pe care merge Romania.

  • cine este Marina Almasan? ah, da… facea Veniti cu noi pe programul 2 in anii ’90, cu Tatulici. O susanea infecta, daca e sa stam stramb si sa judecam drept. Nu este de mirare ca o ridica-n slavi pe Dancila. Sunt amadoua din aceeasi liga. A bon entendeur, salut!

  • Nu, noua nu ne trebuie politicieni care sa puna interesul tarii pe primul loc. Nu aceasta-i principala calitate pe care ne-o dorim de la un reprezentant politic.
    Ne dorim politicieni tineri si cu experienta in acelasi timp, educati la univeristati de prestigiu, care atunci cand tin un discurs stranesc „emotie” cu care pot misca vizibil masele si in acelasi timp pot vinde tara la o cina de taina. Si sa nu fie independenti in gandire si actiune. Doamne – fereste! Mai au si alte natiuni interese. Si alte partide. E nevoie de o alternanta in putere si opozitie, sa nu „moara nimeni de foame”, toata lumea sa aibe un „os de ros”.
    Ce sa facem cu oameni care raspund doar in fata propiei constiinte? Sunt periculosi astia dom’le. Cu atatea mijloace de dez-in-formare in masa „spalatoare de creieri, de valori si de bun simt”, e greu sa mai discerni intre bine si rau, intre adevar si minciuna. Mergi cocosat cu telefonul in mana, cu Facebook deschis, dai like si share la propaganda de care si prietenii tai par atrasi si pui in fruntea tarii oameni pe care ii alegi pe un val de emotie „anti”. Nu mai conteaza anti- ce. Esti anti orice, esti anarhist, esti Gigi – contra. Ca vremea lui „pro” a trecut, nu mai e la moda.
    In politica la fel ca si in religie, oamenii devin fanatici, extremisti. Fiecare e convins ca e de partea baietilor buni si de fapt este doar un pion care nici el nu stie caror interese serveste. Uite-asa in vremurile prezente in care tehnologia avanseaza, populatia regreseaza…

  • Diplomația și bunul simț doamna Marina nu face casa buna cu Topescu Cristina.Acum îmi dau seama de ce nu am placut-o.Oamenii buni îmbătrânesc frumos.

  • Nuuuu, tu nu esti pro- Veorica Dancilica! Nu, nu!!!
    Ce tara intrega, din mintea ta, a miscat gestul Veoricai de a adopa un copil?!
    Femeie, baga la cap: In toate forurile, analfabetii astia incapabili vorbesc in numele tuturor, ne reprezinta pe toti! Natia romana o sa fie considerata o natie de idioti! De-aia trebuie sa le iasa pe gura ce trebuie si cum trebuie!

  • Rautacioasa, poziția MARINEI ALMASAN. Niciodată limbajul de lemn, pe care îl acceptați, stimata doamna, nu va fi urmat de fapte. Știți bine acest lucru! Iar doamna Danica tocmai a folosit gestul de înfiere a acelui copil ca o ultima șansă de reabilitare.

    • Pierdeți toți din vedere că Dăncilă n-a făcut nimic. A stat în banca ei și a căzut în ghearele echipei lui Tolontan, care n-a avut altceva mai bun de făcut decât să găsească, pentru doamna premier, o metodă excelentă de promovare. Nu, doamna Dăncilă nu s-a folosit de copil. Pur și simplu a fost atacată și a ripostat. La fel cum făcea orice mamă de pe planetă. Iar dacă boul de Tolontan n-a avut în vedere că articolul ăla e cu două tăișuri, problema lui. Bou. Premierei i-a făcut un imens serviciu fără ca aceasta să miște un deget. Nu vă mai dați deștepți și opinați pe-aici că doamna a făcut, s-a folosit, că aia și ailaltă. N-a făcut nimic. A stat și a primit un cadou din partea echipei prosta manageriate a lui Tolontan. Punct.

    • Vă respect mult , doamnă Almășanu ,pentru că sunteți o veterană a televiziunii și așa cum îmi zicea o bună prietenă despre emisiunile dumneavoastră ” Marinei Almășan” ii iese orice proiect , se referea la emisiunile pe care le faceți dintotdeauna , adică prind mereu la public …dar chiar că nu ar trebui să interveniți in chestiunile astea versus Viorica Dăncila ,adică nu așa. Sunteti subiectivă și nici măcar cu vreun interes , poate dintr-o ciudată solidaritate . Căci dincolo de limba ei ciudată , a Vioricăi Dăncila, stă o persoană timorată ,in sensul că pare să răspundă unei singure persoane cu nu unei țări, manipulată , care este departe de postul pe care îl are. Pe Cristina Țopescu o știm cu toții , prin acest articol mi-ați reamintit-o și mă bucur că ia atitudine ,așa cum crede ea . Probabil că știe foarte bine de la tatăl ei ce a însemnat cenzura . Mă bucur că avem libertatea de exprimare , încă . Ar fi și mai bine dacă mai multe vedete ați lua atitudine împotriva a ceea ce nu e corect în țară . Sunt câteva dar prea puține , ați fi un exemplu pentru noi și ne-ați da curaj . Știți că pentru cei din fața ecranelor dumneavoastră sunteți modele .

Publicitate