Sunt perfect de acord că pandemia ne-a clătinat tuturor țiglele de pe casă. Neștiința, panica, fricile noastre curente, manipularea ajunsă la rang de rație zilnică, neștiința noastră și contrazicerile nesfârșite ale celor ce , chipurile , știu, fiecare în parte și toate laolaltă ne-au scufundat viața în haos. Și, potrivit legii lui Arhimede, un corp scufundat într-un lichid îl vom numi aici : haos) este împins de către acesta, de jos în sus, cu o forță egală cu greutatea de volumului de lichid disclocuit . Dar nici măcar aici lucrurile nu merg conform legii : România e o țară mică, deci forța cu care reacționează haosul în care am fost scufundați, ar trebui să fie mică și ea. Ei nu, efectele dezastrului sunt uriașe. Iar țiglele de pe capetele destuilor români ajung să se clatine serios. Din pacate, chiar și la televizor, in direct.
Eu nu stiu dacă numitul Prelipceanu Cosmin ( care s-a vânturat cândva și pe la TVR, adus de valul unor pile solide, evident , pe un salariu uriaș, cum e regula pe la noi) este la ra du-i părinte. Am căutat informația in presă si pe rețelele se socializare, dar lipsește cu desăvârșire. Înclin să cred că nu e. Căci numai “o bâtă de om” , fără responsabilități și sentimente, ar putea să emită – și încă și în “spațiul public” atât de sensibil în zilele noastre – o aberație de genul celei din zilele trecute. Acu’…eu însămi lucrez în presă și știu bine că, de dragul controverselor născătoare de rating, există moderatori care bagă ei înșiși zâzanie în dialogurile televizate. Pe modelul “Întărâtă-i, drace!” . Însă într-o țară sufocată de teroarea restricțiilor și în care, în curând, nici pârț nu vei mai putea face, dacă nu ți se va scana codul QR ștampilat pe fund, a arunca în eter aberații de genul celei rostită de Prelipceanu, este nu numai un uriaș derapaj jurnalistic, ci și o chestiune de sănătate mintală, zic. Din categoria “paie pe foc”. Le reamintesc celor pe care, poate, telecomanda nu-i ajută să ajungă și pe Digi24, zicerea “inspiratului moderator, formator de opinie”, plasată într-un dialog despre vaccinare purtat cu ministrul Educației : “N-ar fi bine ca măcar de copiii lor să avem grijă? Măcar copiii lor să înțeleagă asta. Asta ar trebui să facă școala. Să-i scăpăm pe copii de părinții lor. Asta trebuie să facă școala.”. Altfel spus, noi, părinții iresponsabili, care dintr-un motiv sau altul ( e treaba noastră, nimeni nu-i iubește mai mult pe copiii noștri, decât noi și mi-e greu că am face ceva impotriva binelui lor! ) întârziem vaccinarea celor mici ( atenție! Am spus “întârziem”, nu refuzăm!) ar trebui, în opinia lui Prelipceanu, să fim privați de dreptul de a mai hotărâ pentru cei pe care i-am adus pe lume.
Într-un scenariu fantezist, speculat de unii dintre cei mulți care au sărit la beregata iresponsabilului jurnalist, ar urma să se întâmple ceva foarte grav, în țărișoara noastră. Ceva, vehiculat , țin minte, nu demult, într-un alt context și de avocata Diana Șoșoacă : să ne fie luați copiii, de către Stat. În contextul grozăviilor generate de pandemie, astfel de exagerări încep să nu ni se mai pară parcă atât de imposibile…
Înainte de a mă pune pe scris, mi-au trecut prin față câteva reacții din media. “Prelipceanu este un mic idiot” – a explodat avocatul Piperea, probabil aplaudat de mulți. Nu mă opresc neapărat la această catalogare, sau, în fine, simt nevoia să o nuanțez. Prelipceanu nu e neapărat idiot . DEX definește astfel idiotul : “Persoană care suferă de idioție; tâmpit, cretin, imbecil”. Unii poate că îl regăsesc pe Prelipceanu în această definiție. Eu ( mamă și jurnalist deopotrivă) : concluzionez altfel : ori l-a luat valul dialogului ( slavă Domnului că interlocutorul sau l-a pus oarecum la punct, delimitându-se de elucubrațiile moderatorului, deși și aici putem suspecta o “regie”..), ori, ca șef al televiziunii cu pricina, Prelipceanu este atât de angrenat în goana pentru rating ( rating = bani!) , încât este în stare să facă orice, pentru a și-l ademeni în ogradă. Caci și reclama negativă e tot reclamă până la urmă, iar de dragul de a-și potoli pofta de aberații și senzațional, unii “mazochiști” este posibil să-i mai vâneze lui Prelipceanu, o vreme, emisiunile. Dar mai apare o vagă temere : tot discutând noi, ăștia de pe margine, pro și contra, despre inepția strecurată de kamikaze Prelipceanu la o oră de maximă audiență, opinia publică va începe să se obișnuiască, încet-încet, în subconștientul ei obosit, cu ideea respectivă. Și poate vor mai veni și alți “jurnaliști” cu alte idei similare. Și, cu timpul, nici nu ne va mai mira atât de tare, dacă în familiile noastre, în afară de mama și tata (sau cum s-or mai numi aceștia, după ce planeta va înebuni de tot) va mai apărea un “terț”, care să hotărască pentru soarta copiilor noștri. Și să aibă drept de veto.
Căci cam așa s-au cam întâmplat toate lucrurile devenite obligatorii : la început au fost o simplă idee, aruncată în spațiul public. Pe principiul “un prost aruncă o piatră în apă și treizeci de deștepți sar s-o scoată”. Doar că acum, între “salvatorii” ce sar în apă, nu sunt numai deștepți. Iar cei ce aruncă piatra, doar PAR proști….
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : URACTIV FORTE
Comentează