„Am făcut un copil în primul rând pentru că mi-am dorit să rămân împreună cu bărbatul acela”, i-a spus doamna de la masă de alături prietenei alături de care lua, ieri, prânzul. Iar interlocutoarea ei i-a pufnit în nas: „De parcă ar funcţiona vreodată reţeta asta!!!”
În zilele astea, în care presa mondenă comentează felul nebunesc în care femeile lui Cristi Borcea se întrec în a-i face copii, cu sau fără voia lui, dar întotdeauna cu spermatozoizii săi de aur, ajunși marfă de contrabandă, o asemenea discuție e mai actuală ca oricând.
Eu însămi am făcut-o pe Iza înainte de a fi căsătorită și fără să știu- sau să-mi pese- dacă voi mai fi căsătorită vreodată, iar de-a lungul vieții am plătit ceva pensii alimentare pentru copiii iubiților mei, așa că asta e o conversație pe am purtat-o şi eu, de mai multe ori, cu prietenele mele. Ne-am întrebat adesea dacă un copil poate convinge doi oameni să rămână împreună, dacă îi face pe cei doi părinţi să fie mai fericiţi şi mai decişi în relaţia lor, şi dacă, într-adevăr, un copil poate să funcţioneze ca instrument de putere asupra partenerului de cuplu. Citește mai departe…
Comentează