Deși azi, în lumea tehnologiei, stiloul nu mai pare o invenție foarte actuală, cel ce a inventat acest instrument de scris care, la modul propriu a scris istorie, este o mare personalitate a istoriei noastre despre care publicul larg cunoaște prea puține informații importante. Povestea de mai jos îi este dedicată marelui român Petrache Poenaru – inventator, inginer, matematician, pedagog și Membru al Academiei Române
Un capricorn absolut, Petrache Poenaru s-a născut în 10 ianuarie 1799 în Vâlcea. Nu se cunosc detaliile pentru care nu și-a petrecut copilăria cu părinții săi ci cu nișterude bogate însă tocmai acest context i-a oferit copilului însetat de cunoaștere să aibă acces la o educație înaltă și la construirea și consolidarea unor impresionante principii de viață.
Efervescența evenimentelor istorice contemporane lui i-au și înflăcărat dorința de a fi parte din ele însă cum constituția sa fizică nu îi permitea să fie un luptător, este totuși remarcat de Tudor Vladimirescu care îi deleagă partea organizatorică a revoluției și rolul de secretar. Primele semne în acest sens apar pe parcursul facultății pe care a urmat-o la Craiova, atunci când devine interesat să participe la revoluția lui Tudor Vladimirescu. În acest context, Poenaru lansează primul ziar românesc de propagandă – Foaia de propagandă. Se folosește de această publicație pentru a prezenta publicului opțiunile politice generate de revoluția condusă de TudorVladimirescu.
Știm însă cu toții cum s-a sfârșit această revoluție și, pentru că exista riscul ca și Petrache Poenaru să fie ucis, Tudor Vladimirescu insistă personal ca Poenaru să-și salveze viața și să fugă în străinătate. A fost, probabil cel mai bun sfat deoarece, la Berlin și la Paris Poenaru nu a reușit doar să se adăpostească în siguranță ci să-și și continue studiile superioare.
Departe de țară, Poenaru inventează un instrument de scris nemaivăzut. Avea doar28 de ani și breveta un toc cu pompiță pe care l-a numit, care la vremea stilograf iar pe brevetul de invenție descrierea lui detaliată suna așa – “Condeiul portăreţ fără sfârșit, alimentându-se însuși cu cerneală”.
Poenaru inventase, așadar, primul stilou din lume și obținea pentru aceasta brevetul de invenție însă, ca un făcut, asemeni altor inventatori români, Poenaru nu a reușitsă valorifice invenția care l-ar fi îmbogățit. Fie nu a găsit resursele necesare fie nu a dorit să-l producă în serie iar asta, din păcate a dus, inevitabil, la preluarea și îmbunătățirea modelului său de inventatorul Lewis Edson Waterman, care, în 1884 a transformat stilograful într-un veritabil stilou și care este recunoscut drept inventatorul stiloului.
Nu știm cât de mult l-a afectat pe Poenaru această situație nedreaptă însă, în mod cert, la doar trei ani de la inventarea primului tip de stilou, revine în țară și se implicăactiv în perfectarea sistemului de învăţământ și în structura conducerii politice. Publică primul manual de geometrie și primul dicționar francez-român.
În analele istorice, îl regăsim ca șef de masă în Marea Postelnicie (Ministerului de Externe) dar și ca membru fondator al Societății Filarmonice. În același timp se dedică educației, din poziția de profesor de fizică și matematică al colegiului Sf. Savaiar mai apoi îl găsim ca director general al mai multor scoli din Tara Românească. Promovează introducerea sistemului metric zecimal în Muntenia și contribuie la înființarea Școlii de Agricultură în 1935.
În paralel cu dedicarea lui pentru dezvoltarea învățământului românesc, se implică politic, participă la Revoluției de la 1848 și îi eliberează pe țigăni de robie. Tocmai această ultimă realizare îl aruncă pe Poenaru în închisoare unde va sta o vreme. Atunci când a fost eliberat, din fericire, i s-a redat dreptul de a reveni la conducerea Marii Postelnicii.
Unirea Principatelor din 1859 îl aduce pe Poenaru în preajma domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Gurile rele ale vremii șopteau că Poenaru a ajuns în anturajul lui Cuza nu pentru numeroasele sale contribuții aduse învățământului ori prin participările sale la revoluțiile din 1821 și 1848 ci datorită statutului de membru al Masoneriei. Această informație, din păcate, va rămâne un mister departe de a fi vreodată deslușit
În mod cert, Poenaru ne-a lăsat tuturor o moștenire neprețuită – un instrument de scris care să ne permită să ne reprezentăm stilul personal. În lumea scrisului de mână, Petrache Poenaru este, în mod cert, cel mai de seamă Arhitect de frumos pe care istoria ni l-a dăruit.
Comentează