Faptul că la un moment dat, când eram adolescentă, mama mi-a transferat în minte acest proverb slav, m-a ajutat în tot restul anilor ce au trecut de atunci, prin urmare îl voi ține aproape de mine și pe viitor. Și nu m-a ajutat numai pe mine, ci și pe toți ceilalți cărora, într-un anume moment al vieții lor, i-am îmbărbătat, rostind cuvintele cu pricina.
Îl voi explica în rândurile de mai jos, deși cred că mulți dintre voi au înțeles unde bate el și mulți au și probat pe propria piele înțelepciunea sa.
În viață ni se întâmplă lucruri. Sau NU ni se întâmplă. Pentru cel din urmă caz, dicționarele au inventat cuvinte precum eșec, neîmplinire, nerealizare, insucces, fiasco și altele asemenea lor, încărcate de supărare, tristețe, ciudă, regret și alte asemenea sentimente însoțitoare.
Când te pregătești să faci sau să obții ceva, când te setezi pentru acel lucru, când îți pui în funcțiune toate resorturile interioare, toate armatele voinței tale și sacrifici uneori tot ce ai mai scump pentru a ajunge la țelul propus și deodată ți se năruie totul – din vina ta, a celor din jur sau a Providenței – povestea aceea cu “căzutul cerului pe cap” devine o realitate palpabilă. Nu de puține ori, eșecurile noastre vin braț la braț cu senzația că lumea s-a sfârșit, că nimic nu mai poate fi ca înainte și, dacă suntem firi perfecționiste, cu sentimentul că nu suntem buni de nimic. Un obiectiv neatins, oricât de mărunt sau de măreț ar fi, este, fără doar și poate, o Ne-împlinire. El vine obligatoriu la pachet cu o Ne-mulțumire. …Cam multe “Ne”-uri, nu-i așa? Și cam apăsătoare. Dar iată că vine puternic din urmă proverbul slav și Ne (!) deschide o altă perspectivă asupra lucrurilor : “Ce NU ni se întâmplă, este, de fapt, spre binele nostru”. La început ne e greu să acceptăm. Dar vine din urmă un șir întreg de exemple de primprejur, care ne pun pe gânduri…Îmi amintesc de o cunoștință care plângea cu lacrimi de crocodil că , din cauza unei gripe rebele, ratase o plecare la un meeting profesional, la New York. La câteva zile, televiziunile lumii arătau prabușindu-se turnurile Gemene. Într-unul din birourile acelea, fix pe 11 septembrie 2001, cunoștința mea trebuia să participe la acea întâlnire blestemată…Desigur, exemplul este extrem, dar câte astfel de cazuri nu există? Cunosc, bunăoară, o familie căreia la un moment dat i s-a năruit , dintr-o prostie, șansa unui shopping la Istanbul, și care și-a făcut ulterior o mie de cruci, auzind de atentatul terorist de pe vestita arteră comercială Istiklal, în care au pierit zeci de turiști străini. Istiklal fusese unul din obiectivele shoppingului planificat de respectivii. …Și câte astfel de exemple nu există în jurul nostru, ba chiar in viețile noastre!
Din acest motiv a apărut cu siguranță și sintagma “Bine că nu…!”. “Bine că… n-am mers la mare în acest weekend!”- spunem, privind la televizor cum plouă cu găleata pe Litoral, fix în zilele în care ar fi urmat să fim și noi acolo, dacă nu ar fi apărut o situație neprevăzută.
“Bine că… nu am acceptat să le fim nași!” – exclamăm, auzind că acel cuplu de prieteni care ne făcuse propunerea de a le deveni părinți spirituali s-a despărțit, cu mare scandal, la nici un an de la nuntă.
“Bine că… nu te-am ascultat!” – îi va spune un bărbat cicălitoarei sale neveste, văzând că banca la care era să-și depună întreaga agoniseală a dat faliment. Și exemplele pot continua, șuvoi.
Prin urmare, eu, personal, îmi pun de fiecare dată la lucru imaginația, atunci când câte un insucces rebel îmi taie calea. Providența, până la urmă, îi apără pe cei buni și cum nutresc convingerea că nu am făcut lucruri din cale-afară de rele pe Pământ, sunt sigură că cineva, acolo, Sus, mă iubește și mă apără de necazuri, nelăsând să se întâmple chiar și lucruri pe care mi le doream foarte mult. Dacă mi se anulează o călătorie îndelung planificată, înainte de a mă prăbuși în mine, mă gândesc : “Cine știe cu ce COVID m-aș fi pricopsit pe-acolo!”. Dacă un prieten pe care-l consideram sincer mă abandonează la greu, sfârșesc prin a mă bucura că, până la urmă, am scăpat de…șarpele pe care-l țineam în sân. Dacă văd doi tineri că se despart, după ce le invidiasem ani în șir iubirea , mă gândesc imediat : ese spre binele lor! Mai bine așa, decât să fi apucat să se căsătorească , să facă și copii : mai dramatică le-ar fi fost atunci despărțirea…
Prin urmare, siguranța că a crede în faptul că tot ceea ce NU se întâmplă, este spre binele nostru, nu desemnează nicidecum o resemnare, ci mai degrabă ne hrănește forța de a trece cât mai ușor peste neîmpliniri. Crezând adânc în acest adevăr, vom reuși să ne mobilizăm de fiecare dată, să ne resetăm rapid după un eșec și să o pornim voinicește spre destinațiile cu adevărat luminoase.
Rețineți așadar și credeți că…tot ceea ce NU se întâmplă, nu este decât spre binele nostru! 😉
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : TEN RĂSFĂȚAT ȘI HIDRATAT
Comentează