De multe ori, în ultima vreme, am tot încercat să-mi măsor energia. Cine mă cunoaște se poate întreba la ce-mi folosește acest lucru. Întrebare justificată. Mă bucur de o ,,maturitate,, serioasă a vârstei a treia, așa că în ce fel ar mai conta energia? Ei bine, pentru mine contează. N-am fost niciodată omul care să cedeze, să renunțe la vreo luptă, mai exact nu am fost leneșă. Deci am avut mereu energie, acest (să-i spun impropriu) lucru pe care, de fapt, îl conține fiecare organism viu. Totul este cum să-l descoperi și să-l pui în slujba vieții și a interesului personal. Deci, încă mai conțin ceva energie și aș încerca s-o mai folosesc. De fapt, asta și fac în viața de zi cu zi și în interesul pentru dezvoltarea unor activități necesare altora. Dar, începe întrebarea ciudată, mă uit în jur și aflu tot soiul de domenii în care se descurcă (sic!) unii cetățeni, și atunci mă întreb de ce nu mai pot să fiu – de fapt, de ce n-am putut – să procedez la fel ca ei?
Și așa, ca într-un basm, mă văd om de afaceri, antreprenor, controlor alimentar, inspector, fermier, consultant, în fine, miliardar! O, Doamne, ce idei! Mă și sperii singură. Cu cât mă dumiresc mai mult, cu atât îmi dau seama că n-aș mai putea să încerc nimic, mai ales fără școală în domeniu. ,,Școală,, am spus? Dar ce, toți care au ajuns câte ceva, au avut vreo școală specială sau, mă tem, doar școala păcălelilor? Ei bine, la asta nu m-am priceput niciodată. Iată că basmul inventat a devenit coșmar când am înțeles că mai peste tot în lume afacerile, fie ele de orice fel, se nasc pe baza acelorași metode ascunse de lumină, undeva în spatele ușilor închise, între costumele negre, și doar în beneficiul celor mai iuți de mână și chiar de minte!
Dacă aș fi om de afaceri ,,di granda,, , ar trebui mereu să plătesc în jur ca să obțin diverse aprobări. Nu e bine! Să mă fac consultant, ar mai avea logică pentru unele sfaturi, ar trebui să fiu foarte bine plătită, chiar fără chitanțe și s-ar putea descoperi că nu-mi justific proveniența. Nu e bine! Ah, poate membru în mai multe consilii de administrație. În orice domeniu; ce dacă nu am o pregătire specială? S-ar putea să pot să stau ceva mai ascunsă mai mult timp. Ce, trebuie neapărat să declar pe undeva?
La drumuri. Ei, da, asta afacere. De zeci de ani se fac și nu se fac drumuri, poduri, auto-drumuri, dar se cheltuie miliarde. Pitite. Nejustificate, pierdute. Ce e așa de greu de înțeles că mai ales materialele dispar și pavează curțile altor vile, mă rog, viloaie! În loc de șosele…
Ce să mă mai fac? Pe ce să-mi consum energia? Pe jocurile de noroc? Aici, însă, e nenorocire. Ies bătută, dacă nu mai rău. Doamne, ferește-mă! De imobiliare nici nu pot visa să mă ating! Locurile sunt de mult ocupate până la refuz și este de-a dreptul imposibil să nu te trezești cu un proces interminabil, cu bani furați sau cu o cărămidă zdravănă în cap.
Încotro să mă mai îndrept? Spre natura pe care o iubesc cu adevărat și poate acolo chiar m-aș descurca. Și cum să reacționez când văd atâta hoție, atâtea falsuri în acte, atâta foc? Foc la propriu, desigur. Adică niște cetățeni care ard copaci, pentru ca să câștige bani? Nu, așa ceva este de neînțeles, de neacceptat. Așa ceva este o crimă. Cu asemenea cetățeni și asemenea sacrificii eu nu pot sta alături. Cum nu pot sta nici alături de celelalte așa-zise profesii. Niciodată. Îmi mențin energia care mi-a mai rămas în condiții normale, nu o risipesc decât pe lucruri simple și în favoarea altora, dacă au nevoie de mine. Adios basme care sunt vise de coșmar!
Am uitat încă o posibilitate! M-aș putea trezi gazetăriță! Ce nobil! Da, dar asta ar însemna să mint aproape tot timpul și mi-aș dezamăgi prietenii! Cum ar trebui să fiu și în alte dăți, vanitoasă, dezagreabilă, orgolioasă ca în politică, părtinitoare, dură… Nu e felul meu! Și sunt sigură că există lucruri pe care NU trebuie să le faci în viață. Și, oricum, dacă apuci să le faci, poți fi prins și băgat în arest.
Dar, stau totuși liniștită și împăcată. Găsim noi un procuror drăguț care să ne scape!…
Ce de vise! Urâte!
P. S. Am uitat, culmea, încă o posibilitate. Cum se poate să uit așa ceva! Și anume, să devin șofer beat și drogat și să distrug vreo șase mașini deodată… Asta e. M-am hotărât. Pe asta mă profilez. Și ascund și teancuri de valută în portbagajul încăpător – normal, că din pușcărie deja știu cum se scapă! Brrr! Câtă energie…
P. P. S. Slavă Domnului că nu mai am carnet! A expirat…
CRISTINA DELEANU
Comentează