De multe ori când sunt într-o cafenea sau la un restaurant, mă surprind urmărind oamenii. Îmi place să le observ gesturile, să le înțeleg personalitatea, să le descopăr detalii subtile. Mai ales cuplurile sunt un subiect interesant, pentru că pe baza gesturilor mărunte pot înțelege foarte multe despre calitatea relației dintre ei.
Este fascinant să studiezi oamenii. Mi-am ales un domeniu bun din acest punct de vedere, pentru că implică un contact permanent cu oamenii și ajung să cunosc personalități foarte diferite. Însă oricât de diferite sunt personalitățile, o trăsătură este comună: nu am întâlnit om care să nu-și dorească să fie iubit și apreciat.
Chiar și cele mai rebele personalități își doresc în secret acest lucru, deși aparent fac totul pentru a respinge această latură și a se declara independenți. Și totuși dorința există.
De unde această foame de iubire? Și cel mai important, cum poate fi ea hrănită într-un mod sănătos? Îți voi răspunde pe scurt la prima întrebare, dar mă voi concentra mai mult pe partea a doua.
Așadar, foamea de iubire vine fie din lipsa iubirii (inclusiv din perioada copilăriei) sau pierderea iubirii. Odată înteles ce înseamnă iubirea, realizezi că este o parte esențială a vieții. Mai există și un soi de pragmatism absolut, care merge pe ideea că nu ai nevoie de iubire pentru a construi o relație de calitate. Este foarte adevărat, o relație se poate construi și pe alte fundamente. Dar acele fundamente nu-ți vor face vreodată sufletul să vibreze. Ori exact acesta este motivul pentru care ești aici: ai nevoie de experiențe care să-ți pună sistemul emoțional la treabă. Experiențe pozitive care te fac să râzi dar și momente în care ești trist sau plângi. Iar să te privezi de ele în numele rațiunii și pragmatismului este echivalent cu a-ți trăi viața pe jumătate. Mai precis, fără jumătatea mai bună a ei.
Cum hrănim iubirea? În primul rând, fiecare dintre noi are o definiție proprie a iubirii. Astfel, primul pas este să te înțelegi mai bine tocmai pentru a ști ce cauți. Dacă primești ceea ce nu cauți, e posibil să existe iubire în viața ta iar tu nici măcar să nu o observi.
Odată ce ai înțeles ceea ce-ți dorești, ieși în lume și oferă iubire. Oferă oricui are nevoie. Poate fi un om, poate fi o plantă, poate fi un animal, poate fi un proiect. Nu contează. Învață să iubești orice merită iubirea ta. Acest lucru te va face mai deschis către ”marea” iubire pe care o aștepți.
Și că a venit vorba despre deschidere, foarte mulți oameni sunt închiși în fața dragostei din teama de a suferi. Temeri vom avea mereu cu toții, însă în spatele fricilor se ascunde de fapt, viața. Iar depășirea temerilor este una dintre cele mai înălțătoare experiențe posibile.
Protecția pe care ți-ai construit-o pentru a evita suferința nu te face mai puternic. Dimpotrivă, necesită mereu energie suplimentară pentru că nu te reprezintă, nu ești tu. În orice moment avem posibilitatea de a alege daca experiența prin care trecem este una pozitivă sau una negativă. Noi suntem cei care decidem asta, nimeni altcineva. Păstrând suferința și zidurile nu faci decât să le alimentezi și să filtrezi ceea ce ar putea fi bun pentru tine.
Citisem un articol de curând, scris de o femeie, care a ieșit la masă cu un bărbat. Seara decurgea perfect, bărbatul foarte ok, conversația bună, stăpân pe viața lui, totul la superlativ. Asta până în momentul în care i-a spus că este divorțat și trece printr-un partaj. Reacția ei a fost stooooop. Întâi să termine cu vechea viață apoi să se îndrăgostească. Păi nu asta face? A divorțat deci a încheiat o relație. Partajul și restul lucrurilor necesită ceva timp, dar este clar o perioadă încheiată. Și nu e ca și cum s-ar muta cu noua cucerire a doua zi. Iar în acest timp nu trebuie să aibă voie să se îndrăgostească sau să invite o femeie care-i place la cină?
Dar să revenim. Pășind într-o nouă relație cu bagajele fricii din trecut, este ca și cum ai handicapa din start un alergător. Cum ar putea alerga el bine dacă îi atârni niște greutăți la picioare încă de la început? Nu va obosi? Nu se va împiedica? Crezi că va mai termina cursa?
Secretul este să plecăm la drum fără așteptări și fără comparații. Să înțelegem că fiecare om este diferit. Fiecare bărbat și fiecare femeie sunt oameni diferiți, cu personalități diferite, cu experiențe și temeri diferite. Iar dacă observi că nu există această varietate în relațiile pe care le ai, este un moment bun să te analizezi pentru că există un motiv pentru care repeți experiențele. Repetarea înseamnă că de fapt nu ai învățat din aceste experiențe.
Dacă îți dorești să fii cu un partener special, întreabă-te în primul rând ce aduci tu într-o astfel de relație. Stabilește-ți standardele pentru propria viață înainte de orice. Trăiește conform acestor standarde. Poate că nu ți-ai pus viața la punct încă așa cum vrei dar nu e problemă atât timp cât lucrezi la asta. Fă-ți ordine în debara, aruncă lucrurile nefolositoare (și aici mă refer atât fizic cât și psihic).
Oferă înainte să primești. Nu numai iubire. Oferă timp și atenție. Oferă momente frumoase. Oferă tot ceea ce ți-ai dori să primești și tu. Dar nu face din asta un schimb, că nu așa funcționează relațiile. Oferă din plăcerea de a dărui și fii pregătit să primești. În acest mod, vei primi înapoi mult mai mult decât îți imaginezi.
Dacă ești femeie, nu uita nicio clipă să îți păstrezi feminitatea. Asta nu înseamnă să porți machiaj noaptea și să te duci săptămânal la saloanele de înfrumusețare. Frumusețea fizică pălește în fața celei interioare. Descoperă și arată bărbatului iubit ce înseamnă să fii femeie. Nu lăsa deoparte senzualitatea și seducția, nu numai la începutul relației.
Iar dacă ești bărbat, nu uita că ești bărbat. Aici greșesc mulți, uită de trăsăturile lor masculine. Au senzația că a cuceri o femeie este același lucru cu a iubi o femeie. Sau și mai rău, odată cucerită, treaba lor s-a terminat. Nu este deloc așa, altfel la un moment dat riști să te trezești singur și să nu știi de ce. A fi bărbat ține de atitudine, ține de valori și de ceea ce faci cu viața ta. Ține de cum îți trăiești viața. Și dacă ți-o trăiești asumat și autentic, femeia de lângă tine te va aprecia pentru asta. Nu trebuie să ai o viață perfectă pentru a fi demn de iubirea ei.
Meriți să fii iubit indiferent ce experiențe ai avut în trecut. Este dreptul tău ca om, așa că dacă nu simți cu tărie asta, trebuie să faci ceva în acest sens. Pentru ca un om să se îndrăgostească de tine și să te iubească trebuie ca mai întâi tu să fii îndrăgostit de tine. Și cum ai putea, dacă în mintea ta consideri că nu meriți așa ceva?
Nimic nu este greu dacă înveți să îți supui mintea, nu să o lași pe ea să te conducă. Nu uita că ai cel mai important instrument la îndemână, dar ca orice instrument trebuie să înveți să-l folosești într-un mod în care să te ajute, nu într-un mod în care să îți limiteze viața. Pentru că nu viața te limitează pe tine, ci tu o limitezi pe ea. Să nu uiți asta niciodată.
Comentează