Dupa intalnirea ratata cu Sabin , am reluat experienta traita la intoarcerea acasa de la tara , dupa cursa pe biciclete cu Rares.De data aceasta nu in baie si nici in fata vreunei oglinzi .Mi-am gasit confortul in patul meu , mult dupa miezul noptii.Imi place sa citesc indifernt ce , sa ma pierd in paginile unei carti , sa ma inchipui personajul ei principal care ii poate schimba destinul.De multe ori , gandurile autorului nu corespund cu ale mele , dar ma resemnez , convinsa ca el nu a ales decat o varianta , una din multele pe care le-a avut in minte.
Mi-am dat jos treningul de bumbac pe care il purtam prin casa , cel subtire , de vara , nevatuit , culoarea prunelor brumate , si mi-am pus camasa de noapte care intotdeauna mi s-a parut prea lunga.M-am intins in pat , si pe intuneric , nevazuta nici chiar de proprii mei ochi , mi-am ridicat-o usor , imprimand cu palmele o mangaiere pe lateralul coapselor.Fosnitul ei , de frunza inca verde , ma infiora. Cand am simtit racoarea discreta a noptii in fluierul dintre coapse , mi-am indreptat degetele int-acolo , asa cum poate , cu putina inspiratie , ar fi trebuit sa procedeze Sabin.Am simtit o umezeala lipicioasa si rece , ca de gheata.Apoi paradoxal , fierbinteala , cum se intampla cand ramai cu buricele degetelor fixate pe stratul alb , de zapada sintetica , al congelatorului.Indexul a explorat discret interiorul , vadit timorat ca ar putea rupe himenul.O exista intr-adevar aceasta membrana utopica ? Nu am simtit nimic ! Ma nascusem pacatoasa ! Relatarile cu pata de sange lasata pe cearsaful nuptial tin de miturile nasilor.Cand o familie de pictori a etalat culoarea verde din lipsa altui pigment , cumatrul i-a strigat : ” Asa , finule ! Pana la fiere ! ”
Am dus aratatorul la gura.M-a izbit un miros acidulat si fermentat , de braga dospita la soare.Am inteles ca sunt un butoi cu pulbere care se poate aprinde usor , ca detin in mine reactii chimice complicate , pe care nimeni nu e dispus sa mi le explice.Savoarea corpului nostru se bazeaza pe continua sa schimbare , capacitatea de a se altera ramanad fecund.Sabin , avand o concrescenta in locul unei cavitati , nu putea inca intelege misterul.Probabil ca vor mai trece ani pana cand , in mintea si in sufletul lui , se vor uni notiunea de femeie cu aceea de goliciune.Idealizarea ne separa de resortul ei afectiv , atunci cand se confrunta direct cu el.
Pregatirile pentru bairamul meu erau un prilej sa imi dovedesc maturitatea.Faceam economie la bani , cumparam strict ce trebuie.Nu am mai umplut casa cu zorzoane ca la aniversarile precedente.Masa – un bufet suedez.Muzica – la discretie si pe toate gusturile. Problema era cu ce sa ma imbrac.Mama imi oferise in avans o rochie creponata de un bleu-ciel si , evident , a reprezentat tinuta de deschidere.In picioare , pantofi negri , ascutiti la varf si lacuiti.Tocurile erau atat de inalte incat puteam sa vad pe deasupra mobilei.Baietii si fetele alcatuiau o liota de nedescris de care m-am plictisit repede.Indeplineam formal rolul de gazda , cu gandul subtil de a-i expedia acasa.Era trist ca majoratul imi schimba impresia despre gasca vesela careia consideram ca-i apartin.Doream individualitatea , trairea unor relatii personale , nu de grup.Sabin si Rares erau amandoi prezenti.Am ramas cu ei.M-au ajutat la spalatul paharelor si farfuriilor.Ai mei dormeau prin vecini si doream sa gaseasca totul luna.Inspre ziua ma schimbasem intr-un stretch negru mulat , pastarand pantofii inalti , iar in sus avand o camasa argintie pe post de rochita.M-au dansat toti , iar Rares mai curajos , mi-a ridicat bordura de la spate a camasii , plasandu-si mainile direct la insertia glutealilor pe solduri. Sabin , de la care nu ma asteptam , m-a strans cu o forta herculeana , presandu-mi sanii neincorsetati de toracele lui frivol.I-am recompensat cu o bautura spirtoasa si le-am spus ca-i conduc acasa.Au ras ca de o gluma buna.Cand am adaugat : ” in alta casa ” , au inghetat.In mana tineam cheia de la apartamentul Ginettei.Acolo a fost adevaratul bairam.Am dat muzica in surdina si am inceput sa le dansez.Erau pironiti pe canapeaua in forma de buze rosii.Nu se uitau unul la altul.Fiecare se credea singur.Dadeam ultima reprezentatie in fata lor.L-am luat de mana pe Sabin.Era primul care avea nevoie de ajutor.Dar l-am supus unei provocari : i-am oferit partea mea superioara , pe care nu o explorase niciodata , cu exceptia acelei atingere persistente a sanilor.L-am pus sa imi deschida nasturii , dandu-i exemplu cu primul.Tineam mainile peste ale lui , ca la primele ore de pian.Ezita si tremura .Cu ochelarii pe nas era mai sigur pe el.Si-a apropiat buzele de mugurii sanilor.Cand a atins mameloanele , ceva atavic s-a aprins in el si a inceput sa traga si sa soarba un lichid inexistent.Ma golea de aerul canalelor galactofore ca la proba autumnala a caloriferelor.Rares nu a mai rezistat.S-a riicat si s-a napustit spre al doilea san.L-am impins tinandu-l de frunte ca pe un caine care vrea sa ia osul celui mai mic.L-am indreptat spre stretch.L-a demantelat usor , observand cum creste carnea tinuta sub el. Aveam bikini argintii , brodati cu fire negre din bumbac rasucit.Modelul il ametea ca pe un paianjen picat in plasa complicata a vaduvei-negre.Ca la un extemporal la mate , le schimbasem subictele dupa ce-i prinsesem copiind.S-au descurcat de minune , doar erau majori.
Cosmin – Stefan Georgescu, Franța, noiembrie 2020
Comentează