Povestea mea

Capitolul 4 : De la Penelopa la Bubulina

 

Dupa ceva timp, mi-am dat seama ca baietii nu o sa vina , iar regandind totul , peste alte cateva minute , am inteles ca de fapt nici nu fusesera invitati. Baieti pentru mine , barbati pentru Ginetta , fusesera o nascocire ca atatea altele ale acestei Bubuline.Cand esti pe final , ori traiesti intens , ori bati pe la usile medicilor.O admiram pentru pofta ei de a trai , nu ma deranja minciuna , ii era drag sa introduca fiinte reale printre personajele pe care le inventa atat de usor.Nu facea altceva de dimineata pana in noapte tarziu , cand probabil o cuprindea somnul , decat sa teasa epopei in care se credea Penelopa. Doar istoricii se preocupa de povesti care nu ii privesc , fiind cu atat mai obiectivi cu cat se detaseaza mai mult de ele.Noi ,oamenii obisnuiti , ne punem in centrul fiecarei fabulatii pe care o impletim , si cu cat ii dam mai mult aer de autenticitate prin propria noastra persoana , cu atat e mai putin credibila.

Ginetta a adus prajituri de casa : aluat din faina alba , amestecata cu galbenusuri de ou care o inchegasera pe alocuri conferindu-i un aspect de margaritar sfaramat , glazura topita dintr-o lunga foaie ce se gaseste in comert sub numele generic de ” ciocolata de menaj ” , impregnata de gospodina cu mieji de nuca taiati cu cutitul si arsi de focul prea iute al cuptorului pana la o calcinare amaruie.I le-am laudat , si chiar le-am mancat cu pofta , nu numai fiindca nu servisem cina , care pentru mine e un ritual , prilej al amintirilor de peste zi , dar si ca stavilesc efectul declansarii aciditatii gastrice , produs sub imboldul cafelei cu care nu eram obisnuita.Cand a desfacut capacul de cristal scluptat al unei fiole cu visinata , am refuzat.
– Cum vrei sa ti se invarta capul ?
– De ce sa mi se invarta ?
– Globul Pamantesc de ce se roteste ? Ca sa ne tina pe toti ! Altminteri ne-am proiectat fiecare prin atmosfera.Ca sa te tina pe tine , capul trebuie sa se miste !
Am baut din paharul transaparent , ceva mai mare ca un degetar.
– Cu asa ceva nu ma imbat !
– Decat daca inmoi piscoturi in ea.
Stiam povestea acesata de pe la nunti , cu sampania.Prima se imbata mireasa.E luata pe sus de fostii petitori si dusa departe , uneori si desvirginata.Mirele trebuie sa o rascumpere.Oricat va oferi, nu va amortiza dauna.

Ginetta s-a ridicat brusc in picioare , ca si cum ar fi uitat ceva.Era imbujorata , si parca pentru prima data frumoasa , intinerita cu douazeci de ani.Timpul nu e decat un clovn care ne sluteste chipurile ca sa-i tinem companie , si apoi , cand nu mai are nevoie de noi , ne lasa prada mortii.Trupul ii era nurliu si asta ii prindea bine.Flancurile rochiei faceau pliuri de carne insurubate in matase sclipitoare.Imaginea nu era jalnica , ci apetisanta.Femeia isi invinsese senectutea.Se lauda ca postasul ii cere buletinul cand ii da pensia , necrezand varsta ce o are.La gat purta un lant de perle , sigur false , pe care si le atingea periodic cu degetele cuprinse in inele. Instinctul era din tinerete , cand colierul sarea din decolteu.Fuge in bucatarie si stinge radioul unde erau stirile noptii , identice cu cele de peste zi , dar redate mai sinistru.Revine si se apleaca cu dosul spre mine si cu picioarele perfect drepte , cautand muzica potrivita la o combina.Boxele din cele patru colturi ale camerei , se supun decibelilor care le invaluie.Armonii spaniole la mandolină  si castagnete.Nu se paote ceva mai lasciv si tonic in acelasi timp.Iti vine sa faci dragoste si ti se declanseaza si erectia.De cand am aflat ca avem si noi ca barbatii organ copulator , ma framanta gandul de ce nu-l folosim la penetrare. Modestia noastra spirituala l-a atrofiat.Pe vremuri , si noi si ei , aveam potenta egala.Fiind mai vanjosi , ei au dobandit suprematia.Noi ne-am lasat dominate si ne-am atrofiat prin neutilizare madularul care , acum , in cel mai fericit caz , nu depaseste dimensiunile unui mot de curcan.Il simt uneori cum creste stimulat de afecte incerte , caldura sporita , mici cantitati de alcool , elucubratii ludice.Ginetta intinde mainile spre mine.I le ofer pe ale mele reflex.Nu stiu daca ma invita sa ma ridic de pe canapea ca sa plec sau ca sa ma danseze.Se uita la mine cu atentie sporita , de parca din acest moment i-as fi permis.Ma invaluie in palmele ei.Ma sustine intocmai cum un olar se ingrijeste de lutul inca umed , gata sa cada in vartelnita rotii.
– Stii ce , tie nu iti e cald ?
– Ba da !
In loc sa deschida geamul , imi defermoreaza jacheta , cu care din neglijenta ramasesem pe mine.
– Draga , arati altfel !
Fac o pirueta.E prima persoana care ma apreciaza de la cativa centimetri.Asa de peste banci , de pe celalalt trotoar , am tot auzit icnete barbare.Dar o femeie , niciodata nu imi spusese ca arat bine.
M-a strans in brate.Desi era mica de inaltime , anii ii tasasera vertebrele , ma domina ca un barbat.Mi-am lasat capul pe umarul ei.Ma bucuram ca nu mai vin baietii , imi mai amanam iesirea din inocenta.Eram la un pas sa parasesc ingenuitatea , sa ma maturizez , sa gandesc altfel , sa am regrete.Salvatoarea mea era Ginetta care pusese la cale neintamplarea.Am strans-o si eu cu bratele , dar mai altfel decat ea, mai feminin si mai tandru.Intr-un cuplu , cel mai in varsta domina fiindca are experienta dar si fiindca neputand sa duca actul pana la capat , trebuie sa-l coordoneze.I-am dat toate privilegiile.M-am multumit sa ma las purtata , amagita de un vis mult mai putin periculos decat cosmarul evitat.
– Vreau sa te vad fara pantaloni !
Cand i-am auzit aceste soapte , am apreciat-o ca nu mi-a desfacut ea cureaua subtire , sub care se ascundea un nasture tapetat in stofa.Lasandu-ma sa fac eu gestul , imi zamislea impresia ca imi da dreptul sa si decid asupra lui.Dar era ca intr-o dicatura a impulsurilor , in care faci ce ti se spune cu placerea ca ai fost provocata.
– Mi-e rusine !
– Sa iti fie rusine daca nu ai ce arata , nu daca ascunzi asemenea crupe !
Am apucat limba lunga a curelei intre doua degete ale mainii stangi si am tras de ea ca din gura unui balaur.Se intindea mladioasa si tandra.Am desprins-o din cuiul argintat , eliberand-o apoi din catarama.I-am dat-o.A primit-o ca pe un trofeu.A cuprins-o in palme , parca nevrand sa o rideze , si a asezat-o cu grija pe speteaza canapelei.Am desfacut nasturele si am respirat in voie.Centimetrul abdominal in plus , datorat prajiturior , se simtea.Am lasat cheia fermoarului sa culiseze in jos pe dintii metalici.Dressul negru se descoperea senzual si sub el , cudura bikinilor.M-am opintit putin sa denudez fesele , punctul meu forte , mai viguroase decat sanii.Aici nu imi mai trebuie push-up.Ginetta a vrut sa vada faza de la spate.I-am dat acest prilej.Daca nu dispunea de oglinzi circulare , acceptam propria ei rotire.S-a asezat in genunchi.Ii simteam respiratia calda in zona interliniului gluteal.Ca o briza sudica intr-un defileu de altitudine.Coapsele mi le-a creionat cu ungiile ei lungi , exact pe mediana lor posterioară.Gadilarea era atat de excitanta, incat nu mai stiam daca e mana de barbat sua de femeie.Nici nu mai conta , atata vreme cat senzatia era aceeasi.Mi-am scos pantofii , ajutandu-ma pe rand cu celalalat picior.La insistentele ei , i-am repus dupa ce renuntasem la pantaloni .
– Si bluza !
Aici m-a ajutat ea , eu ridicand mainile spre tavan.I-au placut axilele mele , numindu-le ascunzatori de flori aromate.In dragoste , sudoarea impregnata cu feromoni , devine parfumata. Am dansat oriental , pastrandu-mi sutienul ,apoi l-am aruncat cu gesturi de cabaretista.Vecina isi gasise partenera.Mi-a vazut sfarcurile inca rosii , nebronzate de prima gestatie.Mi le-a atins cu buricele degetelor , spre a se convinge de fragezimea lor.Mi-a spus ca prin ele cunoastem noi lumea , sunt antenele noastre , proiectate inainte.Cand lumea ne devine indiferenta , se pleoștesc ca niste urechi de caine latos si lenes , invatat mai mult sa doarma la picioarele stapanului decat sa vaneze pe miristi.

Cosmin – Stefan Georgescu, Franța, noiembrie 2020

Publicitate