Ea și El

Când lupți prea mult sau prea puțin

Oamenii nu preţuiesc lucrurile pe care le primesc fără strădanie. Am observat asta în repetate rânduri, la prieteni sau cunoscuţi cărora, precum Bulă din bancul cu bătrânica pe care a trecut-o strada fără voia ei, am vrut să le fac câte-un bine pe care ei nu şi-l doreau.
Unei colege dragi i-am plătit din banii mei un valoros și scump curs de autodezvoltare, fiindcă trăia, din punctul meu de vedere, într-o absolută derivă şi voiam, cu tot dinadinsul, să îi dreg destinul. Am aflat abia după terminarea cursului că nu s-a dus decât câteva ore în prima zi şi apoi a chiulit cu brio, în aşa fel, încât organizatorii nu i-au putut acorda nici măcar diplomă de participare, nu mai vorbim despre cea de absolvire. Altei amice la care eu ţineam mult, care nu se plângea, ci plângea de-a dreptul, spunând că nu are posibilităţi să facă sport, deşi asta e tot ce şi-ar dori pe lume, i-am cumpărat o bicicletă medicinală, făcând un efort material considerabil. Însă am constatat când am vizitat-o peste câteva luni că nici măcar nu o montase, bicicleta stătea încă în cutia ei de carton în care i-o adusesem, cărând-o singură două etaje…
Ca să ne schimbăm, trebuie să ne dorim noi schimbarea din răsputeri, nu să ne-o ofere alții ca pe o soluție. Căci lucrurile pentru care luptăm prea puţin nu au valoare în ochii noştri. Şi am constatat că şi cele pentru care luptăm prea mult, cu mult mai îndelung decât ne-am fi dorit, ajung să îşi piardă preţul. Citeşte mai departe…

Comentează

Click aici pentru a spune ceva frumos

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Publicitate