Bombănelile Marinei Editoriale

Când îmi pun ochelarii și mă uit în oglindă

Azi m-am uitat mai atentă în oglindă. 

De obicei mă uit fugitiv și țintit : către buze – cât le rujez, către ochi – cât îi rimelez, către păr – cât îl fac să pară mai mult ( știți voi, părul prost părăsește capul deștept…!). Apoi ies din oglindă și fug în toate direcțiile pământului, spre a-mi trăi viața. 

Astăzi însă am zăbovit ceva mai mult, față-n față cu  mine însămi. 

M-am privit, când cu blândețe, când cu năduf. Mi-am zis că nu arăt chiar rău, pentru câți ani de pudră s-au așezat pe chipul meu și câte tone de fixativ mi-au fost deversate pe creștet. Mi-am descoperit chiar și luminița din priviri, deși mult mai palidă decât o știam odinioară. Nu cred că mi-ar ajunge să-mi luminez nici măcar biroul de lucru. Înainte șuvoaiele de lumină reușeau să însuflețească un studiou întreg ( ori, se știe, TVR-ul are cele mai mai studiouri de filmare din țară!)

M-am apucat apoi să-mi număr ridurile. Sunt economist, la origini și statistica face parte din ființa mea….Am luat chiar și o lupă ( ridurile mele nu sunt din cale-afară de manifeste), însă odată ce apropiam lupa de cate-un rid – minune mare! –  îmi apărea în fața ochilor povestea acestuia. Cum l-am dobândit, cine a săpat tranșeea respectivă în chipul meu. Altfel spus, cui îi datorez acel rid….

Pe frunte, bunăoară,  mi-am descoperit “ridurile înțelepciunii” – așa le-am numit eu. Adică ridurile datorate statului cu burta pe carte, poziție pe care am experimentat-o candva, copios. Uite, ridul de la examenul de capacitate! … uite-l și pe cel de la admitere!… astea multe și mărunte sunt de prin sesiunile de la facultate, …ia te uită!  astea două sunt, țin minte,  de la examenul de cercetător științific!…Desi ar trebui să mă mândresc cu ele, am devenit expertă în a le masca pe toate, de ani  buni, cu bretonul stufos. Nu e rost de satisfacție,  căci nu prea mi-a servit la nimic toată cazna asta profesională! ….Ca să nu mai vorbim de faptul că am înțeles că până și bărbaților le plac femeile prostuțe. Adică alea cu fruntea netedă…

Am părăsit fruntea si lupa mea și-a continuat drumul, împiedicându-se de ridurile profesiei. Offff! TVR-ul ăsta a lăsat urme adânci pe chipul meu! …Uite – în fiecare rid se reflectă chipul cate unui personaj malefic, făcător de viață amară. Cei care s-au interpus între mine și telespectatori n-au fost puțini. Buni, nici atât. În ultimii ani am observat chiar o avalanșă de riduri venind dinspre locul de muncă. De ce oare?…

….Dar iată și ridurile datorate oamenilor din viața mea. Uite, ăsta adânc si plin de lacrimi nevăzute, este ridul trădării. Trădarea unui bărbat în care ți-ai investit toata iubirea și visurile, îți încrețește e-adevărat, sufletul, dar lasă și urme adânci pe chipul tău…Niște riduri mai mărunte, destule însă, ocupă, încet-încet,  locurile rămase vacante, de pe chipul meu : sunt cele provocate de copii, pe principiul : “copii mici – griji mici,  copii mari – griji mari”. Acestea sunt însă mai ușor de dus : sunt riduri care chiar dacă dor pe moment, nu provoacă regrete. Și mai au un avantaj : se estompează ori de câte ori îmi privesc copiii și sunt mândră de ei..

…În rest, lupa mea devine neputincioasă : ridurile firave, izvorâte din munții mai mărunți pe care i-am avut de urcat, nu se zăresc, oricât de tare m-aș apropia de oglindă! Iar cu timpul, vederea îmi va slăbi , probabil, într-atât, încât lupa nu-mi va mai fi de folos defel : mă voi uita în oglindă și voi vedea ….doar un chip, frumos și neted, îndărătul căruia se ascunde o viața plină de amintiri. 

…Din fiecare am avut câteva ceva de învățat. Fiecare rid este unul din romanele tumultoase ale vieții mele. Însă  cum nu vreau să concurez Biblioteca din Alexandria, spun STOP procesului de ridare! M-am decis să-mi încep viața aceea fără griji, la care cu toții visăm  și să-mi transform viitorul – cât o mai fi rămas din el – într-o eficientă crema anti-rid!

Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : RILASTIL protecție solara

Publicitate