Nu știu câte dintre cititoarele noastre sunt înalte și câte sunt mărunțele, dar eu vreau să vă spun, din proprie experiență, cum e viața la 1 metru și jumătate… Ei, bine, puțin peste :).
In școală, fiind cea mai mică din clasă, eram cea mai protejată. In toate pozele de grup, eram in primul rând. Asta nu s-a schimbat nici acum, adesea aud ca cei mici să vină in față.
Când a venit vremea băieților, cine credeți că avea cea mai mare ofertă, in funcție de înălțime? Doar că eu îi selectam în funcție de cât de corect se exprimau gramatical.
M-am făcut mare (vorba vine) și, așa cum mi-am propus când eram mică, m-am făcut și mămică. Nu foarte repede, dar, datorită staturii mele ,,impunătoare”, fetele mele par a-mi fi surori, care au crescut mai repede decât mine.
Fără tocuri, mignionele nu pot, deci, mereu sunt elegante. Și când pot fără tocuri, se încalță de la copii, unde, ce credeți, se poate să fie mai ieftin.
Acum, in drum spre vacanța de vară, pe scaunul din dreapta, întins, purtând centura, regulamentar, am dormit ca in pat! Câte dintre fetele înalte ar reuși asta? Și nu în ultimul rând, când o mignonă finalizează cu succes un proiect, auzi în apropiere:,,Da, esențele tari se țin in sticluțe mici”.
Vacanță frumoasă să aveți, de la orice înălțime!
Rubrică susținută de: 
Comentează