Bună ziua, stimată redacție!
Știu că sunt foarte rare cazurile în care vă scriu bărbații, însă pur și simplu nu mai știu unde să caut rezolvare pentru situația-limită în care mă aflu.
După două decenii de singurătate, de la moartea soției, m-am recasatorit anul trecut cu o femeie minunată, văduvă și ea. Pot spune că trăiesc, lângă ea, o a doua tinerețe. Sau mai bine zis TRĂIAM, căci problemele au început în momentul in care fiica ei a nascut. Foarte frumos, veți spune, însă Elena mea, proaspătă bunică, este pe cale să facă o mare greșeală: întrucât fiica sa, în inconștiența ei, si-a aranjat să plece in Emirate, să lucreze ca infirmieră la un spital din Abu Dhabi și, firește, vrea să-și parașuteze noul născut în brațele bunicii. Mie-mi plac mult copiii, am crescut doi și am de la ei 4 nepoți cu care mă întâlnesc, cu bucurie, în fiecare weekend, însă situația de față mi se pare un gest sinucigaș pentru noi și, spun eu, “tânăra noastră familie”. Nu mai avem 20 de ani, eu am diabet, soția mea are și ea probleme cu inima, cum ne putem noi înhăma la o asemenea responsabilitate? În plus, noi nu avem dreptul să ne bucurăm și noi de viață? Fiecare sa își crească copiii! Să nu mă întrebați de tatăl copilului, căci în actul de naștere, în dreotul numelui său figurează “liniuță”.
Bref! Soția mea mi-a spus răspicat, ieri, că , dacă nu accept situația, ea este gata să renunțe la mine, invocând faptul că ne-am jurat să fim împreuna la bine și la greu. Atunci m-am hotarât să vă scriu. Ce mă sfătuiți să fac?
Cu stimă,
George Predescu
Nota redacției: Cazul domnului Predescu va fi supus dezbaterii publice în ediția de joi a emisiunii “Femei de 10, Bărbați de 10”
Comentează