Bombănelile Marinei Editoriale

Cadouri…reeșapate! 

                  

    Țin minte bine : era acum vreo 10 ani, tot în preajma Crăciunului și luasem la rând toate magazinele de “cadouri trăznite” din București,  în ideea de a găsi ceva potrivit pentru o prietenă. Ideea era ca darul meu să pună și el umărul la extragerea ei din prăpastia depresiei în care-o aruncase recentul divorț. Știu ce înseamnă să ți se frângă brusc viața în două, așa că empatia ce s-a iscat în sufletul meu după ce la rându-mi am trecut prin astfel de cumpene mă face ca, de atunci, să încerc mereu a ajuta alte “victime” aflate în situații similare.

Bref. Îmi tocisem pingelele umblând după cadoul potrivit. În opinia mea, un cadou potrivit nu trebuie neapărat să afișeze un preț exorbitant, ci mai degrabă să poarte într-însul dorința celui ce-l cumpără de a-l adapta cel mai bine nevoilor și felului de a fi al celui “cadorisit”. Prin urmare, căutam ceva frumos și mai ales util, capabil să producă niscaiva stare bună în sufletul tocit de supărare al prietenei mele…După câteva ore de colindat magazinele ( pe atunci comerțul online încă nu prinsese aripi), am dat de o prăvălie măruntă dar îmbelșugată, în care niște studenți la Arte Plastice își exersaseră imaginația, înșirând în rafturi mărfuri uzuale, însă inscripționate cu mesaje mobilizatoare dintre cele mai ușchite și inspirate. Ceva, in genul celor pe care odinioară le lansase, ca idee, caricaturistul Mihai Stănescu, plecat între timp să caricaturizeze Lumea de Apoi…

..Țin minte că preț de jumătate de oră mi-am plimbat privirile pe toate articolele expuse, dar mai ales pe inscripțiile ce le colorau suprafețele, încercând să găsesc cel mai potrivit îndemn pentru starea prietenei mele. 

Multe din produsele cercetate de mine purtau, e-adevărat,  haina unor mesaje anti-bărbați ( la fel de multe erau și cele “misogine”)  însa majoritatea erau erotice, iar prietena mea – lector universitar – era de o pudoare recunoscută. Și atunci de ce să cumoăr așa ceva, doar ca sa mă aflu-n treabă,  condamnând tricoul/cana/sorțul/perna/etc să zacă pe undeva, prin fundul șifonierului?!?…Într-un târziu am dat peste o cană supradimensionată, pe care odihnea un mesaj care mi s-a părut potrivit amicei mele : “Dacă inima îți este frântă, cel mai indicat este să mături rămășițele și să le arunci la gunoi”. Un îndemn la restartare așadar, după o necesară curățenie sufletească. Am intuit că asta ar recomanda și un psiholog, după o serie de ședințe costisitoare. Împachetată frumos, cana a pornit spre destinatara ei. Am trecut chiar și peste pata de cerneală violet care, probabil în timpul inscripițonării, rămăsese plantată pe fundul cănii. Era singurul produs de acest fel și vânzătoarea tinerică ( posibil chiar unul  din “capii afacerii”) răscolise amabilă toate rafturile, înainte de a-mi da verdictul final : “-Din păcate, e ultima!” ( pesemne, prietena mea era departe de a fi singura calificată pentru “restart”). 

…Cana a produs, cu siguranță, bucurie la “destinatar”. Sau, cel puțin așa mi se transmisese. Desigur că îi atașasem și alte mici daruri “de sezon” : o șampanie, niște dulciuri rafinate, o felicitare muzicală pe ritmuri optimiste…A trecut acel Crăciun, au trecut și ceva ani pe deasupra. După câteva relații pasagere, prietena mea a ajuns la concluzia că îi este mult mai bine “în libertate” ( no comment! ). Dar nu aici vreau să ajung. Acum doi ani, cu vreo două-trei zile înainte de Craciun, am invitat-o la mine, la un cozonac și un vin. Urma să-și petreacă sărbătorile pe undeva, prin țările calde, împreună cu o gașcă de femei “libere”. Ne-am făcut, firește, pe langă confidențe, și cuvenitele cadouri, căzând de acord că ni le vom pune fiecare sub brad și le vom deschide “regulamentar” fix de Craciun. In cazul ei – după întoarcerea acasă. 

În noaptea de Ajun, când s-a dat liber la desfăcut daruri, le-am “parcurs” și eu pe ale mele, ajungand și la al prietenei mele. Am dat în lături hârtia foșnitoare în care fusese îmbracat și…minune mare! Ce credeți că am primit în dar?!? Fix cana pe care i-o dăruisem cu vreo 7-8 ani în urmă!! Nefolosită, firește, și purtând fix aceeași “pată-defect” pe fundul său, ceea ce a înlăturat orice dubiu că ar fi putut fi o alta, cumpărată “din greșeală”. Amuzată, am povestit, pe o rețea de socializare, pățania, fără a da detaliile care ar fi putut să-mi pună prietena într-o situație delicată. Ce credeți? In marea de comentarii primite ca feedback, o mulțime de prieteni virtuali mi-au relatat întâmplări similare! 

Concluzia? ( că tot se apropie momentul oferirii darurilor!) : este drept că “dar din dar se face rai”, dar fiți totuși atenți atunci când, din varii motive,  “redirecționați” darurile primite : să nu cumva să nimerească fix la cei care vi le dăruiseră, cu ceva timp în urmă! 

În rest…sărbători fericite, indiferent de cadourile  pe care le veți descoperi sub brad!

 

Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : SĂRBĂTORI CU BINE FĂRĂ PROBLEME DIGESTIVE

 

 

Comentează

Click aici pentru a spune ceva frumos

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.