Povestea mea

Ca să ajungi un mare scriitor

 

…talentul reprezintă o condiție sine qua non, dar nu e suficient. Nu e nici pe departe suficient. Trebuie îndeplinite multe alte condiții pentru a crea o literatură care să conteze. Este necesară, înainte de toate, o cultură bine însușită. De ce bine însușită? Pentru că semidoctismul este mai dizgrațios decât incultura. Sunt cazuri când ignoranța, confundabilă cu candoarea, este chiar acceptabilă, având ceva… natural. Această naturalețe se strică însă la un contact grăbit și precar cu cultura. Ca țăranii aduși la oraș de industrializarea forțată a țării în timpul lui Ceaușescu, care nici n-au rămas țărani, nici n-au devenit orășeni, autorii pe jumătate cultivați sunt dezagreabili: au complexe de inferioritate, fac paradă de cultură sau, dimpotrivă, de spirit plebeian, se pronunță cu aplomb în probleme pe care nu le înțeleg. Până și un expert în sufletul omenesc ca Marin Preda și-a pierdut firescul când a încercat să portretizeze și să analizeze filosofi. Un om cu adevărat cult este unul care și-a reconstruit simplitatea originară, la un nivel mai înalt.
În afară de talent și de o cultură bine însușită, „intrată în sânge”, este nevoie de o credință aproape religioasă în literatură, de o dorință de afirmare dusă până la spirit de sacrificiu, de rezistență psihică, de imaginație, de spirit de observație, de înțelegere a psihologiei celuilalt (pentru a prevedea reacțiile cititorului), de curiozitate intelectuală, de curaj artistic, de luciditate, de spirit critic, de o anumită cruzime în reprezentarea oamenilor (fără a ține seama de vanitatea lor), de un egoism de artist în relațiile cu cei apropiați, de exclusivitate în pasiunea pentru literatură (nu se poate face literatură în timpul liber sau după ieșirea la pensie! sau se poate face, dar fără rezultate demne de luat în seamă).
Toate aceste calități trebuie să fie active simultan. Dacă una dintre ele lipsește sau rămâne în stare latentă, întreg proiectul de a deveni un mare scriitor se prăbușește.