Bombănelile Marinei Editoriale

Bărbații noștri, între femeile clasice și femeile moderne

…Deodată s-a săturat să mai fie soția cuminte și în banca ei. Nu, nu și-a propus să-l înșele, ci doar să se emancipeze puțin! În cercul ei de prietene, ea era singura care nu mergea niciodată la sală, nu fusese niciodată la solar, umbla cu unghiile taiate regulamentar, ca la școală, date cu o ojă transparentă mai mult ca să nu se rupă așa ușor, decât din rațiuni estetice. Mergea de două ori pe an la coafor,” pentru a-și tunde lațele” ( expresia ei). Nu se vopsea, de șuvițe nici vorbă. Cele câteva fire albe ce-i încălcaseră teritoriul nu îi induseseră nicio panică. De fardat, se mai farda oleacă, dimineața, înainte de servici : un dermatograf negru plimbat fugar în jurul ochilor căprui, după care buzele primeau și ele recompensa unui ruj rozaliu, care oricum dispărea după nici jumătate de oră. Și nu pentru că era ieftin, ci pentru că ea avea prostul obicei să-și muște mereu buza de jos. Nici cu moda nu stătea mai bine. Se îmbrăca îngrijit și corect, dar atât. Trendurile se opreau la ușa apartamentului lor și virau mai totdeauna spre vecina de dedesubt, care era PR-iță într-o companie franceză. Îi plăceau sezoanele de reduceri și profita copios de ele, dar o interesau lucrurile care-i lipseau din garderobă, nu neapărat cele la modă.

 

Cu toate astea, el o iubea la nebunie, o iubea pentru cumințenia ei sexy, pentru felul în care se înroșea chiar și acum, după 5 ani de căsnicie, atunci când el îi făcea câte o “propunere rușinoasă”, îi adora chiloțeii aceia bătrânicioși ( Doamne, ce scandal îi făcuse, când , de ziua ei, la sugestia celui mai bun prieten, el i-a făcut cadou două perechi de tanga extrem de sexy!), balerinii de fetiță la care nu renunța nici în ruptul capului, poate doar atunci când, la birou, șeful o trimitea la negocieri. Mersul ei pe tocuri îl amuza nespus : era nesigur și ușor caraghios; măcar știa că soția lui nu va atrage niciodată privirile altor bărbați cu un asemenea mers. În concluzie deci, o iubea, așa cum era, nevestica lui ușor demodată. Era însă soția perfectă: la locul ei, în banca ei, devreme acasă, gospodină hărnicuță, pricepută și în ale gătitului ( cât să nu moară de foame!) , mămică bună, chiar dacă numai în weekenduri (bunicii preluaseră asupra lor povara creșterii celui mic).

 
Și, la un moment dat, situația s-a răsturnat cu susul în jos. Nimeni nu știe ce anume a declanșat ei declick-ul. Poate colega cea nouă, care le-a umplut biroul nu numai cu miros de parfumuri fine, ci și cu “instructajele” sale generoase, apropo de viața care trebuie trăită. Sau poate faptul că a schimbat prefixul : gata, am 30 de ani, trebuie să fac o schimbare!”. Sau…poate cartea aceea, ” 50 de umbre ale lui Grey”, pe care a citit-o pe furiș și pe nerăsuflate, într-o zi în care colegele de birou plecaseră toate la o agapă, iar ea se lupta cu o gripă rebelă, dusă pe picioare…Cert este că brusc a fulgerat-o un gând: ar trebui să facă și ea ceva, să se “updateze”, altminteri..riscă să-și piardă bunătate de soț! Ce bărbat mai stă, în zilele noastre, lângă o femeie din secolul trecut?
Mai întâi s-a făcut blondă. Câteva nopți bune soțul n-a închis un ochi, frământat de întrebarea ” Oare pentru cine o fi făcut-o?” Apoi oja transparentă a fost înlocuită cu o manicură multicoloră, la salonul recomandat de colega atoateștiutoare. Primul shopping de duminică s-a soldat cu un vraf de lenjerie intimă sexy și un altul de haine în trend. Evident, a avut și un consultant de specialitate : tot colega cea nouă. După două săptămâni era ceva mai bronzată : fusese de câteva ori la solar; și ce bine se așeza acum piciorul ciocolatiu în sandaua cu toc de 12 cm! Parcă nici mersul nu-i mai era atât de nesigur : câteva lecții făcute pe furiș, în birou, au dat rezultate!..Un tatuaj mic, cu o hieroglifă chinezească, i s-a instalat curând pe umărul stâng. De trei ori pe săptămână mergea la sală, unde se împreietenise cu antrenorul tinerel și plin de sfaturi bune….Încet-încet, timpul petrecut cu soțul său a devenit tot mai subțire. Nu, nu-l înșela. Se ocupa, pur și simplu, de sine. Nici cu gătitul nu se mai omora, căci declanșase o permanentă cură de slăbire, și-apoi, pe căldurile astea, poate și Mihai să mănânce niște brânză cu roșii, nu? Copilul nu-l mai luau acasă, se jucau puțin cu el prin fața blocului unde locuiau părinții ei și..cam atât : căci sâmbăta era ora de zumba iar apoi întâlnirea cu fetele, pentru shopping. Mai rămânea duminica, și ce sens mai avea să trambaleze copilul de colo-colo?

 
….Au trecut câteva luni, timp în care devenise o femeie modernă, emancipată, atrăgătoare, sexy și singură pe sine. Ceva însă n-a funcționat și …a trebuit să divorțeze. Și ce credeți?!? În loc ca el să aprecieze super-femeia în care i se transformase nevasta, fraierul s-a încurcat cu o învățătoare ochelaristă și durdulie, cu zâmbet larg și mirosind veșnic a sarmale, îmbrăcată parcă în  hainele bunicii. Ce ți-e și cu bărbații ăștia?!? Și numai ea știe cât se chinuise ca să fie perfectă, pentru el!

1 comentariu

Click aici pentru a spune ceva frumos

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  • adevarata lectie de viata ne-ati impartasit. totusi, comunicarea este cea care sta la baza unei relatii. trebuie sa transmiti parenerului ceea ce iti place, iar dansul sa tina cont de ceea ce iti place, dar la femei e mai complicat, deoarece sunt mai inchise de felul lor, iar barbatii trebuie sa ghiceasca ce le-ar place. unii barbati nu vor atata investitie in ele, ci mai multa atentie sa le oferi lor, altii nu-i intereseaza mancare, curatenie si etc gospodaresti, ci sa fie femeia de langa ei sexy. Asa ca dupa cum esti si ce doresti trebuie sa atragi acea persoana care te defineste. e complicat, sa-ti gasesti sufletul pereche, omul potrivit. dureaza ceva timp pana cunosti un om, iar in ziua de azi oamenii se casatoresc pe alte principii.

Femei de 10 pe Facebook