Zilele trecute am fost chemată să ridic un pachețel comandat pe Ali Express acum o lună. Îmi venise acasă o înștiințare să mă prezint la oficiul poștal vamal de pe Regina Maria. Eram nedumerită deoarece până acum coletele le ridicam de la poșta din cartier. Chiar dacă era mereu nelipsita coadă, măcar se nimerea pe acolo vreo vecina cu care mai schimbam câteva vorbe…
Ajunsă la posta vamală, dau de o mare masă de oameni. Parcă era Gara de Nord în zilele ei bune. Unii urcau, alții coborau pe scări într-un șir continuu. O funcționară depășită de situație mi-a explicat:
S-au făcut niște erori și au ajuns foarte multe colete aici la noi. Nu mai facem față, preluăm colete continuu și trebuie să le lucrăm. Sunt colete cu valori mici, care de obicei ajung la oficiile poștale aferente sectoarelor.
Păi și? N-ați făcut sesizare? am intrebat-o eu.
Ba da, dar nu a luat nimeni în seamă sesizarea noastră, mi-a raspuns ea, după care s-a afundat iar în muntele de colete.
După vreo oră de așteptare, mă strigă cineva pe nume. Îmi venise rândul. Nu tu discreție, nimic. Se uitau toți la mine. Gândul m-a purtat fără să vreau înapoi pe vremea lui Ceaușescu…
Intru într-o cămărută, scot buletinul și doamna care se ocupa de livrarea coletelor zice:
O legitimație de ședere, un pașaport aveti?
Nu vedeți, doamnă, că v-am dat buletinul? Sunt româncă, scrie negru pe alb, nu am nevoie de legitimatie de sedere.
Ea uitându-se în cartea de identitate continuă, ca și când n-ar fi auzit nimic din ceea ce-i spusesem.
E fiica dumneavoastră? (în poza din actul de identitate aveam părul strâns în coc).
Nu, doamnă, e mama! Sunteți mulțumită? Nu vedeti că eu sunt?
Am luat coletul și am fugit la tramvaiul 32. Așa-i când te-ncurci cu „chinezii”. Vorbești limbi diferite.
Comentează