Acasă la mine

Aș fi dat și un regat, pentru un selfie-stick performant! 😁

   N-am eu niciun regat la dispoziție, dar dacă l-aș avea , mai că aș fi renunțat la el, în schimbul unui selfie-stick care să mă mulțumească ! Și o să mă explic imediat, inclusiv motivând de ce am folosit verbul la “ trecut”. 

Că fac poze toată ziua-bună ziua, nu mai este pentru nimeni un secret! 

Mama mea nu mai ține minte, dar sunt sigură că, la tăierea moțului, am apucat NU un obiect de pe tava întinsă mie, ci insuși aparatul de fotografiat, al lui tata,  care importaliza, alb-negru, acel “moment crucial” al vieții mele!😁 

Bref! Colindând lumea, când mai prin preajma casei, când prin depărtări ce-ți taie răsuflarea, marea problemă a
fost întotdeauna NU unde și când  să-mi fac poza, ci CINE să mi-o facă! Prin urmare, chiar și dacă drumețiile mele se întâmplau “în doi”, pozele mă înfățișau numai pe mine, a doua persoană devenind, în mod automat, “fotograful”. Am încercat și varianta “Vă rog frumos, ne puteți face o poză?” – împachetată în limba de circulație internațională vorbită de terța persoană “agățată” de mine din peisaj. Însă rezultatul a fost dezastruos : fie , în poză, aveam picioarele tăiate, fie peisajul din planul doi nu se vedea mai deloc, fie aveam ochii închisi, fie…a existat chiar și o tentativă de fugit , cu aparatul foto cu tot! Se întâmpla undeva, prin Egipt… 

…Eu mă plimbam prin lume, dar nici lumea nu stătea pe loc : omenirea a evoluat și pe lume au apărut – de undeva,de pe la coreeni, parcă –  salvatoarele selfie-stick-uri : miraculoasele bețe cu lungime reglabilă, care-ți prindeau într-un clește telefonul mobil, dându-ți posibilitatea ca, prin acționarea unui buton, să declanșezi “asupra ta” aparatul de fotografiat al acestuia. …Nu are sens să vă povestesc câte astfel de selfie-stick-uri mi-au trecut prin mână și prin valizele ce m-au însoțit prin călătorii! Toate aveau câte un cusur : ba nu se potriveau iPhone-ului meu, ba se descărcau repede, ba nu reușeau să-mi susțină bine telefonul, ba…ba…ba… Cârcotașa din mine a amuțit însă , atunci cand un prieten bun – cameraman din TVR – mi-a spus : “De ce nu-ți comanzi un selfie-stick de la HAMA?”…Am dat fuga, ca de obicei, pe site-ul firmei ( https://ro.hama.com ). După două zile, curierul îmi aducea deja , la ușă, cutia cu… noul meu tovarăș de poz(n)e!

     Gata! Cu selfie-stick-ul de la HAMA, “brațul meu” s-a lungit până la 57 de cm ! Youpeee! Acum voi putea surprinde perfect peisajele dindărătul meu! Ca să nu mai vorbim de cât de repede și de bine se fixează telefonul mobil, în selfie-stick, cat de flexibil este acesta și cât de convenabilă este conexiunea prin Bluetooth,  direct cu iPhone-ul meu, fără a fi nevoie de  o aplicatie suplimentară. Și să vă mai spun că , de vreau, transform pe dată selfie-stick-ul într-un trepied ( mânerul i se “splitează” în trei !) și mă pot poza sau filma singură, actionându-mi telefonul cu ajutorul unui declanșator, pe care , din solidaritate, tot de la HAMA îl comand! 😁

    Să vă mai povestesc despre claritatea fotografiilor făcute?!? …Dar mai bine vă las să vă convingeți singuri, cutreierându-mi, și de aici înainte Facebook-ul!

      …doar să mai avem puțină răbdare, să ne lase coronavirusul să ne reluăm hoinărelile prin lume! 😉