Editoriale

“Aproapele meu”…dar nu mai aproape de 2 metri! – un zâmbet forțat, pe tema izolării sociale

 

2 metri. Ce înseamnă, de fapt, 2 metri, la scară planetară? Nimic! Un grăunte, într-un vagon de cereale. Un strop de ploaie, într-o torențială care te face ciuciulete. Un neuron, în mințile conducătorilor nostri, adunați la un loc. ( haideți, nu fiți răi, un neuron tot s-o găsi el! )
Și totuși cei 2 metri, dincolo de beneficiile lor în plan medical ( și aici controversate…), sunt o povară greu de dus, pentru fiecare din noi. Mai ales în plan emoțional.
Omul e o ființă socială. Dincolo de faptul că e o “trestie gânditoare”. Dar asta a spus-o Pascal. Eu voi spune doar că îi plac îmbulzeala și gălăgia. E obișnuit să trăiască între oameni, să interacționeze cu ei. Cu sau fără scântei, cu sau fără sentiment. Desigur, există și pustnici, există și călugări care se retrag în vârf de munte. Ba, a existat și Robinson Crusoe. Dar nu despre ei e vorba ; îi înghesuim la capitolul “Excepții” și le mulțumim că întăresc regula.
În rest, noi, ăștialalții, suntem obișnuiți să trăim amestecați printre oameni. Să vorbim cu ei, să ne înțelegem sau să ne certăm, să ne întrajutorăm sau să le punem piedică, să-i îmbrățișăm pe cei dragi și să-i scuipăm între ochi ( chiar și în gând), pe cei care ne fac viața amară. Dar, în oricare din cazurile de mai sus, suntem obișnuiți să fim liberi, să nu ne pese câți centimetri se aliniază între noi și ceilalți. Povestea asta, cu “distanțarea socială”, este asemeni celei cu “tentația fructului oprit”. Chiar dacă fructul nu face parte din cele preferate ( ba chiar îți este nesuferit, încă din copilărie, când ai tăi ți-l administrau cu forța), în momentul în care ți se spune că nu ai voie să te mai atingi de acel fruct toată viața, taman de el ți se face poftă din 5 în 5 minute, la el te gândești non-stop, pe el îl visezi noaptea și nu te lași până când, pe furiș, asumându-ți inconștient toate riscurile, nu muști odată din lucrul ce ți-a fost categoric interzis…
La fel și cu distanțarea socială. Câtor dintre voi v-a lipsit – pe bune! – îmbrățișarea părinților, pâna acum două luni de zile? Unii poate nu vă aminteați, până atunci, de ei, decât de sarbători..Acum toți se dau de ceasul morții ( mai cu seamă vedetele, prin interviuri ) declarând patetic că cea mai mare dorință a lor este să-și strângă în brațe părinții. Dă bine la presă. Te încarcă de sentimente umane. Și exemplele pot continua. De multe ori, începem să prețuim lucrurile și oamenii abia când îi pierdem…
Pe străzi, printre străini, distanțarea socială devine o bolnavă obsesie. Ne dăm în lături când cineva ne iese în cale, de parcă ne-am fi angajat într-un slalom, în care obstacolele sunt reprezentate de “ciumați”. Fiecare dintre cei cu care, până mai ieri, ne-am fi oprit relaxați la o tacla, devin, iată, potențiale vehicole ce transportă virusul ucigaș. Orice om – prieten sau dușman, anonim sau cunoștință – care trece pe lângă noi la mai puțin de 2 metri, este un posibil furnizor de boală.
Să vorbim și de luminița de la capătul tunelului? Perspectivele, din păcate, nu există. De fapt, nu sunt încă de nimeni cunoscute. Coronavirusul trage după sine o adevărată loterie a previziunilor despre viitor. Se contrazic între ei nu numai vecinii la colțul străzii sau prietenii la telefon, ci și oamenii de știință ai planetei, luați prin surprindere de musafirul nepoftit, necunoscut și imprevizibil…
Cât timp, oare, cei “2 metri” vor mai face parte din viețile noastre? Înstrăinarea care și așa începuse să sufoce omenirea a fost, iată, “legiferată”. O lege nevăzută, rezumată într-un – pe înțelesul tuturor – “vrei să trăiești, păstrează distanța socială!”, ne-a depărtat pe unii de ceilalți. Ne iubim, oare, mai puțin? Dumnezeu știe. În orice caz, dicționarele planetei trebuie să ajusteze neapărat expresia “aproapele meu”. Să introducă cumva în schemă cei doi metri, recomandați de medicii planetei…

1 comentariu

Click aici pentru a spune ceva frumos

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  • Admirabil! Știi că, la începutul demenței generale și generalizate, scriam că celebra piesă a Beatleșilor,,COME TOGETHER” va avea noua variantă, elaborată de Sir Paul McCatney, „SPREAD TOGETHER”… Cam despre asta e vorba… Însingurare, ură, suspiciune. Avem un viitor de aur…
    eu